8.7.12

Statul de drept și starea de fapt

Strategia apărătorilor lui Traian Băsescu e deja conturată. Mesajul lor e acela că la referendum nu se va vota pro sau contra Traian Băsescu, ci pro sau contra statului de drept. Lăsând la o parte inepțiile cu eliberarea lui Năstase, cu revenirea lui Hrebenciuc, Iliescu și alte sperietori care vor să bage Justiția în buzunar și să fugă cu ea, nu se știe unde, ideea majoră care se desprinde din articolele scrise în ultima vreme de voci pro-Băsescu precum Ștefan Vlaston, Vladimir Tismăneanu, DP Aligică, sau blogării de pe Inliniedreapta.net, „Madame Blogary” sau „La colțul străzii” e că evenimentele ce s-au succedat în ultima vreme reprezintă o încălcare flagrantă a statului de drept.

Părerea mea e că au dreptate. Da, fosta opoziție și actuala semi-putere a încălcat și / sau a forțat regulamente ca să ajungă acolo unde își dorea: trimiterea lui Traian Băsescu la ghilotina poporului. Totuși, nu am nici o problemă cu treaba asta, și iată de ce.

Statul de drept - adică eșafodajul juridic care guvernează raporturile interpersonale și interinstituționale în cadrul unei societăți - nu e deloc o abstracțiune neutră. Dimpotrivă. Statul de drept este expresia unei stări de fapt şi legitimitatea sa decurge dintr-o stare de fapt. Legile nu au un conținut neutru, ele sunt scrise în folosul unora și în defavoarea altora. Încă de la 1840 Tocqueville observa că în Statele Unite ale Americii principiul cauțiunii este unul clar în favoarea bogaților și în defavoarea săracilor (care nu aveau bani de cauțiune). Un pic mai târziu Karl Marx a argumentat ideea că statul (de drept) este un simplu instrument în mâna clasei dominante. În secolul XX, pe fondul acutizării diferențelor și luptei ideologice dintre sistemele politice, în URSS și țările satelite partidul comunist avea rol conducător în societate, în vreme ce în multe țări din blocul ideologic opus partidul comunist era interzis prin lege (cum a fost în România între 1924-1944) datorită caracterului său subversiv.

Așadar, când spunem că legea trebuie să fie aceeași pentru toți, e foarte frumos, dar trebuie să ținem cont de faptul că legea va nemulțumi mereu pe câte cineva, pentru că scrierea legilor are un caracter inerent social. Dacă legea, statul de drept, îi nemulțumește pe 1% din membrii societății, probabil nu e nici o problemă, dar când sunt nemulțumiți 70%, cred că avem o mare problemă. Nu cu statul de drept, ci cu starea de fapt.

În general, pe linia filozofiei politice clasice (Locke, Hobbes, Rousseau), statului de drept i se opune starea de natură. Domniei legilor, se zice, nu putem opune decât domnia forței. Unui regim în care legea e suverană pentru toți nu putem opune decât unul în care legea e doar pentru unii, în timp ce alții (tiranii, dictatorii) sunt mai presus de lege.

Problema e că argumentul acesta nu ia în considerare caracterul social al legilor, cel intuit de Tocqueville şi teoretizat de Marx şi de întreaga tradiţie socialistă de după el. Nu e nevoie să opunem ideii de stat de drept, o stare de natură (dictatură, tiranie, oligarhism). Lucrurile nu sunt chiar aşa de tragice. Este suficient să vedem dacă statul de drept mai corespunde stării de fapt şi ne putem da seama imediat dacă statul de drept este sau nu în pericol. Dacă statul de drept nu mai corespunde stării de fapt, atunci statul de drept nu e în pericol ci e, pur şi simplu, ilegitim. Ceea ce înseamnă că nu e nici un pericol dacă îl reformăm, chiar prin încălcarea unor legi fundamentale precum Constituția (care la rândul ei se sprijină pe anumite interese sociale).

Ori, din această perspectivă, ceea ce a făcut Parlamentul României în ultimele două săptămâni este perfect legitim. Statul de drept nu e în pericol, el este de fapt readaptat la noua stare de fapt. Este absurd să acuzi încălcarea statului de drept în condiţiile în care cu numai câteva luni în urmă ai dat legi prin care demiterea preşedintelui se putea face cu numai 9 milioane de voturi. Legile acelea nu erau altceva decât expresia unor interese particulare ale unei facţiuni politice aflată la putere, şi în special ale unei persoane, Traian Băsescu. Ele erau expresia stării de fapt din acel moment politic. Ele însă nu mai corespundeau câtuşi de puţin stării de fapt actuale, care nu mai cerea apărarea cu orice preţ a scaunului prezidenţial. Şi nici asta nu ar fi fost o problemă dacă persoana în cauză, şi anume Traian Băsescu, nu ar fi abuzat de statul de drept pentru a sabota fără milă acţiunile unei instituţii importante, Guvernul României. De la izbucnirea în presa străină a scandalului plagiatului a devenit clar pentru toată lumea că momentul „dottore” reprezentase o avanpremieră. Traian Băsescu știuse de acest scandal și nu doar că nu făcuse nimic pentru a-l preveni pe primul-ministru, împiedicând astfel colapsarea imaginii țării în străinătate, ci dimpotrivă: firele ulterioare ale afacerii indicau faptul că la Cotroceni se urziseră comploturi, bombe de presă și mizerii nedemne de o instituție a statului. La adăpostul statului de drept, crezându-se probabil suficient protejat de Constituție, regulamentele camerelor parlamentului și lege, Traian Băsescu lansa lovitură după lovitură fără să-i pese de faptul că adversarii săi au susținere în rândul a 50% din populație, spre deosebire de el, care mai e susținut doar de vreo 15% din populație (a nu se confunda acest 15% cu procentul de 26-27% care va vota NU la referendum). Starea de fapt, așadar, ar fi trebuit să-i sugereze lui Băsescu să nu se bazeze pe statul de drept. El, dimpotrivă, a făcut exact contrariul, a abuzat de mecanismele statului de drept pentru a-și lovi sub centură adversarii, ceea ce din punct de vedere logic nu le-a lăsat acestora decât două alegeri posibile: ori să se recunoască învinși, ori să modifice regulile statului de drept în conformitate cu noua stare de fapt, pentru a-l forța pe Traian Băsescu să iasă din tranșee și să sufere o înfrângere, cel mai probabil umilitoare, pe 29 iulie. Cum alegerea, date fiind simpatiile populației la ora actuală, nu era greu de făcut, coaliția de la guvernare a ales forțarea statului de drept și punerea sa în acord cu noua stare de fapt.

Este ipocrit, așadar, să te plângi de încălcarea statului de drept când tu însuți i-ai forțat limitele. Mai întâi pentru a ți-l aservi, și mai apoi pentru a putea să ataci golănește adversarii politici care în mod evident reprezentau mult mai bine decât tine starea de fapt. Traian Băsescu a semănat vânt și a cules furtună. Sunt de acord că parlamentarii USL (dar și aliații lor) au forțat și chiar au încălcat anumite regulamente și legi, dar era singura soluție pragmatică pentru a rezolva războiul de la nivel instituțional și pentru a împinge lucrurile spre referendumul popular, singurul care va putea pune în acord statul de drept cu starea de fapt. Dacă populația îl demite pe Băsescu atunci statul de drept va fi recunoscut pe noile coordonate trasate de ultimele acțiuni ale USL; dimpotrivă, dacă se va petrece contrariul, înseamnă că populația va apăra statul de drept al lui Traian Băsescu și al apărătorilor săi și starea de fapt pe care o intuiam cu toții nu era decât una iluzorie.

9 comentarii:

cristian dogaru spunea...

ridic 2 probleme aici:
1. Cand abu1zul devine scuza eliminarii altui abuz, nu ai cum alege intre ele...in nici un caz nu poti ridica in slavi ultimul abuz pentr caracterul sau justitiar si..popular
2. "starea de fapt"...si fuhrerul se baza pe o stare de fapt..abil construita. ramane acum ca peste 4 ani, media grupata in jurul lui B1 sa contrstuiasca o alta stare de fapt, cum au facut acum Antenele, si sa aplaudam executia ritualica a cuplului providential ponta&crin, ca reparatie la ultimele abuzuri...si tot asa, pana la vicotria finala...

Lucian Sarbu spunea...

Nu e vorba de a ridica în slăvi un abuz, ci de a înțelege corect cum e construită și cum funcționează realitatea socială din care statul de drept face parte.

Ce garanție aveam că unui premier tehnocrat (să zicem) sau unuia de la PP-DD, sau mai știu eu de unde, Traian Băsescu nu i-ar fi pus, de la adăpostul funcției sale, gem în șosete până când lucrurile nu ar fi revenit acolo unde și-o dorea el - un premier obedient, gen Boc sau MRU? Nici una.

Și cum blocajul instituțional datorat unor acțiuni personale putea fi evitat numai prin forțarea limitelor legii, asta e. Momentan pot trăi cu chestia asta și am încredere că nu ni se pregătește vreun Hitler.

MIA spunea...

>Momentan pot trăi cu chestia asta și am încredere că nu ni se pregătește vreun Hitler

Dar o "dictatură colegială" ni se poate pregăti dacă e așa ? ;)

Argumentația ta e foarte-foarte discutabilă ca și consecințe poate fi foarte periculoasă - și personal mă mir că un om așa educat poate folosi ( anumite ) exemple pentru a-și justifica preferințele fără a menționa măcar rațiunea respectării procedurilor în situații ca acestea. Pentru că în fond de așa ceva e vorba - iar piruetele cu "săracii și bogații", "realitatea socială" sunt mai degrabă niște petarde.
Dezamăgitor ...

Eventual cu ce aș fi de acord la partea cu "semănatul de vânt și culesul de furtună" e legat de momentul - de care nimeni nu prea mai pare să-și amintească, nici măcar PSD-iștii nu l-au amintit expres în colecția aia de 7 puncte penibiloide ! - în care Băsescu a forțat la rândul lui limitele Constituției în 2009, când l-a demis pe ministrul Nica de la Interne taman înainte de alegerile prezidențiale ... câștigate apoi la mustață de el. :D

>Ce garanție aveam că unui premier tehnocrat (să zicem) sau unuia de la PP-DD, sau mai știu eu de unde, Traian Băsescu nu i-ar fi pus, de la adăpostul funcției sale, gem în șosete până când lucrurile nu ar fi revenit acolo unde și-o dorea el - un premier obedient, gen Boc sau MRU?

A încercat cu Tăriceanu și nu i-a ieșit - deci nu e chiar imposibil și nici Băsescu nu a avut/nu are controlul și puterea atribuite ( și pe care probabil și el cocheta că o are ).
Așa că faptul că Ponta a fost prins cu mâța-n sac la fazele cu plagiatul și dup-aia s-a dat lovit și a escaladat situația nu înseamnă că exista așa ... o inevitabilitate în asta.

>ramane acum ca peste 4 ani, media grupata in jurul lui B1 sa contrstuiasca o alta stare de fapt{...}

Ca părere pur personală : Băsescu și trupa stau muuult mai bine pe Internet/"noua media" decât pe mass-media clasică - unde Antenele ( dar și Realitatea TV pe ici pe colo ) au clar dominația. E foarte interesant acest aspect și așa ... predispune la discuții filosofico-sociologice. :)

MIA spunea...

> Şi nici asta nu ar fi fost o problemă dacă persoana în cauză, şi anume Traian Băsescu, nu ar fi abuzat de statul de drept pentru a sabota fără milă acţiunile unei instituţii importante, Guvernul României.

Băsescu l-a atacat la baoinetă pe Ponta mai degrabă decât Guvernul României ca instituție și, dincolo de alegerea extrem de nepotrivită a momentului - pentru România, a făcut-o și i-a ieșit pentru că ... l-a prins pe Ponta complet în offsaid.

Lucian Sarbu spunea...

Mersi pentru complimente :)
Dar să stabilim niște lucruri.
Dacă un om e cultivat, nu înseamnă că nu poate fi idiot.
Poate că eu sunt idiot în situația de față, și nu înțeleg suficient „pericolul”.
Pur și simplu sunt relaxat față de acest caz de încălcare a Constituției. Parlamentarii USL (formațiune cu care nu am votat, să fie clar) aveau în față un nod gordian care nu putea fi desfăcut decât cu brutalitate.
Iar cu Tăriceanu, nu ai dreptate. Tăriceanu a fost permanent supus unor presiuni și umilințe din partea lui Băsescu care în cele din urmă au afectat profund calitatea actului guvernamental, cu repercursiuni imediate în buzunarele populației... Îți aduci aminte de cearta pe tema creșterii salariilor profesorilor? Ăla era un moment bun în care Tăriceanu a încercat să le explice oamenilor că totuși vine o criză, e cam greu cu creșterile de salarii, dar Băse nu și nu. O ținea langa pe a lui pentru că putea să intre cu crampoanele la Tăriceanu. Și ăla e numai un caz.

MIA spunea...

>Tăriceanu a fost permanent supus unor presiuni și umilințe din partea lui Băsescu care în cele din urmă au afectat profund calitatea actului guvernamental{...}

Sunt curios la ce te referi aici - pentru că eu zic că singura divergență la care Băsescu și-a impus finalmente punctul de vedere a fost cel referitor la implicarea în Irak și Afganistan a trupelor române ( unde, deși de regulă nu cred în conspirații și transpirații înclin să cred că s-a lăsat cu ceva licuriceală de încă avem militari prin praful Kandaharului :( ).

>Îți aduci aminte de cearta pe tema creșterii salariilor profesorilor? {...}

Da - și acela e un bun exemplu care trebuie contrapus declarațiilor ultra-ideologizate "de dreapta" ulterioare cu slăbănogul privat care trebuie să care bugetarul gras în spate. Tăriceanu a făcut însă foarte bine ce a făcut. :)

Chestia e simptomatică la Băsescu - și nu vreau să fiu înțeles greșit : pentru mine unul e o sursă continuă de mirare ( și un pic așa ... de greață ) cum unul ca Băsescu care pe unde a fost a lăsat domeniile cu pricina - fie că a fost vorba de Transporturi, fie de Primăria Bucureștiului - vraiște, căpușate la maxim a reușit de fie care dată să joace ca la mașinuțe ( dublu sau nimic ! ) și ... să treacă mai departe - până la funcția supremă în stat. Plus că ținând cont de desconsiderarea teribilă pe care a arătat-o mereu - de la "Bă, Klingo, pleacă, bă, în pizda mă-tii de aici că tu nu eşti şeful meu!" la referirile ca pe maidan la Victor Ponta din ultima conferință de presă, de după suspendare ... poate numai o situație cu Vanghelie președinte era mai suprarealistă ! :(

MIA spunea...

>Poate că eu sunt idiot în situația de față, și nu înțeleg suficient „pericolul”.

Pericolul ... e mai multe. Dar - după cum zicea şi altcineva pe Internet - cel mai mare e cel legat de domeniul brusc lărgit pe care îl pot atinge acum Ordonanţele de Urgenţă Guvernamentale. :(
Acest mecanism blestemat - iniţiat aşa ... timid şi punctual în timpul guvernului Văcăroiu spre final şi escaladat din ce în ce mai mult de cam toate guvernele ulterioare - e în fond una din cauzele de bază ale problemelor din România. Inclusiv corupţia cu adevărat mare tot prin astfel de mecanism s-a dezvoltat/extins : ordonanţele cu dedicaţie pentru domeniul X, pe perioada ... de la 19:30 până la 20:15 cât trece în vamă tirurile firmei Y. :D
Dacă de ex. - ca scenariu pur ipotetic ;) - guvernul Boc 15 hotărăşte în 2014 să taie pensiile cu 20% şi salariile bugetarilor cu 35% prin Ordonanţă ca urmare a adâncirii crizei din UE ?

Dincolo de asta nişte pericole aşa ... mai mititele ar fi legate de faptul că, totuşi, Parlamentul actual nu e rezultatul unui vot popular ci a unor combinaţii politice absolut netransparente şi anunţate public în ultimul minut - ceea ce totuşi îi reduce serios legitimitatea pe care o menţionai, de faptul că s-a ignorat pur şi simplu avizul CC ( ceea ce nu e normal indiferent cît de consultativ ar fi ) ... chestii de-astea mărunte. :(

>Pur și simplu sunt relaxat față de acest caz de încălcare a Constituției

Strict în acest caz şi eu sunt relaxat - şi nu de alta, dar, dincolo de faptul că USL-ul e o coaliţie care nu e sigur că trece nefisurată de primul an de guvernare, PSD-ul a mai făcut o prostie acordând anticipat 40 de locuri unor politicieni extreeem de loiali şi stabili precum cei din UNPR. :D

chitzi rontzi spunea...

@MIA si categoriei sale gandire

Ce paradox! Se trezesc reflexele de principialitate in apararea lui Basescu exact in categoriile de gandire aflate in conflict direct cu non-principialitatea lui.

Basescu este un practicant elocvent de real politik. Omul asta nu da doi bani pe o pozitie consecventa, inscrisa intr-un sistem de gandire. Toata seva politica a lui Basescu provine din trecerea la nivele de potential din ce in ce mai mici, trecere care ii genereaza energie cinetica. Am tone cubice de exemple pe care le stie toata lumea. Omul asta nu poate urma un plan, nici daca ar avea unul, nici daca ar vrea sa urmeze un plan facut de altcineva. El este un oportunist consacrat, capabil sa demanteleze fiecare sistem prin care a trecut (flota, primaria Bucurestiului, Romania) si sa-si insuseasca partile componenente fara nonsalanta.

Ei bine, unui asemenea individ i se ia apararea de catre oameni de principiu si cu bun simt, pe baza ideii ca daca suspendarea lui Basescu nu e inscrisa in Biblie, atunci suntem in pericol sa crapam ca natie.

Eu am de platit salarii, impozite si taxe la stat pentru angajatii mei si pentru mine. Imi asum riscuri zi de zi si muncesc impreuna cu angajatii de dimineata pana seara pentru a garanta clientilor nostri realizarea contractelor.

Eu ofer principialitate, in timp ce presedintele nu mi-a oferit acelasi lucru.

Acum comentam cum ca Basescu nu a fost suspendat in mod principial.

Raspunsul meu principial este ca l-am prins, il fac. Curat neconstitutional, dar il fac.

MIA spunea...

>Eu ofer principialitate, in timp ce presedintele nu mi-a oferit acelasi lucru.

Partea frumoasă la principialitate e că îți oferă adesea protecție tocmai împotriva unor asemenea indivizi. ;)
În fond dacă Băsescu s-ar "reîncarna" electoral și ar pune ca prim-ministru un obedient maxim ( să zicem ... Boureanu, să fie și o schimbare de gardă implicată :) ) ar avea la îndemână niște mijloace deja mai bune pentru un regim stil putinist decât a avut în 2004 ... și asta nu e bine deloc. :(

>El este un oportunist consacrat,{...}

Asta încă nu ar fi așa de rău - dacă nu ar fi dublată trăsătura asta de caracter de o ranchiună la un nivel înfiorător nu altceva ...