O mică explicație. Ce partid românesc e membru al Stângii Europene?

Domnul Tismăneanu a publicat recent un comentariu în contributors.ro în care comite o eroare, susținând că în Stânga Europeană (European Left, stânga de la „stânga” socialiștilor, www.european-left.org) partidul care reprezintă România s-ar numi Partidul Comunist Român și ar fi condus de vărul meu, Gheorghiță Zbăganu.

Nici vorbă de așa ceva. Nu știu de unde și-a luat dânsul informațiile, dar dacă se uita pe pagina de pe situl European Left observa că numele corect al formațiunii politice care reprezintă România în cadrul Stângii Europene este Partidul „Alianța Socialistă” (www.pasro.ro) și este condus de domnul Constantin Rotaru. PAS e un partid mic, desprins din PSM atunci când PSM-ul a fost absorbit în PSD (cândva în jurul anului 2000).

Am încercat să public corectura ca și comentariu acolo, dar se pare că nu am trecut de furcile caudine ale înaltelor cerințe etice, estetice, axiologice, astrologice și pseudokinologice ale blogului V. Tismăneanu de pe Contributors.

Pe lângă asta trebuie spus că dincolo de faptul că e „un personaj”, cum duios îl caracterizează dl. Tismăneanu, vărul meu e un eminent matematician a cărui operă poate fi parțial frunzărită și pe Google Scholar.

Confuzia poate proveni din două cauze. În primul rând este foarte adevărat că Gheorghiță e implicat de 20 de ani în diverse încercări de reînscriere la tribunal a unui partid cu denumirea de „comunist”. Însă el nu a fost niciodată în fruntea unei asemenea inițiative. O asemenea inițiativă i-a aparținut în perioada 1991-1992 fratelui său, Virgil Zbăganu, care a fost ucis pe data de 21 august 1992 în condiții ce nu au fost niciodată elucidate. Poliția de la acea vreme a închis cazul, clasificându-l drept sinucidere „accident din vina mortului”, în disprețul tuturor dovezilor care arătau că nu fusese deloc vorba de așa ceva. Virgil primea de luni de zile amenințări telefonice cu moartea și mai avea foarte puțin până să reușească în demersul său de a obține 251 de semnături reale, câte erau necesare pentru înscrierea la tribunal a unui nou partid. Greșeala lui majoră a fost că, fiind un om fundamental cinstit, nu a făcut ca alți lideri de partide din acea vreme, adică să ia lista cu locatari de la vreun bloc și să meargă cu aia la tribunal. Virgil chiar vroia 251 de semnături reale. Pe cine o fi supărat el la acea vreme, numai Dumnezeu știe, dar cert e că mulți nu aveau nici un interes, mai ales în contextul jefuirii sistematice și gratuite a întregului patrimoniu lăsat de fostul PCR (case de protocol, automobile etc.), să se trezească pe cap cu unii care ar fi putut revendica acest patrimoniu. Și o a doua greșeală majoră a lui Virgil a fost că a ținut morțiș la denumirea de partid „comunist”. Culmea e că ideile sale nu aveau nimic în comun cu doctrina fostului PCR. Cine l-a cunoscut poate depune mărturie. Virgil era, pur și simplu, un om de stânga. Abia după moartea sa Gheorghiță a devenit interesat de înregistrarea unei inițiative comuniste la tribunal, dar un partid comunist în România nu există.

Există în schimb o grămadă de foști activiști, securiști și lingăi ai nomenclaturii comuniste (cum a fost și ex-premierul MRU) care figurează acum bine-mersi în rândurile PSD, PDL, PNL etc. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le pute.

O a doua cauză a confuziei poate proveni chiar de la PAS care în 2010 a adoptat la un congres hotărârea de a se re-denumi în loc de Partidul „Alianța Socialistă”, Partidul Comunist Român. Această hotărâre nu a fost acceptată însă la tribunal, astfel că partidul se numește în continuare Partidul „Alianța Socialistă” și va participa la alegeri în acest an, cum e și normal, sub denumirea actuală.

Cam asta e situația pe plan național a Stângii Europene, nicidecum cea explicată de onorabilul domn Tismăneanu.