29.11.14

16 noiembrie: o victorie a diasporei ... interne?

Am stat, m-am mai gândit, am adunat cifre, am urmărit ce au mai zis și alții și am venit cu partea mea de explicație pentru votul din 16 noiembrie. Nu pretind că e o explicație care le dă la o parte pe celelalte. Probabil există mici părți de adevăr în fiecare, inclusiv în teoria cu „băgat coada americanii” (pe care eu tot nu o pot înțelege, Ponta părea atât de perfect pentru interesele americanilor, dar sunt dispus să o accept).

Articol nou pentru Argumente și Fapte: 16 noiembrie: o victorie a diasporei ... interne?

16.11.14

Iohannis chiar a fost votat

SV 68 București, Sector 1: Iohannis 594 vs. Ponta 304. La 69 a fost cam 700 la 300. Votanții lui Ponta au venit masiv până prin ora 14.00, după care au început să curgă ai lui Iohannis.

În noaptea asta mașinăria PSD-ului s-a pus în funcțiune. La această oră funcționează. Să vedem dacă va reuși să-l apere pe Ponta de voturile din diaspora. Dacă Ponta e apărat de imperiu, atunci PSD-ul nu se va da în lături de la nimic pentru a-l scoate câștigător, chiar și cu o marjă infimă de 5.000 de voturi. Dacă imperiul se leapădă de Ponta - mai ales sub influența evenimentelor primitive din capitalele europene - și Iohannis chiar o fi câștigat, atunci Iohannis merită să fie președinte, măcar o zi, până marți, când e posibil să fie declarat incompatibil. Punct!

15.11.14

Misteriosul elev Ponta de la Liceul „Ion Neculce”



Întâmplarea face ca eu să fi fost elev la Liceul „Ion Neculce” chiar în perioada în care a fost și Victor Ponta. Nu am fost colegi, pentru că el era cu 2 ani mai mare, dar am făcut parte din același ciclu. Pe vremea aia clasele 9-11 și 10-12 erau cuplate. Clasele 9-11, care nu aveau examene de dat, învățau după-amiaza, în timp ce clasele 10-12, care aveau examene (treapta a 2-a, respectiv bacalaureatul) învățau dimineața. Așadar nu doar că e o simplă posibilitate, ci de-a dreptul o certitudine faptul că m-oi fi intersectat de nenumărate ori cu Ponta pe culoarele liceului. Și e o certitudine și că știu multe lucruri despre liceul nostru pe care ziariștii nu au de unde să le știe.

De aceea voi comenta un pic articolul așa-zis „bombă” al lui Turcescu.

- În primul rând aserțiunea din titlu: „repetentul Ponta”

Pe vremea aia în București nu erau decât 4 licee mari și late de „elită”: Bălcescu (Sf. Sava de azi), Lazăr, Informatică (Tudor Vianu) și Mihai Viteazul. Din cauza planurilor de școlarizare gândite de Ceaușescu, care vroia să generalizeze învățământul de 10 clase, multe licee de elită din deceniile precedente fuseseră transformate în licee „industriale”, percepute ca fiind mai slabe de majoritatea populației. Urmau apoi liceele slabe și foarte slabe (petardele, la care de obicei nu venea nimeni să dea treapta și își completau locurile cu picații de la alte licee).

Neculce fusese un asemenea liceu de elită transformat prin anii 70 în „industrial”. Numele corect era de fapt Liceul Industrial nr. 31, nu Liceul „Ion Neculce”. Accederea se făcea ca și azi în urma unui examen (care pe vremea aia se numea „treaptă”). Fiind liceu „industrial” grosul claselor erau cu profil de „electrotehnică” și „mecanică”, spre deosebire de liceele șmechere, unde predomina profilul „matematică-fizică” și unde, oricum, clasele de „mecanică” erau mai bune decât multe clase de „electrotehnică” de la majoritatea celorlalte licee. Teoretic profilul „matematică-fizică” îți dădea mai multe șanse să intri la facultate după ce terminai liceul pentru că se făcea mai multă carte. Practic, admiterea la facultate era garantată doar de intensitatea meditațiilor, indiferent de liceu. La Neculce era o singură clasă de „matematică-fizică”, restul fiind, în număr aproximativ egal, de „electrotehnică” și „mecanică” (am impresia că în seria mea au fost 5 de electro și 6 de mecanică, eu fiind la m-f; e posibil ca în generația lui Ponta să fi fost 5 și 5).

La „treaptă” elevii intrau în ordinea notei obținute și erau repartizați la profiluri în funcție de notă. Primii 36 intrau la clasa de „matematică-fizică” (întotdeauna clasa A), următorii vreo 100 la clasele de „electro” (B, C, D, E, poate și F), cei mai slabi la „mecanică” și în sfârșit cei care picau erau repartizați la alte licee (erau licee foarte slabe la care se prezentau mai puțini candidați decât locuri).

Notele cu care se intra la Neculce erau foarte diverse. Începeau cam de la 9,80 și se duceau în jos, jos de tot, până pe la 3,50. Ultima notă cu care se intra la clasa de „matematică-fizică” era în jur de 8 și ultima notă cu care se intra la profilul de „electrotehnică” era în jur de 6,50. Ceea ce înseamnă că Ponta, dacă era la una din primele clase de electro, adică la C, nu era nicidecum un „repetent” cum insinuează Turcescu. Era, probabil, un elev bun, care învăța bine, fără să exceleze.

- O informație total greșită: profesorul Nasta nu mai era director din primăvara lui 1990 și nu putea avea nici un amestec în salvarea lui Ponta. Majoritatea directorilor din București, indiferent că erau directori de liceu sau directori la fabrica de nasturi, au zburat imediat după revoluție cu șuturi în cur. Nasta nu doar că nu a zburat, dar a și rămas pentru că era apreciat și de elevi, și de profesori. A plecat abia prin primăvară, după care a urmat un interimat și de la sfârșitul lui 1990, poate chiar începutul lui 1991 (nu mai țin minte clar) a venit un gestapovist, unul Vulpe. Vulpe era un terorist autentic, se pare că era un fost ștab educațional pe la PCR fugit cu șuturi în cur de undeva la revoluție, stătuse o vreme la cutie și apoi, când se potolise hăuhăul revoluționar, reapăruse ca director la noi - de aceea e de mirare că Ponta a reușit să nu fie exmatriculat sub directoratul unui astfel de individ.

- Radio Nova - ce zice Turcescu e corect. Radioul emitea din turnul primăriei. La primul „ajutor” de genul ăla, franțuzesc, a venit un ditamai TIR-ul care a parcat cu chiu cu vai pe terenul de sport, pe intrarea dinspre Str. G-ral Vlădoianu. Țin minte și acum cum ne-am încolonat toți elevii ca să primim „ajutoare” :) LOL Cred că era prin februarie, cel mult începutul lui martie. Fiecare a primit o pungă cu patru chestii din care mai țin minte două: o portocală și o brânză brie.

- Doamna Mihai a ajutat foarte mulți elevi și era într-adevăr implicată în tot felul de schimburi culturale cu Franța. Inclusiv pe mine m-a pus în corespondență cu o elevă din Franța, o fată din Thionville, în cadrul unui program de învățat franceza prin corespondență, sau așa ceva. Numai că eu am fost prea puturos și după prima scrisoare mi-a fost lene să-i mai scriu :) Am avut colegi care s-au ținut de corespondență și vreo doi au ajuns chiar să-și viziteze amicii de corespondență. Pe vremea aia, să ajungi în Franța, era o chestie. Din articolul lui Turcescu s-ar înțelege cine știe ce despre dânsa. Era doar o profesoară foarte inimoasă, căreia îi făcea plăcere să-și facă meseria cu pasiune.

[pentru o poză mișto cu Ponta din 1992 student, dar aciuat pe lângă elevii din Neculce care plecau în excursie în Franța, dați click aici și mulțumiți-i Andreei Sion ]

Pe de altă parte, dacă doamna Mihai îl simpatiza pe Ponta atunci se explică de ce a reușit acesta să reia toată materia după un trimestru de absență fără să i se întâmple nimic. Directorul Vulpe era foarte sever și nu avea de unde să știe cine e Victor Viorel Ponta, dar cu siguranță cuvântul doamnei Mihai și probabil al altor profesori a contat mult. Plus vreo șpăguță, ceva, de la mama lui Ponta. Vremurile erau așa cum era, mulți elevi abandonau școala din teribilism și era normal ca profesorilor să li se facă milă de cei care aveau potențial.

- Legătura dintre prof. Stamatoiu și eventuala recrutare a lui Ponta de serviciile secrete e o tâmpenie. Pentru informarea dvs. Liceul „Ion Neculce” era înconjurat așa: în spate ceea ce noi numeam generic „securitatea”, fără să știm prea bine, de fapt, ce e acolo (UM la care face referire Turcescu); în dreapta Circa 4 de Miliție (Secția 4 Poliția Capitalei de azi); în față Cimitirul Evreiesc :) ... și înconjurat de jur împrejur de un gard masiv de beton care i-a adus porecla de „Bastilia” pe care o mai poartă, probabil, și azi. Asta nu înseamnă că Ponta era milițian sau evreu. Măi Turcescule, nu „se leagă” nimic, sunt doar niște supoziții paranoice. Nu mai zic de faptul că la noi preda și celebrul Anghelescu, cunoscut pentru faptul că avusese, pare-se, o relație cu Zoe Ceaușescu cu ani în urmă. Asta nu îl leagă câtuși de puțin pe Ponta de familia Ceaușescu.

- Dispensa. Ei, aici cu siguranță e partea cea mai interesantă, dar și cea mai simplu de înțeles. Ați citit Lanțul slăbiciunilor de Caragiale?

„Rămânea Mitică Dăscălescu iar repetent, cu toate că ține la el atâta mamiță-sa Dăscăleasca, la care ține Piscupeasca, la care ține Sachelăreasca, la care ține Iconomeasca, la care ține Diaconeasca, la care ține Preoteasca, la care ține mult grațioasa Popeasca, la care țiu foarte mult eu, la care...”

Articolul lui Turcescu nu conține nici o bombă. Pur și simplu era o perioadă haotică în care un elev care ar fi meritat exmatriculat și care a fost iertat de sistem și a reușit până la urmă să își dea bacalaureatul chiar era ultima problemă a acestei țări. Singurul mister e cu cât „a uns” mama lui Ponta prin cancelarie și pe la minister pentru ca Victor Viorel să iasă basma curată.

- Bacalaureatul și examenul de admitere. Lumea se întreabă cum a fost posibil să ia Ponta două examene grele după ce a lipsit 8 luni din țară. Întrebarea e legitimă, dar el de fapt a pierdut un singur trimestru. Pentru cine a făcut școala în acea perioadă nu e nici un mister. În primul rând situația din timpul anului școlar nu conta, puteai să ai numai note de 5 și să te mobilizezi în ultimele 3 luni și să iei 9 la examene. În al doilea rând Ponta încă a mai prins bacalaureatul cu 3 (trei) materii, parcă matematică, fizică și română, deci nu era mare brânză să învețe și să-l ia. Chiar cu 10 poate că nu l-a luat, dar cu siguranță l-a luat fără probleme. Nu mai zic de faptul că, pentru a se pune la punct cu materia din urmă, putea face meditații (meditații de-alea din care și-a cumpărat Iohannis 6 case). Apoi, faptul că a intrat la Drept în condițiile concurenței demente din acei ani (când cozile de la carne de pe timpul lui Ceaușescu păreau că se mutaseră la Facultatea de Drept) e o certitudine că nu era deloc un prostănac sau o loază. Numai un cretinoid care nu a dat la facultate în anii aceia ar putea susține așa ceva.

- Racolarea. Când am făcut eu Facultatea de Filozofie (1993-1998) sediul nostru era la Drept, pe Kogălniceanu. O eventuală racolare a lui Ponta acolo s-a produs, nu în altă parte. Știu asta pentru că se racolau și de la noi din facultate, nu numai de la Drept. (Unul dintre prietenii mei cei mai buni din timpul facultății lucrează azi la SRI ... evident că am aflat acest „mic” amănunt la ani buni de la terminarea facultății :) ). Erau căutați tipii sociabili, care frecventau terenul de sport, cluburile studențești etc. Dacă Ponta a fost baschetbalist, cum rezultă din filmul de pe Digi24, atunci cu siguranță juca baschet în timpul liber pe terenurile din spatele facultății, ceea ce înseamnă că a fost ușor de racolat. DACĂ a fost vreodată racolat.

În concluzie: Ponta nu e nici de disprețuit, nici de divinizat. E, probabil, un individ deștept, cu o inteligență categoric peste medie, dar cu o anumită dorință de parvenire pe care nu și-o poate înfrâna. Cred că până la 20 de ani deja acumulase o serie de frustrări care l-au dus pe calea de acum: frustrarea de a nu învăța la un liceu de elită din capitală, frustrarea de a nu fi la cea mai bună clasă din acel liceu, frustrarea de a fi un jucător de baschet mediocru, frustrarea de a fi un „nimeni” într-o țară civilizată, frustrarea de a fi doar unul din câteva sute de studenți intrați la facultate cu 9 și ceva... Toate astea l-au condus la poziția de - cum le ziceam noi în facultate - „țuțăr” al lui Năstase, care în acei ani preda la Drept și se comporta de parcă ziceai că e Iisus pe pământ (l-am văzut și eu din întâmplare la un curs la care m-a luat un fost coleg de liceu; avea bodyguarzi la ușa amfiteatrului și vorbea așa de afectat, cu vocea aia castrată, de-ți venea să râzi, însă nu era de râs). Băiatul a înțeles rapid că pe lumea asta există o singură cale rapidă de a ajunge sus: pupi curul care trebuie. Nu învățatul, nu munca grea, nu sportul sau alte vrăjeli. Sigur, sunt bune și astea, sunt condiții necesare, dar - cum am zice noi, filozofii, la logică - nu suficiente: esențial e să pupi curul care trebuie.

Din păcate, ajuns la respectabila vârstă de 42 de ani, acum adult în plină putere, Victor Viorel Ponta, viitorul președinte ales al României din data de 16 nov. a.c. ora 21:01, nu pare să fi evoluat din mentalitatea de tânăr fomist care vrea să ajungă sus pe scurtătură. Așa cum în tinerețe pupa curul lui Năstase, acum îi pupă în cur pe americani după ce, pentru a se păstra la putere, l-a pupat în cur pe Barroso. Viitorul nostru sună sumbru nu neapărat pentru că Ponta va deveni președinte și va veni nu știu ce mafie la putere. Numai retardații mai pot crede că Iohannis sau zăluda de Macovei (candidata anti-sistem a sistemului) ar fi eliminat mafia politică ajungând la Cotroceni. Viitorul sună sumbru pentru că vom avea un președinte care nu pare să aibă o altă filozofie de reușită în viață în afara servilismului de cea mai joasă speță. Să ne rugăm la Dumnezeu ca stăpânii lui să aibă gânduri bune cu România, pentru că altfel va fi vai și-amar de noi.

12.11.14

Al dracului să fie care și-o mai pune candidatul după sondaje!


Cred că întrebarea tuturor, după simulacrul de „dezbatere” de aseară, e cum de a ajuns neamțul ăsta încet la vorbă și se pare că și la minte să candideze pentru cea mai înaltă funcție din stat din partea unui partid cu reale șanse de a câștiga funcția.

Adică, înțeleg să candideze un muțunache precum acel Mircea Amariței din partea unui partid complet necunoscut, dar nu înțeleg cum de un partid cu sute de parlamentari, primari, mii de consilieri locali etc. - altfel zis, cu un corp politic foarte puternic - nu a reușit să găsească altceva decât ... pe Iohannis.

În condițiile în care de ani de zile îl aveau în curte pe Crin Antonescu. Crin Antonescu avea experiența campaniei din 2009, e un personaj bătăios, cunoștea multe dintre chichițele PSD-ului.

Ei bine, se pare că imbecilii și-ar fi făcut niște sondaje interne în urma cărora ar fi rezultat că Antonescu e foarte slab văzut de electorat (ceea ce era normal, după ruperea USL). Mai mult, cică Antonescu nici nu ar fi intrat în turul 2, ceea ce mi-e greu să cred (cine l-ar devansat?!). Și așa au ajuns să-l pună candidat pe Iohannis, deși Iohannis nu a ieșit niciodată din târgușorul său de provincie, fiind pur și simplu copleșit de această campanie.

Eu nu zic că Iohannis n-are șanse să progreseze (deși la 55 de ani nu cred că mai poate constitui o alternativă serioasă în 2019), dar înainte de a fi prezidențiabil cred că era mai bine să fie dus o tură prin parlament. Nu poți sări de la primăria unui oraș cu 150.000 de locuitori direct la președinția unei țări. Ar fi trebuit să facă mai multă politică la București, să fie pus în situații dificile, să evalueze compromisuri și să vorbească dracului mai mult.

Românul are o vorbă: când e să-ți ia Dumnezeu mințile, ți le ia de tot. Noii liberali (PNL/PDL) au făcut sondaje și sondajele le-au luat mintea de tot. De altfel asta spune multe și despre rolul pe care ar fi urmat să-l joace Iohannis pentru ei odată ajuns la Cotroceni: simplu element decorativ care „dă bine”.

Eu sunt sigur că Antonescu s-ar fi bătut la fel de feroce ca în campania din 2009 și ar fi recuperat orice fel de distanță față de oricine aflat pe locul 2, iar în cazul unor astfel de dezbateri împotriva lui Ponta s-ar fi prezentat la un nivel infinit superior celui la care s-a prezentat Iohannis. De asemenea, nu am nici o îndoială că Antonescu ar fi știut să explice ruperea USL în așa fel încât măcar o parte a populației să îi dea dreptate.

Cu alegerea lui Iohannis, noii liberali și-au tras un glonte în picior.

9.11.14

Cât de important e să ai un primar?

Scurt: e o idee pe care o voi scrie în continuarea postului de alaltăieri (despre secția 136 din Timișoara).

Știre din data de 31.07 a.c.: „Primarul localității Chiajna, MIRCEA MINEA, a anunțat joi, într-un comunicat de presă, că se alătură proiectului politic al lui CĂLIN POPESCU TĂRICEANU, întrucât nu este de acord cu decizia PNL de a fuziona cu PD” (sursa)

Dintre orașele și orășelele semnificative, unde a luat Tăriceanu cel mai bun scor pe 2 noiembrie?

Fix în Chiajna. 2.302 voturi din 9.686. Adică 23,76%. Iohannis a luat 2.612 și Ponta doar 2.151.

Dintre primele 10 secții la care s-a votat pentru Tăriceanu, la nivel național, nu mai puțin de 4 sunt din micuțul oraș Chiajna.

Cazuri interesante sunt și Gura Humorului (Suceava) cu 1.349 de voturi pentru Tăriceanu din 7.107, adică 18,98%, sau Bragadiru (Ilfov) cu 1.044 de voturi din 8.815 (11,84%).

Despre Bragadiru mi-a fost lene să caut, dar legat de Gura Humorului am găsit așa:

Cu doar câteva zile înainte de alegerile prezidenţiale, doi primari suceveni ai PNL, Marius Ursaciuc, din Gura Humorului, şi Adrian Popoiu, din Siret, îşi declară în mod oficial susţinerea faţă de candidatura liderului Partidului Liberal Reformator, Călin Popescu Tăriceanu.” (sursa) (Ursaciuc, Ursaciuc, de-asta te-am dus în 1999 în Danemarca să înveți cum e cu democrația?!... :) )

În Chiajna au fost 2.689 de „turiști”, în Bragadiru 2.214 și în Gura Humorului 643 (culmea, tocmai localitatea cu cel mai mare potențial turistic a înregistrat cel mai mic număr de votanți pe liste suplimentare). Turiștii l-au iubit nevoie mare pe Tăriceanu...

La câteva zeci de kilometri de lumea civilizată relațiile de putere din interiorul unei secții de vot sunt cu totul altele decât cele normale, din două motive: 1. partidele mici nu au oameni, ceea ce înseamnă că își cedează locurile partidelor mari; 2. reprezentanții partidelor mari sunt de cele mai multe ori „niște ceva” care depind cumva de primăria locală: veterinarul/-ara, bibliotecarul/-ara, învățătorul/-oarea etc. Acești oameni sunt numai teoretic reprezentanți ai unui alt partid decât cel susținut de primar. În realitate ei își riscă viitorul și reputația profesională dacă alegerile „ies prost”.

Înainte de marea migrație din vară PSD avea 37% dintre primari, adică 1.192. Între timp s-au făcut peste 1.600, adică în jur de 55%. Doar PSD-ul, fără aliați.

Cele mai recente sondaje dau un scor de 55% Ponta vs. 45% Iohannis.

Mai departe, concluziile privind data de 16.11 le trageți voi.

PS. M-am abținut să scriu vineri că voturile din secția cu bucluc de la Timișoara erau furate de la Macovei și direcționate către Tăriceanu. În 2 ani de amuzament politic - chiar dacă „de divizia C” - am învățat să fiu circumspect. Tot ce știu e că se fură într-o veselie, din toate părțile. Spre oroarea mea, sunt nevoit să-i dau dreptate lui Vadim (cu amendamentul că nu voi crede niciodată că se fură milioane de voturi de la același candidat, cum susține el). Cum Timișoara e fief al Dreptei, pur și simplu mi se pare ciudat să se fi furat pentru Tăriceanu, care e omul PSD. Probabil nu vom ști niciodată cine a dat și cine a luat.

PS2. Dacă vă întrebați de orașul Siret: Tăriceanu a luat 539 de voturi din 3.538, adică 15,23%.

PS3. Ce avem de spus despre Elena Udrea? Udrea l-a bătut măr pe Iohannis în faimoasa localitate turistică olteană Studina. 493 de voturi față de numai 136 luate de neamț și un pic sub Ponta, care a luat 577. Care este legătura dintre Udrea și Studina? Ați ghicit: primarul Marian Vasile e PMP-ist. Și la Studina s-a votat impresionant pe listele suplimentare: 274 de voturi, adică 18,87%.

7.11.14

Paranormalul în acțiune: secția 136, Timișoara (școala 25)

Nu mai e nici un secret, eu am votat pe 2 noiembrie cu Constantin Rotaru. Tocmai de aceea, de curiozitate, am luat și eu de la BEC statistica votului pe secții, ca să văd de unde s-au adunat cele 28.805 voturi ale lui Rotaru. Așa am descoperit cu uimire că pe locul 1 la voturi aduse e o secție din Timișoara: s136 (la școala 25) cu... 49 de voturi! Rotaru a ieșit aici pe #5, după Iohannis (350), Ponta (235), Tăriceanu (54) și Macovei (51). Procentajul lui e suspect de mare: 5,67%.

Primul lucru a fost să mă uit la următoarele secții în ordinea performanței. Acestea sunt - nu ar trebui să fie o surpriză - comuna natală, Lăunele de Jos (VL), cu 33 de voturi (locul 2 după Ponta cu 12,35%), o altă secție tot din jud. Vâlcea, Glăvile, cu 28 de voturi, și tot așa. Cum e și normal, secții din zona Vâlcii. Rezultatul ăla de la Timișoara e complet ieșit din peisaj.

M-am uitat la restul secțiilor timișorene din acea școală, gândindu-mă că secția o fi amplasată în zona din Timișoara unde o fi fieful PAS. Lăsând la o parte faptul că nu există un fief al PAS la Timișoara, colegii din Timișoara au ridicat din umeri când i-am întrebat despre secția aia. În celelalte 4 secții de vot din acea școală Constantin Rotaru a mai obținut ... 4 voturi!

În schimb, dacă ne uităm la candidații care au fost poziționați pe buletinul de vot și pe procesul verbal lângă candidatul nostru, misterul se risipește (parțial). El a avut pe buletin și a fost trecut pe procesul verbal la nr. 12. La 11 era Monica Macovei și la 13 Tăriceanu. Acum, hai să vedem ce au făcut acești candidați în zona teoretic omogenă demografic din jurul școlii 25 de la Timișoara.

SecțiaVoturi valabile11. Macovei12. Rotaru13. Tăriceanu
135
967
120
1
87
136
863
51
49
54
137
928
102
3
78
138
841
78
0
79
139
805
70
0
53

Media voturilor Macovei + Tăriceanu e în celelalte secții 18%, în schimb la secția 136, teoretic aceeași zonă, aceeași populație, același profil demografic, e de numai 12%. Cu toate acestea, dacă adunăm și voturile lui Rotaru, ajungem la medie, aproape 18%. Din două, una: ori Rotaru a fost furat ca la balamuc în celelalte patru secții, voturile lui fiind redistribuite la candidații 11 și 12 (greu de crezut) ori unul din ceilalți doi candidați a fost furat în celelalte 4 secții în defavoarea celuilalt, însă din motive necunoscute în această secție în loc de „bagă la 11” sau „bagă la 13”, voturile au ajuns la „bagă la 12”. Cineva foarte cretin, sau foarte neatent sau pur și simplu foarte obosit a înțeles greșit ce trebuie să facă și al nostru s-a trezit cu peste 40 de voturi în brațe (palidă consolare pentru câte voturi i s-au subtilizat lui însuși).

Rămâne de aflat, dacă vom afla vreodată, cine e candidatul care a „dat”, și cine e candidatul care a „luat” în toată afacerea asta.

4.11.14

De ce cred că Ponta va câștiga alegerile

Duminică, pentru prima dată în viața mea (și cred că și ultima!... mă rog, dacă facem excepție de turul II unde voi fi din nou prezent) am fost membru în comisia unei secții de votare. M-am oferit voluntar, din partea PAS-ului, pentru că așa ceva nu făcusem niciodată și chiar eram curios să văd pe viu cum se numără voturile. A fost obositor, dar distractiv și plin de învățăminte. Din fericire pentru mine președintele de secție a fost foarte operativ și la 23:12 eram deja acasă, „bucurându-mă” de rezultatele exit-poll-urilor, pe care atunci le aflam pentru prima oară. La alte secții am înțeles că s-a ajuns acasă și pe la 2 dimineața.

Acum, trecând la actualitate, din păcate pentru cei care-l susțin pe Iohannis cred că jocurile sunt deja  făcute: Ponta și-a luat firmanul de la turci... ăăă, pardon, de la americani, și va fi următorul guvernator. De ce cred asta?

1. Marile puteri nu au nevoie de instabilitate politică în această perioadă în curtea unuia dintre cei mai docili aliați. Sigur, Iohannis e tot un amator de gust de pilă de licurici, ca și Băsescu sau Ponta, dar alegerea lui Iohannis ar dinamita inutil scena politică. S-ar reface majoritățile, ar urma iarăși fel de fel de negocieri, trădări și suceli, poate și un nou derapaj economic. Instabilitatea va dura cel puțin 2 ani, până la alegerile din 2016. Cum va putea o asemenea adunătură de smuciți să mai reprezinte un factor de stabilitate în fața Rusiei sau să-și plătească înapoi ratele la FMI? Nu va putea. Cică Angela Merkel o să-l viziteze pe Iohannis. Relax, va fi doar o vizită de consolare.

2. Ponta a confirmat deja că e un sclav perfect. Vă aduceți aminte de Ponta tras de spate, spășit, umil, ieșind de la întâlnirea cu Barosso? Iată-l mai jos pe dl. prim-ministru în toată splendoarea sa de negociator cu marile puteri. Priviți-i rictusul stângaci de elev care a fost prins la copiat și acum riscă o preafrumoasă notă de 1. Aplecarea spatelui. Pășirea sfioasă. Privirea vinovată. De ce să-l schimbi pe unul ca ăsta?! N-ai ce face?


3. Avansul pe care Ponta îl are față de Iohannis e foarte mare și PSD-ul are suficienți oameni în secțiile de vot ca să-l apere. PSD-ul a ocupat locuri suplimentare într-o mulțime de secții de vot plantându-și oameni pe locurile alocate altor partide. A transpirat ceva în presă pe tema asta dar ca de obicei presa, jurnaliștii români, sunt prea imbecili ca să înțeleagă despre ce e vorba și să insiste. Nu vă faceți probleme, același lucru l-a făcut și ACL-ul, dar e greu, când ești trădat din toate părțile, să ocupi cât au ocupat ăilalți. Ai și tu 2, 3 secții, dar ei au 100. În momentul în care deții o secție, atunci indiferent ce intră în urnă, oricum se numără ceea ce trebuie.

4. Dacă vă uitați cu atenție, în tabăra lui Iohannis nici măcar Iohannis nu crede în victorie. Iohannis zice că nu vrea voturile nimănui, dar de fapt n-are chef să continue o mascaradă inutilă, prefăcându-se că negociază praful de pe tobă. Pe lângă asta, e și într-o poziție imposibilă: nu prea are cu cine negocia. Vadim, DD și Funar (8,2%) sunt nefrecventabili. Macovei și Udrea (9,3%), percepute ca „băsiste”, la fel (și oricum, o mare parte a voturilor lor se vor recupera în turul 2, că doar electoratul celor două nu va vota cu Ponta). UDMR-ul e deja în barca PSD. De fapt cred că liberalii nici nu prea își doresc victoria în acest moment. PSD-ul e ca nou după 2 ani de guvernare din cauza menținerii inoportune a lui Băsescu la putere de către marile puteri. Se va eroda abia din 2015 încolo. Anul 2015 e an de vârf al plăților către FMI. Nu există un buget pentru 2015, ceea ce nu miroase a bine. Etc. Sunt 1001 de motive ca să nu vrei să iei puterea acum și să lași PSD-ul să-și rupă gâtul. În 2016 va fi o cu totul altă situație.

5. În sfârșit, am început cu marile puteri, terminăm cu marile puteri. De la 1 septembrie 2012 România este în mod oficial o colonie condusă de un guvernator numit, nu ales. Ori, marile puteri au un obicei în coloniile proprii: mai rotesc guvernatorii din când în când, de control, ca să nu se creadă nimeni inamovibil. Cam așa cum făceau turcii cu familiile fanariote. Acu' vine un Mavrocordat, la anul un Ghica, urmează un Racoviță, și iarăși un Mavrocordat etc. Ei, se pare că de data asta e rândul famigliei PSD să dea guvernatorul. Ceilalți trebuie să stea o tură.

Cât despre secția la care am fost eu, pot spune că pe primul loc s-a situat detașat Iohannis (242 de voturi) urmat de Macovei (183) și abia pe trei Ponta (180). În rest sănătate să fie, că restul se face.