12.6.12

Și dacă Nicușor Dan ar fi fost Partidul „Nicușor Dan”?

În urmă cu vreo 10-11 ani, când internetul încă era la începuturi pe plaiurile mioritice, un grup de tineri afaceriști au încercat să facă o mișcare politică pe care să o promoveze, din lipsă de fonduri, exclusiv online. Nu mai țin minte cum se chema: UNP, UMP, UPM, ceva de genul ăsta. Cert e că deși pe online erau destul de vizibili, la momentul alegerilor, parcă alea din 2004 (sau 2000?!), au făcut rahatul praf și partidulețul lor a dispărut. Chiar te invit, dragă cititorule, dacă îți aduci aminte numele formațiunii și alte amănunte din evoluția ei meteorică, să le postezi ca și comentarii mai jos.

Pe vremea aceea, însă, nu existau nici bloguri, nici Facebook, nu exista nici Google Adwords, nu existau nici conexiunile rapide la internet de la RDS și Dolce, iar populația internautizată a României era undeva pe la 1,5 milioane.

Cum stăm astăzi?

Să ne uităm un pic pe Zelist. Blogosfera românească are aproape 7.000 de bloguri active (cel puțin un post săptămânal) care generează peste 40.000 de comentarii. Conform Facebrands, există 4,7 milioane de conturi românești pe Facebook. Conform mie, ca să zic așa, o campanie pe Google Adwords în limba română, indiferent de cuvântul cheie vizat, nu depășește un 0.50 RON / click, deci cu 10.000 de lei poți transmite mesajul tău la cel puțin 20.000 de oameni, fără să punem la socoteală efectul de multiplicare (minim x3), fără să punem la socoteală numărul enorm de reclame afișate pe care nu se dă click. România deține peste 3,86 de milioane de conexiuni la internet în bandă largă, din care 2,68 în mediul urban. Asta înseamnă că 41,6% din gospodării au acces la internet rapid. 

Băieții de care vorbeam mai devreme se născuseră prea devreme. Nicușor Dan s-a născut la timp. Timpul corect pentru a profita de toate acestea. Adică de dezvoltarea tehnologică a României.

Nicușor Dan și-a făcut campanie aproape exclusiv online. La început timid. Ulterior, după ce a devenit mai cunoscut, figura lui a fost preluată de câțiva „influenceri” (de exemplu Cristian Manafu sau Ovidiu cel Chibiț) și a ajuns să se rostogolească rapid prin online, chiar și prin intermediul comentariilor celor care l-au criticat (ca, de exemplu, pe blogul subsemnatului, vezi aici). Pagina de Facebook dedicată campaniei lui Nicușor Dan a adunat 16.000 de like-uri, care, atenție!... sunt din toată România, nu numai din București. Nu o dată am văzut prin subsolurile articolelor diverși inși comentând: „Ce păcat că la noi nu e un Nicușor Dan...” Simțind potențialul purificator al figurii lui Nicușor Dan, intelectualii compromiși din regimul Băsescu s-au raliat repede fenomenului, ca și cum nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute, și nici nu sunt vinovați de faptul că lui Oprescu i s-a opus, de facto, o elenăudrea, și au mai pus și ei umărul un pic prin articole motivaționale. Îndrăznesc însă să afirm că la crearea fenomenului Nicușor Dan aportul intelectualilor a contat cel mai puțin. Deja figura lui făcea înconjurul blogosferei, cu bune și rele, pro și contra.

Pe offline, am văzut niște fluturași cu Nicușor Dan (mijloc de promovare, de asemenea, foarte ieftin - 100.000 de fluturași A6 pe hârtie lucioasă de 130 gr. nu costă mai mult de 4.000 de lei, cu tot cu creația!) și am auzit că a avut un mash la Obor. Trebuie să recunosc că deși am fost la Obor în urmă cu fix 2 săptămâni, nu am văzut acel mash, sau poate nu am avut eu ochi să-l văd. În rest, Nicușor Dan nu a făcut nici mitinguri, nici parascovenii cantate, nu a dat mici, nu a dat de băut, nici nu a apărut tot timpul la televizor, nici nu a scos un ziar propriu. Campania lui Nicușor Dan s-a limitat în general numai la internet și la fluturași electorali.

Și rezultatul care e? Păi, rezultatul e că, din ceea ce se vede pe numărătoarea parțială, dacă ar fi fost partid politic Nicușor Dan s-ar fi bătut de la egal la egal cu PP-DD-ul lui Dan Diaconescu. PP-DD care a folosit ca mijloace principale de promovare tv-ul și fluturașii electorali. Și care, știm prea bine, a intrat de facto în campanie tv încă de anul trecut, atrăgându-și în acest fel o grămadă de sancțiuni din partea CNA. Bănuiesc că numai sancțiunile primite de la CNA de către OTV au fost cu mult mai costisitoare decât toate fondurile cheltuite pe online de echipa lui Nicușor Dan.

Concluzia e simplă. Până acum viața politică din România a fost un monolit ideologic, osificat timp de 20 de ani în jurul câtorva teme și tipuri de discurs (jos „comunismul”; jos „mafia” / ciocoii; trăiască integrarea în UE/NATO/SUE/Calea Lactee; vrem „reformă”, indiferent ce dracu' ar putea însemna asta; guvernul e corupt, ai noștri nu; etc.) care au fost aruncate pe piață de cei care aveau monopolul informațional. Acest monopol informațional nu a putut fi spart niciodată pentru că nu era deloc simplu, adică ieftin, să îți faci un ziar sau o televiziune. De aceea temele de campanie vehiculate în mediile de informare tradiționale, mass-media scrisă și televiziunile, indiferent de cât de cretine erau (gen „jos comunismul” în anul de grație 2008), dădeau tonul alegerilor și polarizau electoratul pro sau contra unui anumit gen de candidați. Nicușor Dan este primul candidat care a spart semnificativ blocada informațională folosind un mediu pe care mogulii media, prin însăși natura acestui mediu, nu îl pot domina. Partidele mici cu idei bune ar trebui să învețe din exemplu lui și să nu se mai plângă de boicotul mass-media. Bine, aici mai e nevoie de un lucru esențial: mesajul să fie cât de cât frecventabil, pentru a putea fi preluat de cât mai mulți „influenceri”. Să ne gândim, de exemplu, la o ipotetică formațiune de stânga. Un partid de stânga care va veni cu tâmpenii de genul „PCR a fost un partid bun”, „în 1989 a fost o lovitură de stat”, „pe timpul lui Ceaușescu era mai bine” va putea aștepta mult și bine ca mesajul lui să fie băgat în seamă și reprodus de cineva cu autoritate. Nimeni nu va risca să-și compromită imaginea publică susținând asemenea elucubrații ușor demontabile, de altfel, chiar de-ar fi să creadă sincer în ele. Însă unul conectat la stânga europeană contemporană, adică la problematica ecologică, a inechității distribuției profiturilor, a supraimpozitării muncii în favoarea rentei, a restaurației (anti)sociale, a capitalismului „free market” care de fapt parazitează statele (dreptacii bugetofagi de la noi...), ar trebui să-și ia notițe de la Nicușor Dan și să învețe cum se fac lucrurile.

8 comentarii:

cristian dogaru spunea...

era vorba de URR-uniunea pentru reconstructia romaniei, fondata de cosmin alexandru de la gfk-in exemplul de la inceputul postarii...URR a murit repede dupa alegeri, din clasica boala romaneasca a rezultatelor imediate...cam ce a patit la alta scara si proaspatul consilier al lui ponta (remus cernea)...daca aveau ceva suflu puteau deveni un fel de partid nicusir dan, nu ma indoiesc

Constantin Gheorghe spunea...

Mai ştim noi un partid-om, chiar două: PRM şi PP-DD. şi ce-au făcut? Ce urme au lăsa/lasă în politică? Care ar fi fost ideologia? Nicuşorismul? Aflată la intersecţia dintre vadimism şi diaconescucism?

Lucian Sarbu spunea...

@Cristian Dogaru: așa e, URR le zicea. Au avut 37.000 de voturi și apoi au lăsat-o moartă. A, și partea cea mai mișto, din cache-ul Google (http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:http://urr.ro/) se vede că deja fuseseră „îmbrățișați cu drag” de 'telectualii noștri (Liiceanu, Patapievici etc.). Deci, cât a contat chestia asta? 37.000 de voturi! Ha ha ha! De-asta zic, că și acum intelectualii s-au băgat ca musca la arat, să-și spele imaginea de gornaci ai dezastrului oranj.

@Constantin Gheorghe: nu mă interesează chestia asta, eu însumi am criticat programul fantezist al lui Nicușor Dan. Mă interesează însă modul de abordare, organizarea campaniei și rezultatele practice. Să scoți 9 și ceva, adică aproximativ cât a scos partidul-televiziune la lista de consilieri, arată că abordarea lui ND a fost corectă. Mă interesează subiectul pentru că mă mai interesează și de ce stânga românească, în general lipsită la modul cronic de resurse materiale, nu e în stare să coaguleze ceva „la stânga” PSD-ului, adică dincolo de apele căldicele ale centrismului complice cu capitalismul dezastrelor. Până acum s-au găsit numai scuze, de genul „n-avem ziar, n-avem televiziune” etc. Ori, scuzele astea, deși erau valabile până în 2008, după momentul Nicușor Dan încetează să mai fie valabile.

MIA spunea...

>Însă unul conectat la stânga europeană contemporană{...}

Prin asta înțeleg "noua stângă post-modernă" sau ... ?

Oricum - la vremea lui si URR-ul ( singurul partid al cărui membru am fost vreodată :D ) - a stârnit un val destul de mare dar ... s-a fâsâit rău de tot pe parcurs. Sunt curios dacă un partid de genul acesta ar rezista mai mult de câteva luni, pentru că nu e neapărat o problemă să stârnești amploare pe Internet, mai greu e să ... o menții. ;)

Lucian Sarbu spunea...

MIA: dacă partidul respectiv reușește să câștige locuri de consilier, ceva primari, ceva parlamentari, capătă automat acces la mai multă vizibilitate (și nu în ultimul rând, fonduri). De aici depinde numai de inteligența liderilor săi și de felul în care capitalizează plusul de vizibilitate dacă evoluează spre 30% (ca PD-ul în perioada 2000-2008) sau dacă dispare (ca PRM-ul și PNȚ-ul).

Nicușor Dan a declarat că a cheltuit cam 50.000 de euro în această campanie, deci ar ieși mult sub 1 euro / vot. Eu zic că e superafacere.

Prin stânga europeană contemporană înțeleg European-Left.org. „Extremiștii”. De la noi nu e decât un partid membru în E-L, eu cu acest partid am votat, dar recunosc că la nivel personal am mari reticențe față de unele poziții de acolo, de aceea prefer să stau mai deoparte, fiind ocupat în acest moment și cu creșterea copilului. De fapt, e tot ceea ce contează cu adevărat pentru mine în acest moment, chibițarea politicii venind pe planul ... 5, 6 :)

MIA spunea...

>Prin stânga europeană contemporană înțeleg European-Left.org

Aha - deci ( oarecum ) curentul "euro-comunist".
OK - personal consider că e o poziţie mai logică şi coerentă pentru cineva autodeclarat "de stînga" decît aşa numitul "alternativ", asta deşi faptul că acolo sunt afiliate partide precum PC din Rep. Moldova lejer mă ţine deoparte de orice astfel de construcţie.

În condiţiile astea mă cam miră un pic susţinerea/admiraţia pentru ideile "ecologist-radicale" ce transpare din unele mesaje - dar poate o interpretez eu greşit. :)

>dacă partidul respectiv reușește să câștige locuri de consilier, ceva primari, ceva parlamentari, capătă automat acces la mai multă vizibilitate

URR-ul a avut ceva primar ales ... dar tot degeaba.
Nu ştiu dacă ţine numai de talentul intern cât şi de condiţiile exterioare : după aprecierea mea ce a dinamitat complet şansele URR-ului, dincolo de o concepţie MLM-istă a conducerii :D, a fost şi creşterea economică din perioada respectivă, care a dus la "îmburghezirea"/atragerea în sistem a unui mare număr din potenţialii săi adepţi. ;)

O seară faină şi Hai Danemarca !! :)

Lucian Sarbu spunea...

Nu, nu ai înțeles greșit :) Poate o să-mi fac timp să explic cândva de ce stânga contemporană e de neconceput fără componenta ecologistă.

Într-adevăr, sunt câteva partide destul de dubioase în European Left, dar eu personal sunt sătul de emasculata stângă social-democrată care a uitat de multă vreme să mai ia partea celor care muncesc (poziția mea, în ciuda aparențelor, nefiind alta decât aceea de om care muncește pentru a trăi).

MIA spunea...

>Poate o să-mi fac timp să explic cândva de ce stânga contemporană e de neconceput fără componenta ecologistă.

Sunt chiar curios !
Bun - cu condiţia să nu fie vorba de ecologismul la nivelul actual, care e deja acceptat şi înglobat în "discursul majoritar" ( sau na ... mainstream cum se zice pe americăneşte :) ).

Asta pentru că - în mare - ecologismul radical actual european ( şi nu numai ) prezintă serioase riscuri de a genera în viitorul mare totalitarism. Sau măcar într-o combinaţie cvasi-ucigaşă de restricţii a la România anilor '80 + reducere a investiţiilor şi locurilor de muncă prin suprareglementări.

Dar în fine ... aştept să fiu surprins.

>{...}poziția mea, în ciuda aparențelor, nefiind alta decât aceea de om care muncește pentru a trăi

Păi enorma majoritate tot în postura asta e ( inclusiv eu ). Dar eşti convins că poziţia ta e identică sau măcar oarecum similară cu ce susţin ăia de pe saitul indicat ?