30.7.12

Victorie cu 7,5 milioane de pumni în cap? Ha, ha, ha!


Rezultatul referendumului e excelent. Pe de o parte participarea, în condițiile boicotului așteptat al simpatizanților PDL și al celui neașteptat al populației maghiare, a fost excelentă, foarte aproape de cvorumul oficial. Pe de altă parte teoria cu puciul, lovitura de stat și toate celelalte aiureli a fost demontată. Dacă ar fi fost lovitură de stat organizatorii ar fi avut grijă să mai facă rost de 500.000 de voturi (doar 30 pe secție) ca să se ajungă la cvorum. La nivelul populației reale a României, nu cea măsluită de pe listele electorale, cvorumul s-a atins și s-a depășit cu vârf și îndesat, ceea ce dovedește dorința profundă a populației de a scăpa de Băsescu. Chiar și la București a fost o participare excelentă deși, tehnic vorbind, ea nu a depășit 40%. Să nu uităm însă că la ultimul recensământ s-au numărat 1,6 milioane de locuitori, cu tot cu copiii, în timp ce listele electorale conțin 1,8 milioane de votanți. O aberație.

Tabăra lui Băsescu clamează victoria. Ei, nu zău?! Mie îmi seamănă cu un meci de fotbal în care o echipă își propune să nu piardă cu 10-0 și, întrucât pierde cu (numai) 9-1, dă bairam. Lucrurile sunt, de fapt, foarte simple. Oricât ar încerca să jongleze cu cifrele, Traian Băsescu are din acest moment o gravă problemă de legitimitate. Niciodată un președinte sau un candidat la președinție nu a fost atât de categoric invalidat de electorat. În anul 2000, când Vadim a pierdut zdrobitor alegerile împotriva lui Ion Iliescu, pentru acesta din urmă (deci împotriva lui Vadim) au votat doar 6,6 milioane cetățeni. La referendumul de ieri împotriva lui Băsescu au votat aproape 7,5 milioane de cetățeni. Nici în 1992 sau în 1996 candidatul perdant nu a fost invalidat cu așa de multe voturi. Pur și simplu Băsescu a fost făcut praf.

Sigur, dacă participarea ar fi fost de 35%, Băsescu ar fi avut o marja enormă de manevră. Ar fi putut spune că și-a demobilizat în așa hal suporterii încât scorul de 1 vot „pentru” la 9 „contra” e insignifiant. Dar la 47% participare nu mai poate zice nimic, decât că s-a cramponat de o prevedere aberantă și abuzivă pentru a rămâne în funcție. Legitimitatea lui, după ziua de ieri, este fix cât a unei cepe degerate. Zero barat.

Aburii alcoolului victoriei însă li s-au urcat bine la cap celor din tabăra lui Băsescu. Nu-i nimic. Se vor trezi repede. Traian Băsescu trebuie să gestioneze o situație cu care nu a mai fost niciodată confruntat. De bine de rău, până acum avea legitimitate. Și ca primar al Bucureștiului, și ca președinte, câștigase niște alegeri. La mustață, cum se zice, cu chiu cu vai - dar le câștigase. Când făcea tâmpeniile pe care le făcea putea pretinde că poporul l-a mandatat să le facă. Din data de 29 iulie însă Traian Băsescu e redus la statutul de drept de simplu cetățean. Un nimic non-special. Un non-președinte. 7,5 milioane de oameni l-au învinețit cu ștampila. Nu-l mai vor președinte. Sunt cu peste două milioane de voturi mai multe decât a adunat vreodată Băsescu în favoarea sa la urne. Meciul a fost între Băsescu și poporul român. Băsescu a pierdut la scor. De facto. De jure, încă nu. Încă. Și asta pentru că starea de fapt sau, cum ar spune nenea Marx, „realitatea socială”, e întotdeauna înaintea stării de drept.

Băsescu și ai lui vor înțelege foarte rapid că de fapt sunt prinși într-o capcană. Și că „victoria”, dacă va fi o victorie, e una à la Pyrrhus. Pe plan intern, legitimitatea lui Victor Ponta este mai puternică decât oricând. Să nu uităm de unde a pornit tot scandalul politic din ultimele luni: de la pretenția (legitimă) a lui Ponta de a reprezenta România la Consiliul Europei. Băsescu pretindea că el are legitimitate. Ponta i-a dat cu Constituția în cap. Băsescu a contraatacat cu mizeria cu plagiatul și cu dubioasa decizie a CCR care introduce inexistenta noțiune de „șef al statului”. Majoritatea a contraatacat cu suspendarea. Ok, suspendarea nu a reușit (încă), dar problema de fond s-a rezolvat: Băsescu e ilegitim.

Pe plan extern, Băsescu devine o piatră de moară pentru partenerii săi, PPE. După cvasi-fascistul Viktor Orban popularii s-au căptușit și cu un președinte ilegitim, împotriva căruia populația a votat masiv. Cum vor putea justifica madam Merkel sau Mariano Rajoy (care oricum distruge sistematic Spania, și începe să fie urât profund de societatea spaniolă) în fața electoratului propriu că s-au înconjurat și se sprijină pe atâția „băieți deștepți”? Nu vor putea. Nu au cum.

Dacă se va reîntoarce la Cotroceni, Băsescu va înțelege cât de diferită e situația de azi față de cea din 7 decembrie 2009 când va constata cu surprindere că nu se vor găsi destui parlamentari trădători care să pună umărul la căderea guvernului Ponta. E și normal: nimeni sănătos la cap nu se va asocia cu un cadavru politic. Chiar dacă, presupunând prin absurd, Băsescu va reuși să determine căderea guvernului Ponta și să pună repede în funcție un guvern nou, docil, la alegerile din toamnă va fi măcel. Orice parlamentar care trădează acum cauza USL riscă să rămână „fără coledzi” de la anul. Vor risca... „pușcăriabilii” așa ceva? Ba bine că nu!

Am văzut câteva din declarațiile lui Băsescu de azi. Păreau declarațiile unui descreierat care nu mai știe pe ce lume e. Când vorbea de reconciliere, când zicea că ăia care l-au suspendat vor răspunde penal. Când zicea că vrea să închidă falia socială, când zicea că ăia 7 milioane nu reprezintă nimic. Spectacol demn de o maimuță dezaxată care bea mult prea mult alcool amestecat cu ecstasy și fumează etnobotanice. Deja nu mă mai impresionează. E un personaj terminat. El încă nu o știe, dar orice beție se sfârșește în cele din urmă cu aerul greu al mahmurelii care anunță tristețea nostalgică.

Și totuși, pentru România, un președinte ilegitim la Cotroceni nu e o soluție. După ce se va trezi din mahmureală Băsescu va observa că, tehnic vorbind, pentru a se împăca de acum încolo cu majoritatea parlamentară nu are decât două posibilități. Prima dintre ele e să recapete încrederea populației. Așa ceva e exclus. Nu că nu s-ar putea, dar e nevoie de câțiva ani pentru a recăpăta încrederea populației în condițiile actuale. A doua posibilitate e să stea docil la Cotroceni în următorii doi ani și să promulge orice lege i se va băga sub nas din partea majorității. Așa ceva nu e de dorit. Avem nevoie de un președinte căruia să nu-i fie frică de parlament, care să aibă propria sa legitimitate, care să se poată opune, dacă e nevoie, unor inițiative legislative aberante ale parlamentului. Ori, Băsescu nu mai poate juca acest rol, ceea ce înseamnă că mai devreme sau mai târziu va trebui să plece. Cum o va face, sau dacă o va face, rămâne de văzut. Tare mă tem că nu USL-ul va determina plecarea lui ci, dimpotrivă, USL și Băsescu vor semna o „pace” convenabilă ambelor părți. Băsescu își va păstra privilegiile și USL va defila la guvernare. În momentul ăla singura care va putea determina plecarea de la Cotroceni a președintelui ilegitim va fi strada. În fond, câtă vreme Băsescu va mai fi la Cotroceni, mișcările din ianuarie, care au animat așa de mult scena politică în ultimele luni, încă nu și-au atins scopul, deci nici nu au un motiv real să se stingă...

2 comentarii:

vali spunea...

Mare vizionar mai esti monser. Auzi...daca tot stii asa bine ce se va intampla, spune-mi te rog cine va castiga campionatul de fotbal din 2018. Dar pe ala din 2022?!

Lucian Sarbu spunea...

Pentru 2018 lasă-mă să văd cine va ajunge în semifinale la Olimpiadă :)