27.9.12

„Cei 4 apostoli erau 3: Luca și Matei”

Cam așa s-ar putea exprima aiureala cu frauda la referendum. După ce au urlat ca din gură de șarpe încă din seara zilei de 29 iulie că peste 1,5 milioane de voturi au fost furate, iată că în final, după ce s-au numărat toate CNP-urile, listele, semnăturile și scrijeliturile de pe răbojurile electorale au rămas în final în jur de 110.000 de voturi suspecte. Rămâne cum am stabilit: legitimitatea lui Băsescu e praf. Măcar și pentru acest lucru, referendumul tot a fost un lucru bun. Și uite că mâine-poimâine intrăm în octombrie și nici vorbă de dezertări, căderea guvernului, reîntoarcerea PDL-ului și răzbunare în masă a Cotroceniului, așa cum se temeau unii. Pentru că Băsescu e acum căpitan peste o navă semi-scufundată. Indiferent ce ar mai încerca să comande, timona nu-l mai ascultă. Șobolanii nu sunt nebuni.  Deja e prea târziu pentru o surpriză, mai sunt doar 10 săptămâni până la alegeri și numai printr-o lovitură de stat (cu adevărat lovitură de stat) se mai poate face ceva. Totul depinde acum de tolomacii din USL să obțină 50%+1 din parlament.

23.9.12

Activități

Nu am mai scris de mult pe blog. Cauzele sunt multiple: în primul rând am mult de lucru și în al doilea rând am scris destul de mult „offline”, ca să zic așa. Urmează să apară prima traducere în limba română dintr-o carte de teologia eliberării (am tradus câteva capitole din Clodovis/Leonardo Boff - Cum se face o teologie a eliberării, care vor apărea cu câteva comentarii personale în revista „Argeș”) și am mai scris și alte texte, cu care am anumite planuri, pentru anii care urmează. În plus de vreo două săptămâni am început o aventură destul de interesantă, în sensul că îi consiliez pe reprezentanții din România ai „European Left”, și anume Partidul „Alianța Socialistă”, să comunice pe Facebook. Am mai vorbit pe aici despre acest partid. E un melanj de persoane destul de interesante, de la social-democrați nemulțumiți de „blatismul de dreapta” al PSD până la comuniști ne-bolșevici (eurocomuniști). Comuniștii de filiație stalinistă / bolșevică au propriile lor grupări, din punctul meu de vedere nefrecventabile, cristalizate într-un soi de PCR subteran, cam ca PCR-ul din perioada interbelică, dar lipsit de sprijinul Moscovei, și din câte am putut să-mi dau seama reproșează PAS tocmai faptul că nu e suficient de la stânga (adică la extremă stânga, cum ar vrea ei).

E interesant. E o lume politică subterană pe care puțină lume o cunoaște, în primul rând fiindcă nu e prezentă deloc în mass-media (decât, din când în când, cu incidente hilare ca ăsta) și în al doilea rând pentru că nici ei nu fac nimic sau nu știu deloc cum să comunice pentru a se face auziți. Pe mine m-a fascinat întotdeauna această lume politică subterană. Am scris odată, prin anul 2000, o lucrare de masterat pentru o prietenă care și-a dat masterul la SNSPA. Lucrarea era despre vizibilitatea partidelor minore. Anticipam că un asemenea partid minor are potențial de creștere până la pragul electoral dacă reușește să comunice adecvat în afara canalelor majore, unde e boicotat, pentru că există permanent pe scena politică un număr de votanți / indiferenți nemulțumiți de establishment dar suficient de mulți ca să poată fi „capturați” de o singură forță politică. La câteva luni după aceea Vadim și cu PRM, practic boicotați de mass-media majoră, având ca unic mijloc serios de comunicare revista proprie „România Mare”, au devenit a doua forță politică a țării. Alegerile de vara asta au arătat că există un nucleu de 40-50.000 de votanți la stânga PSD-ului (din care PAS a luat 23.000 de voturi - e vorba de voturile CJ). În condiții de prezență medie la vot, un 7,5-8 milioane, asta ar însemna un 0,6%. Deloc mult, dar deloc puțin. PNȚ-CD, partid care s-a aflat cândva la guvernare, are azi mai puțin de 0,6%. Noi trăim o epocă de disoluție a mijloacelor de comunicare tradiționale, o epocă în care internetul permite o comunicare mult mai puțin „controlată” decât televiziunea dar în care establishmentul încă nu a găsit modalitățile practice de a controla cum trebuie comunicarea pe internet. E, așadar, o oportunitate majoră pentru forțele politice noi de a se face auzite. Cine se va trezi prin 2020 s-ar putea să se trezească prea târziu.

1.9.12

Sida și cu EBA, viitorul președinte și viitoare prima doamnă?

Nu râdeți.

Nunta domnișoarei EBA exhibă ceea ce se bănuia de multă vreme, fără a se putea dovedi: 23 de ani de „tranziție” au dat naștere unei noi clase nobiliare românești.

Membrii acestei clase nobiliare își fac vacanțele împreună la Monte Carlo, devalizează împreună statul prin fel de fel de privatizări și alte inițiative economice dubioase, își împart cu mărinimie diverse funcții, oportunități și sinecure de stat și, iată, au ajuns și la faza la care odraslele lor se cordesc între ele pentru a lăsa urmași.

Momentan domnișoara EBA (mă rog, doamna Ionescu, sau Băsescu-Ionescu - încă nu știu cum se va numi) e un mic europarlamentar în timp ce soțul ei e doar copilul părinților săi. Știm prea bine însă că dl. Ionescu a avut în 2010 o tentativă de a intra în administrația publică, de fapt chiar în diplomație, direct pe un post la ambasada de la Paris, dar a fost nevoit să renunțe în urma dezvăluirilor din presă. De atunci nu se mai știe ce ocupație a avut domnul acesta. Nici înainte de acea încercare nu se știe cu ce s-a ocupat tânărul. Concret, ceea ce conține cartea de muncă a d-lui Ionescu este un mister. Din informațiile online rezultă că e unul din acționarii Equity Invest (o firmă de brokeraj), și cam atât. Sau poate membru în Consiliul de Administrație?! Că pe site-ul Equity Invest așa este citat: „Membru în consiliul de administrație, Ionescu Sida”. Presupun că despre el e vorba. De ce, ca membru în CA al Equity Invest, s-ar fi milogit la un job de conțopist la ambasadă, e de neînțeles.

Așadar, cu doamna EBA deja intrată în politică și cu domnul Sida dând târcoale administrației publice (nașul, dl. Mustea, deja și-a trecut în palmares un frumos post de ministru), amândoi fiind odraslele unor părinți „bine”, adică ale unor membri ai noii nobilimi de căpătuială de după 1989, ipoteza pe care o lansez acum nu are de ce să nu fie plauzibilă: e posibil ca peste ani și ani, dacă nimic profund nu se va petrece în țara asta, cei doi să facă parte din elita politică a țării și - de ce nu? - să avem de-a face chiar cu nunta viitorului președinte cu a viitoarei prime doamne.

Ambițiile EBEI deja le știm. Mititica nu a vrut să fie secretar de stat sau ministru, ea a vrut direct europarlamentar. E imposibil să nu îi transmită și consortului ambițiile sale.

Biografiile celor două odrasle sunt perfecte din perspectiva unor false democrații de tip orientalo-african, în care o cvasi-nobilime își face de cap la adăpostul unor aparente aranjamente instituționale democratice. Din ziua de 29 iulie regimul actual e unul evident non-democratic după criteriile occidentale, în care majoritatea activă a populației decide ce trebuie făcut. În concluzie nu văd de ce evoluția viitoare a acestor odrasle proaspăt căsătorite nu va fi una tipică pentru asemenea democrații false cum avem în Siria, Coreea de Nord, India etc. Ei sunt cei meniți să preia, cândva, sceptrul. Firește, având în vedere că România este parte a Uniunii Europene e greu de crezut că Băsescu va rămâne un soi de președinte pe viață și la finalul vieții își va lăsa progenitura urmaș (după modelul al Assad sau Kim Il Sung / Kim Jong Il). Nu, nicidecum! Mult mai probabil, modelul politic românesc va fi unul de tip antebelic sau grecesc (cu mari familii politice dominând diverse facțiuni politice abonate la guvernare: Brătienii, Papandreii etc.). În datele actuale, cu relațiile de clan deja construite și, după cum s-a văzut recent la referendum, funcționale, ambițioasa familie Băsescu va continua cu siguranță să domine chiar și după 2014 o anumită parte a spectrului politic și este evident că funcțiile și candidaturile cele mai importante vor fi acordate celor aflați în proximitatea capului clanului, adică unor membri direcți ai familiei Băsescu. Momentan, ținând cont de faptul că cealaltă fiică a președintelui e inactivă politic și nemăritată, în pole-position pentru preluarea ștafetei politice a clanului se află tocmai cuplul EBA/Sida, oricât de bizar ar părea acest lucru. Firește, băiatul încă e tânăr, mai are timp să bea cafele în Dorobanți. Au timp să fie președinți chiar și Crin Antonescu, urmat de MRU. Dar peste 10 ani Băsescu va avea deja 70 de ani și Sida, în jur de 40. Numai bine pentru ca lupul bătrân să iasă din scenă și cel tânăr, bine coafat mediatic, să își înceapă ascensiunea. Poate chiar dintr-un mic post de director în ministerul transporturilor...