Planul. Visa Occidentul să iasă din rahat jefuind Rusia?

1. Fapt indubitabil: în perioada 2008-2010 Occidentul nu a rezolvat marea criză financiară care i-a căzut în cap odată cu căderea pieței imobiliare din SUA (2006-2007) și căderea Lehman Brothers (2008), ci doar a ascuns gunoiul sub preș „aruncând bani din elicopter”. Deficitele structurale nu s-au rezolvat, polarizarea socială nu s-a rezolvat, structura economiei nu s-a îmbunătățit. Practic, în 2022 Occidentul se află de fapt fix în același loc în care se afla și în 2007, doar cu o cantitate de monedă mai mare în circulație. Cât de „mai mare”? Mult mai mare...

2. Fapt indubitabil: Occidentul a început să provoace grosolan Rusia în Ucraina încă din 2013-2014 („Maidanul” de la Kiev), ceea ce nu putea duce pe termen scurt și mediu decât la reacții ale Rusiei. Întâi a fost anexarea Crimeei, acum „operațiunea specială”. În mod absolut voit, ostentativ și programatic („fuck EU”) americanii au sprijinit un regim ultra-naționalist, terorist, anti-democratic (uitați-vă numai la câte partide și la câtă mass-media au fost interzise în Ucraina în ultimii 8 ani, plus drepturi ale minorităților naționale, inclusiv drepturi ale românilor, privați de școli) care nu putea decât să înfurie Moscova prin acțiunile sale anti-rusești. Ne putem întreba, așadar, dacă nu cumva atragerea Rusiei într-un război cu Ucraina nu a fost și scopul principal al acestor provocări începute în 2013-2014!

3. Fapt istoric indubitabil: în ultimii 300 de ani Occidentul a încercat de mai multe ori invadarea, distrugerea și colonizarea Rusiei. Cel mai aproape s-au aflat după 1918, când au reușit să o dezmembreze în republici separate. Totuși, din cauză că Occidentul însuși era prea slăbit după războiul mondial, nu au reușit să profite de haosul de după Revoluția Rusă și Rusia s-a refăcut ca URSS. Ultima bucată care s-a realipit URSS-ului, Republica Extremului Orient de la Vladivostok, care a funcționat ca stat independent pentru câțiva ani, a făcut-o în noiembrie 1922. Însă au fost zeci de state occidentale care au invadat Rusia, sperând să pună mâna pe o felie din ea. Inclusiv SUA a invadat Rusia în acea perioadă. Există și cărți pe tema asta.

4. Fapt istoric indubitabil: URSS s-a destrămat după un război de uzură în Afganistan (1978-1988). Războiul din Afganistan nu a fost cauza decisivă, dar a fost cu siguranță una dintre cauzele principale ale căderii URSS fiindcă a forțat colosul sovietic să aloce resurse într-un război imposibil de câștigat și a erodat până la pragul imploziei încrederea societății în mediul politic. Precedentul ar putea crea tentația unei operațiuni similare în prezent. Deși cei care au asemenea tentații ar trebui să ia aminte la ceea ce spunea Marx în „18 Brumar...”: „Istoria se repetă, prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă.”...

5. Fapt economic indubitabil: prin dimensiunile sale Rusia controlează o parte imensă a resurselor naturale ale planetei. Resursele sale au fost jefuite sistematic după 1991, în timpul regimului Elțîn. Dar după ce a venit la putere Putin jaful s-a oprit și Rusia are excedente bugetare în fiecare an. Chestia asta e în contrast cu țările occidentale care trăiesc numai pe datorie. În unele țări (ex. Grecia, Italia, Portugalia, Cipru, Belgia, Spania, Franța) datoria publică depășește 100% din PIB, ceea ce e chiar împotriva normelor UE, în timp ce în SUA datoria publică stă constant în jurul valorii de 100% din PIB doar fiindcă pentru fiecare 1 USD tipărit se mai adaugă 1 USD în PIB, și pragul de îndatorare e mutat constant, prin lege, „tot mai sus”.

6. Fapt economic indubitabil: așa cum e acum, Occidentul nu se poate îndrepta decât spre faliment, dovadă și creșterea continuă a datoriei publice în UE și a plafonului de îndatorare (adică libertatea de a tipări impunisabil dolari) în SUA. În acest moment nu se mai poate face nimic pentru a evita falimentul, decât o soluție de tip „deus ex machina”, adică „iepure scos din pălărie”, ceva care să vină din afara funcționării normale a Occidentului. Însă în acest moment e clar că statul bunăstării edificat după 1945 se prăbușește (în SUA nu a existat, cu adevărat, niciodată), actualele generații muncitoare vor avea o (viață la) pensie mizerabilă, piața muncii e incapabilă să integreze satisfăcător generațiile tinere etc. Pur și simplu nu poți funcționa pe termen lung dacă tu, ca să produci de 1 USD, cheltui mereu 1,1 USD. 

7. Ipoteza mea: această soluție de tip „Deus ex machina” nu poate fi decât distrugerea și jefuirea Rusiei, plan pe care elitele occidentale trebuie să-l fi pus la punct cândva între 2010-2013.

8. Fapt economic indubitabil: Occidentul încă mai are suficientă influență în cealaltă mare zonă de extracție a resurselor primare, Africa. E adevărat că pe acolo își fac simțită prezența chinezii, dar la un nivel timid. Așadar, dacă va domina Africa plus Rusia, Occidentul va domina iarăși, ca în secolul XIX, baza producției universale de bunuri, adică industria extractivă. Din acel moment nu mai contează că toate fabricile sunt în Asia de Est (nu doar în China, ci și în Vietnam, Malaiezia etc.). Producătorii vor „juca” după cum vor cânta cei care dețin industriile extractive, așa cum s-a întâmplat cu Japonia după al Doilea Război Mondial, când, deși a devenit o forță exportatoare, nu a suflat în fața influenței SUA. Ba mai mult, spre deosebire de secolul XIX Occidentul ar scăpa de problema clasei muncitoare de acasă, pentru că în acest moment clasa muncitoare e în Asia de Est și cetățenii occidentali vor putea în continuare s-o ardă „pe servicii” și să se preocupe de lecții de yoga, social media, wellness, mindfulness etc. ...

9. Ce (încă) nu înțeleg: rolul farsei Covid în toată povestea asta. A se vedea raportul Curții de Conturi Europene de ieri: citiți rezumatul aici. Citiți cu atenție paragraful acesta: 

„Comisia Europeană a precizat pentru Curtea Europeană de Conturi că funcţionarii europeni au fost supuşi unor presiuni mari din partea industriei farmaceutice pentru a urma exemplul SUA, care eliberase companiile de răspunderepentru vaccinurile împotriva COVID-19.”

și recitiți cu atenție articolul meu din AsF din august 2021 în care vă aduceam aminte de TTIP: Abonament de imunizare: la un pas de distopie?

Țineți cont de faptul că Barroso, președintele Comisiei Europene din timpul deschiderii negocierilor TTIP, este azi (printre altele) președintele board-ului GAVI - Alianța Globală pentru Vaccinare a lui Bill Gates. Țineți cont, de asemenea, de faptul că funcționarii ăștia europeni nu fură ca idioții noștri, „cu caltaboșul”: ei își negociază dinainte funcții, sinecuri, premii etc. Și acum „connect the dots”: ce le-o fi promis Barroso celor din Big Pharma în timpul TTIP dacă a ajuns să fie parașutat astăzi fix în mijlocul întreprinderii vacciniste nr. 1 de pe glob? Hm... oare nu cumva că vor putea vaccina cu mizeriile alea fără să pățească nimic? Adică fix cum s-a întâmplat în 2021? Dar de ce? Ce rol să aibă această farsă?

10. E ușor să zici că ăștia au vrut să se reechilibreze economic, pe de o parte omorând pensionarii bătrâni și bolnavi (generația „baby boomers”) cu vaccinurile, pe de altă parte invadând și jefuind resursele Rusiei, după ce Rusia urma să colapseze ca urmare a unui război inventat împotriva  Ucrainei asemănător (ca rezultat) cu războiul din Afganistan. Totuși, ceva nu se leagă: circul făcut de chinezi, care au pornit isteria Covid. De ce au făcut-o și de ce o mai continuă?!

Concluzia: zilele următoare vor fi decisive și multe pisici vor fi rupte în două. Pe de o parte este testată forța și coerența CSTO, NATO-ul rusesc: ca urmare a atacului azer, Armenia a activat articolul 4 (similar articolului 5 din carta NATO). Și armenii au declarat deschis că dacă nu vor fi ajutați ei se vor retrage din CSTO (ceea ce ar fi absolut logic, fiindcă n-are sens să rămâi într-o alianță militară dacă nu ai nici un beneficiu de pe urma ei). Este clar, așadar, că e în interesul Rusiei să-i ajute pe armeni, ceea ce înseamnă că Rusia va fi nevoită să rupă din resursele militare pe care le are ca să trimită ceva pe frontul azero-armean. Din fericire pentru Putin nu e nevoie de mobilizarea unor resurse imense, probabil câteva mii de militari ruși și alte câteva sute din celelalte țări CSTO vor fi suficienți ca să-i potolească pe azeri. Dar gestul va conta imens: îl faci, sau nu-l faci? Îl faci - înseamnă că CSTO e o forță, nu-l faci - înseamnă că CSTO e o fantoșă, spre deosebire de NATO, care atunci când își propune ceva, chiar își mobilizează țările membre. Pe de altă parte are loc o întâlnire a Organizației de la Shanghai în Uzbekistan, și Putin se va întâlni cu Xi. Este prima călătorie peste hotare a lui Xi de la începutul pandemiei încoace. În mod normal China nu-și poate permite să lase Rusia să piardă războiul din Ucraina, pentru că înfrângerea Rusiei în Ucraina ar însemna că visul „lumii multipolare” se îndepărtează iarăși, cu zeci de ani, de ei. Fiindcă, în fond, ce înseamnă păstrarea stării de fapt geopolitice în cadrele lumii „unipolare”? Păi pentru o țară precum China, care e de facto întâiul producător de bunuri al lumii, înseamnă că dacă ei ar dori, să zicem, să facă o investiție într-o țară din Africa, atunci Occidentul, în frunte cu SUA, poate să vină brusc și să le aducă africanilor nițică „dimacrăsi” care să-i facă pe chinezi să rămână cu buza umflată. În plus, pe lângă asta, „problema” Taiwanului ar fi ca și rezolvată pentru 20-30 de ani de acum încolo... în defavoarea Chinei. Chinezii nu i-au sprijinit pe ruși până acum decât economic (comercial), dar ca urmare a concentrărilor masive de trupe ucrainene (cărora se pare că nu le pasă de câți oameni pierd) care pur și simplu au o superioritate dementă față de ruși, pe anumite fronturi de 8 la 1, e de așteptat ca Rusia să aibă probleme nu doar pe frontul relativ insignifiant de la Harkov, unde ucrainenii au câștigat, în esență, câteva mii de kilometri de stepă pustie, ci și în Republicile din Donbass și pe frontul sudic. Își permite China să asiste pasivă la așa ceva? Vom vedea... Dar dacă se apucă și chinezii, așa cum au făcut țările NATO, să trimită „voluntari”, nu va fi a' bună. Pentru simplul motiv că sunt 1,4 miliarde...

Cât despre Ucraina: nu va rezista mult cu 1 milion (chiar mai mulți după alte surse) de oameni mobilizați pe front, plus alte câteva zeci de mii de mercenari NATO care trebuie hrăniți și îngrijiți. Locul acestor oameni e în economie, nu la război. În 2-3 luni Ucraina ar trebui să-și atingă obiectivele propuse prin această mobilizare masivă (eliberarea teritoriului național), în caz contrar riscând să facă implozie. 

Tocmai de aceea mă aștept ca peste 2-3 luni, adică până de Anul Nou, până la 1 ianuarie 2023, să zicem, lucrurile să fie mult mai clare decât acum: războiul din Ucraina ori va înceta, situația pe front fiind înghețată într-o stare oarecare, ori se va transforma într-o confruntare pe față NATO vs. blocul euroasiatic. Adică va escalada.

Nu nuclear, într-o primă fază. Dar nu ar fi exclus să se ajungă și la o fază nucleară ulterior. Pentru că un plan prost se pare că va continua și mai prost.

PS. Citiți și acest articol al lui Philip Kotler, care spune sincer care e problema Occidentului:

https://4pkotler.medium.com/what-would-happen-if-credit-cards-were-terminated-bac6f5b8fe6a

„I would go further and say that the credit card has been the key of our economic growth. [...] The availability of easy credit was set up to prevent a worker uprising.” (uau!)

Unde greșește Kotler: din păcate acum e prea târziu, mult prea târziu, ca să-i mai impozitezi pe bogătani cu 60%. Ca să poți corecta ceva ar trebui să impozitezi cu 3-400%, adică să zici ceva de genul: „Pentru fiecare milion câștigat, dați înapoi x3... x4... x7... până când averea dvs. va ajunge să se încadreze la pragul pe care îl vom impozita cu numai 60%.” Ceea ce e, în mod evident, imposibil.