Citesc acum o carte - „Stealth of Nations” de Robert Neuwirth (Amazon; blog) - foarte interesantă, despre ceea ce autorul numește „creșterea economiei informale”, de fapt creșterea piețelor negre-gri la nivel global. Cartea e scrisă și ca un soi de parodie sau mă rog, o imitație mai ciudată față de „Wealth of Nations” a lui Adam Smith. Fiecare capitol, de altfel, se deschide cu câte un citat amplu din Adam Smith.
Vorbind la un moment dat despre Nigeria autorul ajunge, cum e și firesc, la problema corupției. Cică în Nigeria economia informală, adică economia de tip „system D” (D de la „disparaged”, adică „disprețuit” de către economiștii reputați) după cum o numește el, e atât de amplă încât cu greu mai poți găsi ceva ce nu e în acest sistem. Până și căratul gunoiului de pe străzi sau transportul public sunt de fapt afaceri „la negru”. Ca să existe, totuși, aceste afaceri au nevoie de acceptul autorităților. Și aici intervine noțiunea de corupție. Nigerienii nu numesc corupția „corupție”, ci „manifestarea aprecierii”, „showing appreciation”. Dacă un importator (care funcționează, evident, la negru) aduce niște mărfuri pentru care trebuie să plătească în port 50.000 de dolari taxe vamale, cel mai probabil importatorul respectiv va negocia cu vameșii o valoare mult mai mică a mărfurilor. După ce vor bate palma, importatorul se va recompensa față de vameșii corupți prin „showing appreciation”, adică plata mitei (culmea e că serviciul de vămuire din Nigeria cică e privatizat, și privatizarea s-a făcut tocmai ca să crească „eficiența” vameșilor). Toți cei cu care a discutat autorul nu aveau nici o problemă cu chestia asta. În opinia lor, ei nu mituiau pe nimeni; pur și simplu atunci când plăteau ceva cuiva care nu-și făcuse treaba așa cum scrie la lege era doar o formă de manifestare a respectului și a aprecierii pentru că individul respectiv i-a ajutat într-o situație gravă. Oricum, la rândul lui, importatorul urma să se bucure de „showing appreciation” din partea altcuiva, în alt context. Deși cu numele e un stat ca oricare altul, în realitate Nigeria e o societate clădită pe această logică a lui „showing appreciation” care face ca de fapt tot ceea ce e universal să nu aibă nici o valoare. Contează numai relațiile interumane directe și capacitatea oamenilor de a relaționa.
Ei, cred că tot cam așa stau lucrurile și în sistemul medical din România. Am avut destul de mult de-a face cu medicii în ultimii 2-3 ani, atât la stat cât și la privat (inclusiv nașterea fetiței mele a fost la un spital privat), și trebuie să recunosc că la stat nu mi s-a cerut niciodată de la obraz ceva. Cu toate astea pacienții dau, dau de la ei. Toată lumea știe cât de prost sunt plătiți medicii, că trebuie să-și suplimenteze veniturile cu o mulțime de gărzi, că nu sunt medicamente în spitale, etc. și de aceea banii funcționează de fapt ca un soi de „showing appreciation”, nicidecum ca un instrument de corupție. Corupție e atunci când personajul corupt refuză să-și facă datoria fără șpagă. Românul însă nu dă șpagă pentru ca medicul să-și facă datoria, ci pentru ca medicul să ofere ceva în plus față de ceea ce e dator să ofere (și chiar oferă): să se poarte cât mai frumos cu pacientul, să-i acorde cu 5 minute mai mult decât acordă celorlalți pacienți, să-l opereze mai cu grijă etc. E „showing appreciation”. În fond, un medic plătit prost, muncind într-un spital prost dotat, nu poate oferi, din principiu, decât un serviciu prost. Societatea a rezolvat ad-hoc această problemă prin sistemul de „showing appreciation”. Se dă un mic „stimulent” și medicul se mișcă „mai cu talent”. Cine nu are bani de stimulent - nici o problemă, dar în cazul lui medicul se va mișca „fără talent”.
Așa că inițiatorii proiectului MedAlert.ro - portal prin care se dorește scoaterea la suprafață a corupției din sistemul medical, intenție lăudabilă - s-ar putea să-și ia țeapă: nu vor scoate la suprafață mare lucru, pentru că așa-zisa corupție din sistem s-ar putea să fie altceva. Nu zic, or fi doctori care cer de la obraz bani ca să-și facă datoria de bază. Însă la nivelul sistemului mă îndoiesc că numărul lor e chiar așa de copleșitor. La nivelul sistemului cred că avem doar o mare masă de medici care lucrează în silă și care abia așteaptă fie să plece în străinătate, fie să le pună Dumnezeu mâna în cap și să prindă un contract cu vreun spital privat. Așa-zisa „mită din sistemul medical” e de fapt maniera românului simplu de a-și arăta respectul pentru cineva care, chiar dacă e plătit să facă prost un lucru, îl face în cele din urmă așa cum trebuie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu