30.6.08

Obiectivul marunt, sportul nostru national

S-a tras cortina. Surpriza cea mai mare e chiar victoria Spaniei. Nimeni nu se aştepta la asta, ştiut fiind că spaniolii încep frumos şi capotează repede la fiecare participare.

Pentru noi rămâne apăsarea lamentabilei prestaţii din meciul cu Olanda şi scuza nătângă bolborosită de cei implicaţi în dezastru: "Atât s-a putut." E ciudat cum de s-a putut "doar atât" câtă vreme în ultimii 2 ani am bătut 3 din 4 semifinaliste şi am bătut şi Olanda care aici, la euro, ne-a eliminat fără să vrea jucând cu echipa de rezervă.

În realitate ar trebui să vorbim un pic despre mentalitate. De ani şi ani de zile noi mergem la turneele finale cu obiective mărunte, căcăcioase, a căror atingere ne oferă o măruntă şi meschină satisfacţie interioară, de sclav. Chiar şi "generaţia de aur" a avut aceeaşi mentalitate de sclav. În 1998 s-au făcut galbeni în cap de parcă turneul final se terminase după 2 meciuri.

Această mentalitate de sclav care se autosugestionează să creadă că de fapt nu e sclav, că "şi-a îndeplinit obiectivele", că "totul e sub control" etc., are adânci rădăcini naţionale. Începând cu dobitocul de cioban mioritic care deşi ştie că va crăpa, nu se gândeşte cum să scape, ci cum s-o mintă "frumos" pe mă-sa. În traducere liberă ceea ce îi spune el oii s-ar putea traduce: "Auzi, fato, să nu-i zici maică-mii că sunt un căcăcios fricos şi labagiu, ci tu să-i zici că am plecat în America şi că m-am însurat cu o tipă bună rău, o bunătăciune blondă cu cracii de 1 metru jumate şi bogată foc. O să mai vin înapoi la Surprize, surprize..., aşa să-i zici..."... şi terminând cu Videnii şi Băseştii care ne conduc destinele şi care nu fac treabă în poziţia în care au fost aleşi fiindcă "atât se poate" : se poate doar să schimbăm bordurile, se poate doar să facem 25 de km de autostradă în 18 ani, se poate doar să tragem la răspundere pe ăia care fură găini, nu şi pe cei care fură fabrici, se poate... "atât se poate".

Mizeria, murdăria, ticăloşia acestei mentalităţi stă de fapt în faptul că toată lumea ştie, în sinea ei, că se putea mai mult, şi că de fapt mentalitatea asta ascunde ticăloşie, abjecţie, corupţie, minciună. La adăpostul minciunii cu "atât se poate" corupţii rămân în funcţie deşi nu-şi îndeplinesc sarcinile de serviciu, fiindcă... atât se poate. Incompetenţii cu pile rămân în funcţie chiar dacă nu-şi fac treaba fiindcă "atât se poate". Pe considerentul că "atât se poate" trăim înconjuraţi de o lipsă de responsabilitate generalizată. Întotdeauna vinovatul e altul. Piţurcă s-a supărat ca văcarul pe sat pentru că lumea a îndrăznit să fie nerecunoscătoare pentru cele două puncte de căcat luate în grupă, puncte care "îndeplineau obiectivul". Istoriceşte vorbind, savanţii noştri ne învaţă că statul capră pentru turci şi pentru ruşi a fost "tot ce s-a putut" de-a lungul vremii... ruşii, turcii şi în general toate marile imperii începând cu Imperiul Roman şi terminând cu dulgonii din Sahara sunt vinovate că suntem un popor de cretini căcănari.

Ce ar fi fost să participi totuşi la Campionatul European având ca obiectiv... câştigarea Campionatului European?! Altfel, de ce participi?! Stai dracului acasă şi lasă-i pe alţii mai dispuşi să-şi asume obiectivul real pentru care se joacă un campionat european. Ne este frică de răspundere; ne este frică să ne asumăm şi să ne lăsăm traşi la răspundere pentru obiective adevărate: "Da, vrem să câştigăm; da, vom face 200 de km de autostradă în mandatul ăsta; da, o să schimbăm nu doar bordurile, ci şi aerul care se respiră în Bucureşti"... Obiectivele mici sunt cel mai bun aliat al corupţiei cu care trăim nu de ieri de azi, ci de pe vremea fanarioţilor. Ele sunt scuza pasivităţii şi a dobitociei. "Capul ce se pleacă sabia nu-l taie", aşa zice un proverb românesc. Sabia nu-l taie, dar ruşinea ar trebui să-l bage în pământ şi mă mir că nătânga "înţelepciune" populară nu şi-a dat seama de chestia asta.

25.6.08

Renasterea Germaniei

3-2 cu Turcia şi nemţii joacă prima oară finala continentală după 12 ani. Deşi nu mai au marile vedete din trecut.

Pentru mâine mizez pe capacitatea de revanşă a ruşilor şi sper într-o finală Germania-Rusia care se anunţă foarte spectaculoasă.

23.6.08

Grupa mortii moare prima

Pentru ca iluziile să se spulbere definitiv, ultima reprezentantă a "grupei morţii", Italia, a părăsit şi ea competiţia. A făcut-o ca şi noi: fără clasă, fără stil, practicând un joc mizerabil care cu greu a putut fi numit "fotbal".

Înainte de faza semifinalelor putem spune aşadar, în ciuda scuzelor invocate de Mircea Sandu, că am ratat şansa de a merge mai departe din cea mai slabă grupă a turneului final, singura care nu a produs o semifinalistă.

21.6.08

Vine si randul Olandei?

La începutul turneului am zis că echipele de urmărit vor fi Portugalia, Germania, Rusia şi, dacă trece de grupe, România.

Cu România n-a fost să fie. Portugalia şi Germania s-au bătut între ele şi a mai rămas Germania. Urmează meciul dintre Olanda şi Rusia. Calculele hârtiei ar da Olanda ca favorită certă, ţinând cont de prestaţia din grupă. Prestaţie care, totuşi, luată la bani mărunţi, nu e chiar aşa de impresionantă. Olandezii au câştigat împotriva Italiei înscriind primul gol din ofsaid şi apoi s-a dovedit că au bătut două dintre cele mai proaste echipe prezente la acest turneu final (Franţa este, cu siguranţă, alături de Grecia, una din candidatele la titlul de cea mai proastă echipă, în vreme ce noi putem candida cu brio la titlul de "echipa cu cel mai prost joc"). Deci mult fum pentru nimic. Pe de altă parte Rusia, deşi a început prost, a continuat din ce în ce mai bine, terminând cu maniera entuziasmantă în care a învins Suedia lui Ljunberg şi Ibrahimovici (alo, s-a notat acolo la FRF, cum trebuie să se joace meciurile decisive?). Se poate spune că ruşii au intrat deja, psihologic, în jocurile eliminatorii în timp ce Olanda vine ca după vacanţă. Până acum echipele care s-au "odihnit" în ultimele meciuri din grupe au fost învinse de cele care au venit deja montate pentru faza eliminatorie. Pe lângă asta, Van Basten a avut la dispoziţie vreo 3 zile pentru a studia jocul ruşilor în timp ce Hiddink, antrenorul ruşilor, îi ştie pe olandezi de când s-a născut, că doar e olandez get-beget. Să vedem ce va fi. Eu cred totuşi într-o semifinală Rusia-Italia.

17.6.08

Vai de capul lor cu temporizarea mă-sii

Ai nevoie de victorie. Adversarul, care n-are nici o miză, te invită la joc şi îşi fereşte gleznele mai rău ca o echipă de domnişoare. În minutul 45 Codrea prinde un şut de la marginea careului şi se vede foarte clar cum lunganul ăla mulatru vrea să atace mingea şi apoi se răzgândeşte şi îi lasă lui Codrea 2 metri şi 5 secunde timp să şuteze. Un semn evident că olandezii n-ar zice "nu". În loc să profiţi de şansă, "temporizezi", fir-ar a dracului de temporizare şi cu cine a inventat-o.

Un meci stupefiant, care te face să te întrebi dacă nu cumva mafia italiană i-o fi ameninţat pe ai noştri cu lichidarea dacă elimină Italia. Iar dacă n-a fost mâna mafiei, atunci câteva nulităţi în frunte cu Florentin Petre trebuie să dispară din lot. Înţeleg că omul trebuie să se transfere de la ŢSKA Sofia, dar putea să bage nişte filmuleţe pe Youtube şi era suficient să-l ia vreun club din Dubai. Nu trebuia să ne fericească la Euro cu prestaţia. Şi eu am 1,67 şi constituţie astenică şi dacă ar fi să mă cheme Piţurcă la lot aş zice din bun-simţ "Mulţumesc pentru onoare, da' nu e cazul".

Iar Chivu, Mutu, Tamaş şi Contra trebuie să-şi facă serios autocritica. Cei doi Niculae, de asemenea, ne pot scuti de reprezentaţiile dumnealor. Ăştia sunt orice, dar nu atacanţi. Singurul nostru jucător care a jucat într-adevăr la înălţimea evenimentului, constant, e Lobonţ.

Cât despre fraierii de olandezi, or să ia ei Euro 2008 când mi-oi vedea ceafa. Hai să zicem că în sferturi vor trece de Suedia / Rusia (eu aş miza pe Rusia), dar în semifinale vor reîntâlni iar Italia care o să-i jupoaie de vii. Nu cred că-şi închipuie cineva că olandezii or să prindă de 2 ori în cadrul aceleiaşi competiţii campioana mondială, şi de 2 ori vor da gol dintr-un ofsaid de 3 metri...

PS. şi dacă tot vorbeam de palmares, uite că desculţii ăia de croaţi, sau poate turcii, adună în câţiva ani 2 semifinale. Turcii, cu care măturam pe jos acum 2 decenii...

15.6.08

Noul KSD

M-am luat cu meciurile şi am uitat să spun că am schimbat situl KSD.

Schimbarea majoră priveşte serviciul de web design căruia nu i-am mai dat atenţie din mai 2007, când am acceptat ultimul proiect. De atunci ne-am focusat exclusiv pe perfecţionarea MRex care, după cum s-a văzut, avea numeroase imperfecţiuni în corectarea cărora a meritat să investim. Dar totul e bine când se termină cu bine. Apropo, din 80 de clienţi de v1 peste 20 au solicitat upgrade-ul. Nu e rău deloc...

De data asta am inventat un nume de brand şi pentru serviciul de web design: "Floare la ureche". Spre deosebire de vechiul site, în care ofeream de toate - de la site-uri de prezentare la optimizare pentru portaluri - acum nu vreau să dezvolt acest serviciu decât pe o singură nişă, cea a site-urilor mici de prezentare cu bugete de 600-1000 de euro. Am luat această decizie din mai multe considerente:
  • În timp am observat că în România, cu cât proiectele sunt mai mari, cu atât bugetul pe care clientul e dispus să-l acorde e mai rupt de costurile reale ale vieţii. De exemplu, dacă în Marea Britanie un site de prezentare decent costă 1000 de euro şi un magazin virtual complet 10.000 (raport 1:10), în România raportul e cam de 1:5 (cam 500 euro vs. 2500). Normal ar fi să fie cam 500:5000 dar piaţa nu are atâţia bani. Atunci normal e să nu mai pierzi vremea cu acele nişe de piaţă pe care cererea nu e solvabilă.
  • Dacă vând serviciul ca un brand, mi-e mai uşor să-mi planific evoluţia. Dacă fac de toate pentru toţi pot să am luna asta un portal, luna următoare - 3 site-uri de prezentare, luna ailaltă - un site mic şi 2 mari... Toată această nebunie te dă peste cap, nu poţi să-ţi planifici resursele, nu poţi să faci nimic. Mai rău, nu pot să trag la răspundere pe nimeni. "De ce nu e gata proiectul X? Păi a intervenit clientul Z şi a mai cheltuit timp de lucru. Ok, lucrăm dublu. Domnule, trebuie să plătiţi dublu. Aaaa, păi stai aşa..." Şi tot aşa. Acum va fi altfel. Vor exista nişte targeturi clare de vânzare pentru "Floare la ureche" şi voi putea să definesc naibii o strategie care să ţină cont de nişte premise clare: A, B, C, D...
  • În condiţiile în care pe piaţă nu mai există forţă de muncă proaspătă iar Dumnezeu nu are de gând să facă ziua mai mare de 24 de ore, dezvoltarea unei asemenea afaceri e limitată natural dacă nu găseşte o cale de automatizare a vânzărilor. Pe o piaţă alimentată permanent cu forţă de muncă, dacă ai un exces de cerere nu e nici o problemă: angajezi încă 2 oameni şi în loc de 3 proiecte pe lună faci 5. Din păcate în România asta nu e posibil fiindcă nu mai sunt oameni, aşa că nu rămâne decât soluţia automatizării.

13.6.08

13

Nu, nu vreau să spun chestia aia cu 13 meciuri România-Italia... 13 campionate... etc. :))

Vreau doar să spun că numele rromului nostru drag, BĂNEL NICOLIŢĂ, are 13 litere. Oare cui va purta ghinion în seara asta ? Nouă, nu prea cred... (dacă mai dă un autogol ca pe Bernabeu cred că va fi mâncat de viu de Piţurcă) .

12.6.08

Elvetia, out. Presiune pe... Croatia si Polonia!

Elveţia face nefăcutul şi e out după doar 2 meciuri. Nu mi-ar plăcea să fiu elveţian în zilele astea, mai ales că eliminarea e complet halucinantă, după 2 meciuri pe care helveţii le-au dominat pe alocuri absolut copios, având şi bare, şi ocazii de unu la unu cu portarul.

Cu una din ţările-gazdă deja eliminată, presiunea pică pe adversarele Austriei din grupa B. Mai ales că, în ciuda aşteptărilor, Austria nu a jucat deloc rău în meciul de debut. O eliminare a ambelor gazde încă din turul 1 ar fi ceva nemaivăzut şi, financiar vorbind, nu ştiu cât de dorit de organizatori. Croaţia trebuie să scoată azi cel puţin 1 punct cu Germania pentru a fi sigură că, în cazul unei victorii austriece împotriva Poloniei, în ultima etapă nu se vor putea face jocuri de culise.

În ceea ce priveşte Cehia sau Turcia, nici una nu pare a avea stofă de semifinalistă dar norocul echipei care va reuşi calificarea alături de Portugalia ar putea veni din faptul că eventualele jocuri de culise din grupa B ar putea duce la un sfert de finală împotriva Austriei.

În grupa noastră, e bine că am scos egalul din prima zi, care ne păstrează practic în cursa pentru calificare indiferent de rezultatul de mâine. Chiar şi dacă pierdem cu 10-0 în faţa Italiei, un 1-0 cu Olanda în ultima etapă ne poate califica mai departe. Pentru meciul cu Italia însă sunt optimist. Italienii încearcă să-şi dea singuri curaj şi îşi aduc aminte de 1994, când au început tot cu o înfrângere, 0-1 cu Irlanda, ajungând până la urmă să joace finala. Numai că, după ce au arătat în primul meci, eu zic că nici nu se pune problema unei comparaţii. Italia din meciul cu Olanda a fost o caricatură, o echipă de 2 lei, cu o apărare varză, fără imaginaţie şi, mai ales, fără nici un lider notabil. În '94 jucau un Baggio, un Maldini, un Signori, un Baresi, jucători la care Italia actuală, oricât o fi de campioană mondială, nu poate decât să viseze. În plus italienii nu ar trebui să uite că în 1994 abia au reuşit să ocupe, cu chiu cu vai, locul 3 în grupă care, în cazul formatului acelei cupe mondiale, îi ducea mai departe, dar la Euro îi va face să ne zică "pa".

Şansa noastră e unică fiindcă nu se întâmplă de multe ori să-i prinzi pe italieni cu spatele la zid şi obligaţi să joace deschis în apărare încă din minutul 1 (o apărare care oricum, fără Cannavaro, s-a dovedit mai găurită ca un şvaiţer). În plus, oricât s-ar da ei de cocoşi, italienii ştiu că noi am bătut Olanda şi vor intra cu frică pe teren. Altfel zis, vor trebui să bată o echipă despre care ştiu că în preliminarii i-a bătut pe cei care i-au zdrobit pe ei şi în primul meci a făcut egal fără probleme cu Franţa, echipa care, la rândul ei, i-a bătut în preliminarii. Cu cuţitul la os şi cu un psihic pe marginea prăpastiei prevăd că italienii vor juca haotic, precipitat, vor bubui multe mingi în faţă şi vor încerca să joace într-un ritm superior celui impus de francezi, dar asta îi va face şi mai vulnerabili în apărare decât au fost în meciul cu Olanda. Totul e să nu luăm gol pe debutul meciului.

11.6.08

Cum sa vinzi patetic de bine?

R. Trimiţând pe miliarde de adrese de email, inclusiv adresele celor pe care îi socoteşti... concurenţi, un spam care duce către un site cusut cu aţă albă .

De mare excepţie.

PS. Văd că a dispărut (sau poate ia o pauză?). Întru eternitate, istoria completă o găsiţi aici.

9.6.08

Sa-i multumim zeului Temporizare

0-0 cu Franţa şi o Naţională care a prestat un joc dinaintea erei Hagi. "Temporizare". Ăsta e numele miraculos al tacticii cu care România a intrat în anii '70 în istoria fotbalului, aşa cum cehii au inventat cândva "uliţa cehă", italienii, "cattenacio", brazilienii "4-2-4" sau olandezii "fotbalul total".

Temporizarea, adică tehnica de a te face că ataci dând pase laterale în propria jumătate de teren, are un singur scop principal, şi anume adormirea instinctelor adversarului în speranţa că vei reuşi la un moment dat să prinzi o lovitură liberă, un 11 metri, o pală de vânt, un accident oarecare prin care să înscrii. Problema "temporizării" ca tactică de joc e aceea că n-a câştigat niciodată nimic, spre deosebire de celelalte, amintite mai sus. De fapt, singurele succese au constat în trei calificări obţinute în decursul a 14 ani: Mexico '70, sferturile europene în '72 şi euro '84. Plus alte şase calificări pierdute.

Temporizarea a dispărut din fotbalul nostru odată cu generaţia lui Hagi. Libero ca Belodedici sau Gică Popescu, care luau mingea din propriul careu şi o duceau vertical 50 de metri după care dădeau pasă în adâncime, drept pe vârf, era ceva nemaivăzut până în urmă cu 20 de ani. Mi-aduc aminte de o fază din Bulgaria-România 1-3, în '88, când Belodedici a ajuns în câteva secunde în faţa porţii bulgarilor şi a ratat de pe linia porţii.

În jurul nostru se colorează o hartă tot mai ruşinoasă pentru noi, în care numai Ucraina, Slovacia, Albania sau Bosnia-Herţegovina au mai rămas fără palmares. Parte din aceste naţiuni fotbalistice sunt prea tinere, parte sunt prea slabe. Noi nu suntem nici tineri, nici slabi, şi totuşi nu avem nici un fel de palmares. Până şi bulgarii se pot lăuda cu o finală olimpică (prin anii '60) şi o semifinală de campionat mondial. Turcii, care în urmă cu doar 20 de ani erau vai de capul lor, au făcut semifinală de mondiale în 2002. Grecii au luat un titlu continental. Încet-încet am rămas singurii care n-am gustat deloc din aerul tare al înălţimilor. Oare va reuşi generaţia piteşteanului Mutu cu "temporizarea" ceea ce n-a reuşit generaţia lui Dobrin?

7.6.08

Pariuri pe eMag

Adineauri am intrat întâmplător pe eMag şi am văzut că au dat drumul la un concurs de pariuri. În funcţie de comenzile pe care le-ai dat în ultimul an, ai nişte puncte pe care, dacă le bagi în joc, le poţi transforma în premii. Super tare ideea. Detalii pe http://www.emag.ro/euro2008/

PS. eu am 2316 puncte .

4.6.08

Hai România!

Mai sunt 2 zile până la Euro. Mă încumet să dau nişte pronosticuri.

Mai întâi de toate, despre echipa noastră. Îmi place. Îmi place şi Piţi ca antrenor. Chiar dacă nu am mai participat la un turneu final de 8 ani, jucătorii au o foarte mare experienţă. Lobonţ, Contra, Chivu şi Mutu au jucat sau joacă de multă vreme în campionate de top din afară. Toţi au experienţa unor meciuri tari în picioare, inclusiv semifinale sau finale de cupe europene. În plus, ei au jucat şi în 2000 (nu sunt sigur de Lobonţ, dar parcă era şi el în lot). Jucătorii de la Steaua au în spate o semifinală UEFA şi două participări în Champions League. Ceilalţi care mai sunt pe acolo, Raţ, Tamaş, Codrea, Daniel Niculae, joacă şi ei decent la echipe din străinătate, fără a străluci. Singurul a cărui titularizare nu aş putea-o înţelege e Florentin Petre. Florentin Petre e veşnicul viitor "Alain Giresse al României" care, iată, a ajuns la vreo 32 de ani şi... tot veşnic viitor Alain Giresse a rămas. Într-o grupă cu Franţa şi Olanda, două echipe atletice, nu văd de ce ar trebui jucat cu Florentin Petre.

În concluzie pornim la drum cu o echipă bună. Situaţia de acum nu se compară cu cea din '84, când echipa noastră nu avea nici o experienţă internaţională, bazându-se doar pe cele două semifinale pe care le făcuseră înaintea turneului final jucătorii de la Universitatea Craiova şi Dinamo, în condiţii infinit mai uşoare decât acum. Practic, jucătorii din '84 nu aveau în picioare mai mult de 20 de meciuri tari făcute în carieră. Nu întâmplător echipa noastră a fost atunci victimă sigură într-o grupă cu campioana Europei, RFG, cu Spania şi cu Portugalia. Situaţia este cu totul alta acum.

Dacă ar fi să o asemăn cu ceva, aş asemăna România de azi cu Argentina din '86. Argentinienii aveau atunci o majoritate de jucători bunicei, dar mediocri, vreo doi de superclasă - Burruchaga şi Valdano - şi unul genial, Maradona. Spre deosebire de ei celelalte echipe de top erau alcătuite aproape în totalitate din jucători de superclasă, dar nici una nu avea vreun jucător genial pe teren. Brazilienii îi aveau pe Zico, Socrates, Careca, Branco, Junior, Casagrande şi fundaşul ăla lateral senzaţional, Josimar; nemţii pe Rummenigge, Briegel, Mathaus, Rudi Voller, Magath, Forster; spaniolii pe Butragueno, Camacho, Victor, Carrasco, Gordillo; francezii pe Platini, Giresse, Tigana, Batiston, Raul Fernandez, Rocheteau... Nici o altă echipă însă nu-l avea pe Maradona. Începând cu faza sferturilor de finală, Maradona a fost decisiv: pe englezi i-a bătut singur, cu belgienii în semifinale s-a distrat copios iar în finală, la 2-2, după revenirea senzaţională a nemţilor, a dat pasa decisivă din care Burruchaga (parcă...) a marcat golul victoriei.

Cam aşa e şi echipa noastră, jucătorul genial fiind Mutu. Dacă Mutu e în formă batem pe oricine. Ca şi Maradona, Mutu vine de la o echipă de top din Italia, la a cărei afirmare a contribuit şi el. Dacă Mutu nu e în formă avem, de asemenea, o şansă foarte mare să facem o figură frumoasă. Maradona nu a fost deloc în formă în 1990, şi totuşi Argentina a jucat finala.

Bun, deci... "grupa morţii" nu-mi inspiră nici o teamă. Una din cele 3 echipe mari va trebui să plece acasă, matematic vorbind; dar de ce doar una? De ce nu ar fi... două? În '92 Anglia şi Franţa au căzut din turul 1 dintr-o grupă cu Suedia şi Danemarca; în 2000, Anglia şi Germania au căzut din grupă cu noi şi Portugalia. Şi exemple mai găsim. Mingea e rotundă. Franţa fără Zidane nu mai e chiar aşa de temut. Italia are o tradiţie destul de lungă în... a juca foarte prost după un turneu final reuşit (şi în '82 erau campioni mondiali, şi totuşi la Euro ne-am dus noi). Sincer, italienii cred că sunt favoriţii nr. 1 la eliminarea din grupă. Iar pe olandezi i-am bătut în preliminarii. Eu zic că avem şanse destul de mari de a ieşi din grupă şi cred că, dacă va fi să ieşim, o să ieşim împreună cu Olanda.

Din grupa A (Cehia, Portugalia, Elveţia, Turcia) cred că favorite sunt Portugalia şi Elveţia. Elveţia e o mare necunoscută, dar ca ţară gazdă sigur o să aibă un 5% în plus din partea arbitrilor. Pe de altă parte nici Cehia, nici Turcia nu mai sunt ce-au fost odată. Din grupa B cred că nemţii vor reuşi să treacă mai departe şi, probabil, Austria. Germania şi Austria: tot ţară gazdă... ambele vorbind germana... cunoaştem filmul (1982... Algeria...) . Croaţia şi Polonia par destul de defavorizate de tragerea la sorţi, victime sigure ale jocurilor de culise. În ceea ce priveşte ultima grupă, cred că Grecia va pica din turul 1 cu brio, şi cu maxim 2 puncte obţinute. Va fi însoţită de Spania. Spaniolii fac de zeci de ani greşeala de a-şi încheia campionatul intern cu foarte puţin timp înaintea turneelor finale, ceea ce face ca jucătorii lor să vină sleiţi de puteri. Şi anul ăsta a fost la fel, de aceea nu văd de ce ar face Spania o brânză mai mare ca altădată. Din grupa asta vor merge mai departe, zic eu, Rusia şi Suedia.

Echipele de urmărit pe termen lung ar fi Portugalia lui Cristiano Ronaldo, Germania, cu foame de performanţă la nivel european după două participări (2000 şi 2004) dezastruoase, Rusia, care la nivel de cluburi deja începe să colecţioneze trofee europene, şi, dacă iese din grupe, România. Hai România!