Creșterea „infectărilor”: noua tactică prin care administrația Trump vrea să atragă populația de partea sa?

Presa relatează alarmist cum dincolo de ocean numărul infectărilor cu coronavirus atinge noi recorduri, dar realitatea e că a început să se manifeste un fenomen interesant: numărul deceselor nu ține pasul cu numărul infectărilor.

Astfel, pe 30 aprilie raportul dintre nr. total de cazuri și nr. de decese sugera o mortalitate de cca. 6,5%.

Pe 31 mai mortalitatea scăzuse la 6%.

Astăzi a ajuns la 4,8%. În SUA sunt 2,6 milioane de cazuri recenzate și 128.000 de decese. Zi de zi sunt atinse noi recorduri de îmbolnăvire, e drept, marea majoritate venind din state sudice.

Dar în acest ritm, până la 31 iulie SUA vor avea 3,8 milioane de cazuri și nu mai mult de 140.000 de decese. Rată de mortalitate 3,68%.

Pe 30 august 2,85%. În preziua alegerilor probabil va fi sub 2%.

Astfel, în campania electorală Trump va putea spune: „Am avut dreptate să nu ne panicăm, să nu închidem economia. Dezastrul economic nu e vina mea, ci a democraților, care au insistat cu măsurile absurde.”

E adevărat că în urmă cu câteva zile Trump a declarat ceva ce ar putea sugera exact contrariul, dar poate fi vorba, pur și simplu, de o minciună spusă special pentru a adormi vigilența adversarilor politici. În acest moment accelerarea testărilor îi aduc un mare serviciu lui Trump.

O mizerie - prelungirea stării de alertă

De ce e o aberație prelungirea stării de alertă? Vă rog să citiți cu atenție, pentru că oricine a trecut (cu succes) de clasa a V-a deține instrumentele cognitiv-intelectuale ca să înțeleagă ceea ce voi scrie mai jos. În principiu e vorba de mai multe motive, dar mai jos le voi enunța doar pe principalele două.

[1] S-a zis că e nevoie să ne „distanțăm social” pentru ca numărul de îmbolnăviri să nu pună presiune pe sistem, prin „presiune” înțelegându-se că vom avea mai mulți bolnavi „grav” decât paturi disponibile în unitățile spitalicești care să vindece bolnavii de Covid-19. 

Dar la momentul declanșării isteriei nu era absolut deloc clar ce înseamnă cu adevărat „presiunea pe sistem”*. Se vehiculau niște cifre imense, mortalitatea era de la 10% în sus, jumătate din bolnavi urmau să fie ventilați mecanic. Asta era în februarie. S-au construit în grabă spitale-suport din carton, nu care cumva să fim prinși descoperiți. Acum, în iunie, putem privi în urmă și observăm următoarele: în momentul de vârf al pandemiei (29 aprilie) au fost 7700 de cazuri active. Câți pacienți erau internați la terapie intensivă pe 29 aprilie? 247, adică 3,20% (doar o minoritate fiind ventilați). Bun, în realitate, având în vedere că numărul bolnavilor era umflat cu cca. 1000 de bolnavi fictivi de la Suceava, procentul real era ceva mai mare, de 3,68%. Dar vedem că procentul e aproximativ la fel și azi, 14 iunie: 4.870 de cazuri active, 165 internați la terapie intensivă, adică 3,38%. Avem, așadar, suficiente date istorice ca să știm cam câtă „presiune” va pune pe sistem acest virus în realitate, nu în închipuirile unor demenți.

Bun, și câte paturi are la terapie intensivă România? Păi avem în vreo 4.000 de paturi. Asta înseamnă că „presiunea” aia dementă - dacă numărul celor care ajung să ocupe un pat la terapie intensivă e, rotunjit, de cca. 3,5% - se va manifesta cu adevărat atunci când 3,5% din cazurile active = 4000. Adică atunci când cazurile active vor fi peste 114.000.

Știți câte cazuri active a avut Italia în momentul ei de vârf? 108.257. Italia are 65 de milioane de locuitori. România, 19 milioane. Ce-ar trebui să facă populația României ca să ajungă la 114.000 de cazuri active, după o perioadă în care am învățat cu toții ce e o epidemie, de ce e bine să te speli pe mâini, să porți mască în spații interioare șamd? Sex în grup pe stadioane?... Să lingem toți clanțele de la hypermarketuri?... Să dăm din mână în mână aceeași hârtie igienică și aceleași șervețele nazale?... CE? Poate știe cineva, că eu mă declar prea prost ca să-mi vină vreo idee.

[2] Autoritățile comunică în fiecare zi niște cifre. „S-au mai îmbolnăvit atâția, au mai murit atâția.” Nu contest aceste cifre. În logica autorităților ele OR FI adevărate. Ceea ce vreau să remarc este că noi, muritorii de rând, nu avem nici un instrument de a le pune la îndoială.

Ce vreau să spun cu asta? Filozoful Karl Popper a enunțat un criteriu foarte puternic al unei ipoteze științifice: ea trebuie să fie falsificabilă, altfel nu e informație / ipoteză științifică. Pe scurt, o ipoteză A, pentru a fi științifică, trebuie să poată fi pusă la îndoială, adică să poată fi enunțată o ipoteză contrară B și ipoteza contrară să fie testată și demonstrată ca fiind falsă. În caz contrar, dacă nu putem testa contrariul, nu avem de-a face cu o ipoteză / ceva științific, ci cu o aserțiune religioasă, spiritualistă, ideologică... orice, oricum... dar nu științifică.

Or, în cazul informațiilor pe care ni le furnizează autoritățile noastre nu poți testa prin falsificare nimic. Trebuie să luăm de bune cifrele date de d-nii Orban, Iohannis, Arafat, Vela etc. Un „asimptomatic” care e de 20 de zile prizonierul d-nilor sus menționați nu poate să se ducă, să zicem, la Sanador, și să facă un test independent care să-i confirme că are sau nu are Covid-19. El trebuie să aștepte cuminte, închis într-o cameră, să-i iasă „negativ” testul administrat NUMAI de sistemul d-nilor sus menționați. Sau, habar n-avem cum numără dumnealor bolnavii: la Suceava s-a dovedit că fiecare bolnav era băgat în sistem de 2-3 ori, de oameni care habar n-aveau unul de celălalt. Atenție, în Suceava aflată, chipurile, „sub mână militară”! Rigoare, bla bla. Aiureli! Și-a cerut cineva scuze? ȘTIM dacă s-au îmbunătățit procedurile ca urmare a ceea ce s-a întâmplat la Suceava? Putem verifica / testa prin falsificare informațiile pretins „științifice” ale autorităților, în sensul că putem verifica independent testele, bolnavii, cifrele? NU. Dacă dl. Arafat zice că sunt 1000 de bolnavi noi pe zi, d-apoi, măi oamenilor, 1000 de bolnavi noi pe zi sunt! Și gata. În alte țări, de pildă în Coreea de Sud, autoritățile au mers până acolo încât au publicat numele tuturor celor infectați, pentru ca oricine să poată vedea dacă a fost sau nu în pericol de a fi infectat. La noi absolut toată comunicarea pe acest subiect este în mâna autorităților (mai precis în mâna Grupului de Comunicare Strategică) și nimeni nu poate contesta nimic. Cifrele sunt cifre! Le luați de bune sau... tăceți.

Or, asta nu e informație științifică, asta e... Biserica „Martorii lui Covid”. Care vreți, n-aveți decât să vă închinați la Covid! Dar... „Eu nu cred nici în Iehova / Nici în Budda Sakhya Muni / Nici în viață, nici în moarte / Nici în stingere ca unii...” Continuarea o puteți găsi online, dacă nu o mai țineți minte de la lecția de literatură...

Cam acestea sunt cele două motive principale care ar trebui să-i îndemne pe parlamentarii noștri să respingă mizeria numită „stare de alertă”. Numai că...

[3] Vedeți dumneavoastră, la toamnă vor fi nu una, ci două campanii electorale. Și e nevoie de bani. Și firmele de partid au nevoie de bani. Bani făcuți ușor și legal. Și nu doar PNL-iștii au firme. Are și PSD-ul. De pildă, primarul de la mine, de la Sectorul 1, e pesedist și ne-a dat tuturor măști gratis, importate de o firmă de IT. Habar n-am cât or fi costat, dar cine crede că au picat gratis din cer se înșeală. Blocul are dezinfectant, pus de primărie. Personal, preferam să ne repare liftul, cum ne-a promis, dar na, sunt bune și măștile și dezinfectantul oferite „gratis”. La Sectorul 3 (alt primar PSD) la fel. În alte sectoare ale Bucureștiului nu am treabă, dar presupun că e la fel.

Și tocmai de aceea eu, personal, sunt convins că parlamentul va vota prelungirea stării de urgență. Cu hâr, cu mâr, c-o fi, c-o păți... mai apare Ciolacu de la PSD, mai leșină nițel... dar o vor vota. Pentru că ea convine tuturor politicienilor, din toate partidele (mai puțin cele mici și insignifiante, care nu au acces la nici un fel de pârghii de putere). Și totul pentru că la toamnă va fi nevoie de bani. Doar nu credeți că toate campaniile alea se vor face gratis, ce naiba...
--

* deși exista deja cazul Diamond Princess, vasul de croazieră, unde rata de mortalitate a fost de numai 1,82% în ciuda faptului că vârsta medie la bordul navei era de 58 de ani! (sursa informației: studiu științific). În apărarea lor, putem spune că autoritățile au crezut în acel moment că pe Diamond Princess încă nu se înregistraseră complet toate consecințele infectării. Dar acum?...

Apărut inițial pe Facebook:

Ca prin farmec, fiindcă urmează să fie dezbătută prelungirea stării de alertă...

...vindecările au luat-o razna.

Uitați-vă la graficul ăsta. Până acum au fost 3 perioade mari cu „platou” al cazurilor active. Adică numărul cazurilor active a staționat prin jurul unei valori oarecare +/- un procent mic. A fost mai întâi platoul din perioada 5-15 mai, în jurul cifrei 7500. A fost apoi platoul din perioada 15-23 mai, în jurul cifrei de 6000 de cazuri. Apoi platoul cel mai lung, în care încă ne aflăm, început pe 28 mai.

Cu gri sunt cazurile active, cu albastru media mobilă pe ultimele 7 zile a vindecărilor zilnice. 

Ce observăm? Păi observăm un lucru firesc în cazul primelor două platouri, și anume că pe măsură ce numărul cazurilor active rămâne aproximativ la fel, se acumulează din ce în ce mai multe vindecări. Între cele două platouri avem data de 14 mai, când au dispărut brusc cca. 1000 de cazuri de la Suceava care de fapt nici nu au existat vreodată. Ele au „existat” însă atunci când s-a votat trecerea de la starea de urgență la starea de alertă. Doar era nevoie de panică!

Și ce mai observăm? Păi observăm un lucru complet anormal: în cazul platoului în care ne aflăm nu se acumulează deloc vindecări. În condițiile în care oamenii nici nu mor și nici nu aglomerează terapia intensivă (ba dimpotrivă, acum mai sunt doar vreo 150 de bolnavi la ATI).

Posibile explicații?

1. Boala s-a schimbat ca prin minune. În urmă cu 1-2 luni perioada de convalescență pentru un asimptomatic era de 20-25 de zile, acum a devenit mai lungă și oamenii se vindecă mai greu. Probabil e din cauza soarelui. Se știe... căldura, vitamina D, sunt factori agravanți în lupta cu virușii...

2. Bolnavii sunt menținuți cu forța în starea de „boală”. Regula lui Popper privitoare la definiția unui fapt științific ca fiind „științific” spune că ipoteza privitoare la acel fapt trebuie să fie falsificabilă. Or, nu e cazul aici. Nu există o instanță independentă care să administreze testele de Covid-19, care să se poată întreba: ia să vedem, dar dacă presupunem că oamenii ăștia NU sunt bolnavi, putem testa această ipoteză?... Testarea e doar la mâna autorităților în frunte cu minunații Rafila, Arafat, Orban și Vela. Practic, dacă ei zic că ești bolnav, apoi ești bolnav, măi omule...

3. Pur și simplu datele sunt greșite (false) și la fel ca în cazul Suceava la un moment dat cineva va ridica din umeri și va spune că 1000 de cazuri erau greșit introduse... dublate... etc.

Personal, estimez că în acest moment nu mai sunt mai mult de 3000 de bolnavi reali de Covid-19 pe teritoriul României (cazuri active). Mă refer, firește, la numărul de bolnavi de care au habar autoritățile, fiindcă nimeni nu are de unde să știe câți or fi „bolnavi” fără să-i descopere nimeni (de fapt, purtători asimptomatici ai virusului).

De asemenea, cred că de îndată ce parlamentul va vota prelungirea stării de alertă, ca prin farmec, fie:

1. se va descoperi, ca și în cazul Suceava, că un număr x de cazuri, probabil în jur de 1000, erau introduse greșit / dublate / picate din cer / strecurate în statistici de mâna criminală a PSD, fie...

2. vom avea câteva zile cu un număr de 4-500 de vindecări: practic, de unde până acum înghețaseră leucocitele în bolnavi, peste câteva zile vom vedea că ele încep să fiarbă și numărul cazurilor active se va duce spre 2500-3000.

Interesul guvernului este acela de a prelungi această mizerie numită „stare de alertă” pentru că ea este rețeta perfectă prin care firmele de partid ale PNL fac bani cu nemiluita din măști, dezinfectanți și alte materiale de acest gen. La toamnă vor fi nu unul, ci două rânduri de alegeri și campania electorală nu se va face gratis.

Sau voi credeați că e gratis?

Sunt numărate zilele lui Trump la Casa Albă?

Ceea ce se întâmplă acum în SUA e foarte, foarte, foarte ciudat.

Mai întâi am observat asta:

...apoi asta:

Avem de-a face, bineînțeles, cu o furie populară, dar în spatele ei par a fi niște păpușari care fac tot posibilul să o (re)direcționeze către Trump după un scenariu asemănător cu cele de tip „maidan” din Estul Europei. Noi l-am trăit în 1989 și era să-l retrăim în 1989 (după „Colectiv”, dar Ponta a șters-o rapid), Ucraina a trăit scenariul în 2014, la fel și Georgia.

Cine crede că pe Twitter se pot lansa haștaguri care ajung la milioane de distribuiri strict pentru că au potențial viral, e pur și simplu idiot (sau idioată). Acolo se duce un război informațional și cei care îl duc sunt al naibii de pricepuți. Este incredibil cum de la oră la oră apar haștaguri care mai de care mai inflamante, dar care par să ducă încetul cu încetul discuția și sentimentul public către cererea demisiei lui Trump. Acum, de pildă, văd că tocmai a intrat în trenduri #AmericaorTrump (42.000 de tweeturi), dar toată ziua (noaptea la ei) au fost în trenduri #BunkerBoy (340.000), #ResignNowTrump, #dcblackout etc. etc. etc. 

Cine se află în spatele acestei mașinării de conversații? Cine lansează toate aceste teme? Momentan e complet neclar. O fi vreun actor statal extern? China? Rusia? Or fi aceiași agenți CIA care au instrumentat și maidanul de la Kiev?

Cert este că Trump a enervat enorm de multă lume, dar în primul rând i-a enervat pe oligarhii de la Washington cărora nu le pică deloc bine o răcire a relațiilor cu China. Problema nu e că aceștia ar plânge după capacitățile de producție pe care Trump le-ar dori aduse acasă sau, în orice caz, transferate din China. Se găsește oricând muncă ieftină în Vietnam, Malaiezia sau Indonezia (trei țări relativ dezvoltate care însumează 380 de milioane de locuitori). Problema e că prin acțiunile lui Trump se pierde piața chineză, chinezii având acum cea mai numeroasă clasă mijlocie de pe planetă.

Asta înseamnă pierderi de zeci și sute de miliarde de dolari pentru marii afaceriști americani. Pur și simplu Trump e toxic pentru economia americană, oricât de bine intenționat ar fi. Și probabil că mulți îi vor capul, fiind sătui de apucăturile lui.

Dar singura modalitate de a-l face pe Trump să plece e să fie obligat să demisioneze singur (dacă nu punem la socoteală că ar putea fi împușcat). În acel moment președinte cu puteri depline ar deveni Mike Pence. Mike Pence e mult mai normal decât Trump, e politician de carieră, are experiență mare (a fost guvernator în Indiana) și în plus îl poate învinge lejer pe Biden, care, la 77 de ani, e în pragul demenței. De altfel americanii nu au avut niciodată un președinte care ar urma să aibă 82 de ani la finalul mandatului. Posibilitatea ca Mike Pence să devină următorul președinte în urma unui scenariu exploziv care să vizeze îndepărtarea lui Trump e de urmărit.

Care e problema cu Bill Gates?

[pentru a înțelege acest material urmăriți și linkurile]

Până prin 1990 masacrul de la Katyn era pus în spinarea naziștilor și cine zicea că vinovatul adevărat fusese Stalin era tratat drept „conspiraționist”. Culmea e că naziștii, Goebbels în principal, făcuseră din Katyn un cap de acuzare împotriva „bolșevicilor”, dar nimeni nu i-a crezut.

La fel și cei care ziceau că Europa fusese împărțită în sfere de influență la Yalta în '45 și că procentele fuseseră scrise pe un șervețel. Erau conspiraționiști.

Despre incidentul din golful Tonkin, la fel, s-a zis că ăia care susțineau că a fost provocat de americani sunt conspiraționiști, până când au fost date publicității „hârtiile Pentagonului”.

Exemplele de acest fel sunt nenumărate. Când Puterea vrea să ascundă un adevăr deseori zice că e „teoria conspirației”.

Să intre în scenă dl. Bill Gates

Pe Bill Gates îl știe toată lumea, a făcut bani din software, mai precis din Windows, sistemul de operare pus la punct de Microsoft. De vreo 20 de ani nu mai are nici o treabă cu managementul Microsoft și de vreo 10 ani nici măcar nu mai e în board-ul de directori, dar e în continuare acționar, deținând peste 330 milioane de acțiuni.

Poate că nu e întâmplător de (re)amintit că Bill Gates a renunțat la funcția de CEO Microsoft la scurt timp după ce autoritățile antitrust din SUA au demonstrat că Microsoft devenise de facto un monopol, obligând compania la plata unor daune colosale. Bill Gates a primit o lecție atunci: există legi pe lumea asta și oricât de simpatic ai fi, trebuie să le respecți.

După ce a renunțat la managementul Microsoft, prin jurul anului 2000, Bill Gates a început să investească în opere caritabile prin fundația „Bill and Melinda Gates Foundation” (pe scurt: BMGF), Melinda fiind nevastă-sa. Contrar a ceea ce se spune prin târg, BMGF nu se ocupă doar de vaccinuri (de sănătate, în general) ci de foarte multe alte proiecte în extraordinar de multe domenii: agricultură, microfinanțare, educație etc.etc. etc. Toate ariile de interes sunt listate pe situl oficial, Gatesfoundation.org, BMGF fiind astăzi una dintre cele mai bogate organizații caritabile din lume. Sau, poate, chiar cea mai bogată.

Prima problemă legată de Bill Gates privește fix această structură neclară a averii sale. Deși, teoretic, trece drept un filantrop, toată averea sa reală își are bazele în lumea corporatistă. În plus, nu e un secret pentru nimeni că în Statele Unite ONG-urile plătesc taxe mult mai mici decât companiile. Așa că BMGF seamănă în primul rând a vehicul financiar folosit la adăpostirea unei mari averi și a vehicul de investiții financiare care nu mai riscă să intre în relații inamice cu autoritățile, cum a pățit Microsoft în 1998. Bill Gates deține și o firmă de investiții mai puțin cunoscută, Cascade Investment LLC, nelistată la bursă, deci destul de opacă, prin care investește într-o grămadă de domenii și corporații, inclusiv (direct sau indirect) în McDonald's, în CFR-ul canadian, în Coca-Cola, în John Deere (ăia cu tractoare), în imobiliare ș.a.m.d.

Și iată cum doar uitându-te din avion la lista investițiilor lui Bill Gates deja îți sar în ochi niște chestii ciudate: „apostolul” filantropiei și al sănătății n-are nici o jenă să facă bani din junk food sau zahăr la pahar.

În plus, nu înțeleg cum poate cineva care are interese financiare în atâtea domenii lucrative să nu fie în conflict de interese atunci când își pune pe el haina de filantrop. Dacă treaba asta ar face-o un politician (adică: să fie dimineața ministru în slujba binelui public și seara director sau investitor privat în companii private), DNA-urile din fiecare țară probabil s-ar înverzi la față și ar da în bâlbâială de nervi. În schimb, dacă treaba asta e făcută de dl. Gates, all is ok. Nimeni nu se întreabă cum se face că BMFG este, atenție!... investitor într-un producător german de vaccinuri fără ca treaba asta să nu nască un conflict de interese pentru care un politician probabil ar face ani grei de pușcărie...

Conspiraționiștii vorbesc: vrea Bill Gates să reducă populația lumii?

În ceea ce privește cele mai vehiculate teorii ale conspirației, acestea zic că Bill Gates ar complota în vederea scăderii populației planetei. În acest sens Bill Gates ar alimenta cu vaccinuri de slabă calitate țările sărace. Aceste vaccinuri nu ar imuniza populația ci ar otrăvi sau ar steriliza.

Că programele BMFG mai dau și rateuri e un fapt dovedit. De exemplu, un proiect de vaccinare început în 2015 în Filipine împotriva febrei dengue s-a dovedit a fi mai degrabă ineficient, dovezile științifice arătând că pe mulți oameni în loc să-i imunizeze pur și simplu i-a îmbolnăvit de dengue.

Un alt proiect ratat al BMFG, de care însuși Bill Gates s-a declarat dezamăgit, a fost cel legat de reconfigurarea învățământului liceal din America. Bill Gates a avut o idee: că liceele din SUA au rezultate proaste fiindcă au prea mulți elevi. Așa că s-a gândit să demareze un program prin care să stimuleze statele să reconfigureze liceele în așa fel încât nici un liceu să nu aibă mai mult de 500 de elevi. După câțiva ani miliardarul a trebuit să recunoască franc că nu numărul elevilor era problema, dar multe administrații locale au rămas pe cap cu o schemă educațională supradimensionată. Nimeni nu a fost tras la răspundere. Doar miliardarul a vrut să facă un bine, nu?!

Există o mulțime de exemple de acest fel dar având în vedere sumele imense de care dispune BMFG se poate spune, probabil fără teama de a greși prea mult, că „numai cine nu muncește nu greșește”. Fiind implicată în atâtea domenii poate că e oarecum normal ca multe programe sprijinite de BMFG să dea rateuri.

Numai că lucrurile nu sunt chiar atât de simple

Și nu sunt simple tocmai fiindcă, dacă am vorbi de un politician ales într-o funcție publică, el ar fi imediat tras la răspundere de alegători după primele greșeli. Dar când vorbim de un miliardar care are afaceri conexe tocmai în domeniile pe care le sprijină filantropic, nu doar că nimeni nu-l trage la răspundere, ba chiar este adulat, respectat și pus în fruntea bucatelor.

De pildă, după ce Donald Trump a anunțat în urmă cu o lună retragerea finanțării Organizației Mondiale a Sănătății, cel mai mare donator al OMS a ajuns să fie tocmai BMFG, care contribuie la bugetul organizație cu o sumă mai mare decât Marea Britanie!

Directorul OMS, etiopianul Tedros Adhanom Ghebreyesus, „Dr. Tedros”, a fost ministrul sănătății la el în țară între 2006-2012 și ministru de externe între 2012-2016. Ca orice politician de origine africană e bănuit de fapte de corupție, deși pe acestea nu le poate dovedi decât justiția din țara sa africană, care știm cum (nu) funcționează. Dar chiar și așa s-a făcut remarcat prin decizii bizare, cum ar fi omagierea lui Robert Mugabe din postura de șef al OMS într-un moment în care nimeni nu-l mai lua în seamă pe acesta. Ca ministru în țara sa Dr. Tedros a făcut parte dintr-o bizarerie de guvernare / mișcare de orientare marxist-leninst-hojeaistă, Tigray People's Liberation Front, acuzată de genocid tăcut împotriva unei minorități etnice de pe acolo.

Miliardarul Bill Gates e sponsorul principal al unei organizații al cărei șef e un ex-ministru al unui guvern african bănuit de genocid. Și noi ar trebui să îi ascultăm pe ăștia doi, și să stăm în case fiindcă vine coronavirusul peste noi.

Chiar nu e ciudat ceea ce ni se cere?...

În concluzie: habar n-am dacă Bill Gates vrea să ne omoare, dar știu că locul lui nu e acolo unde e acum

Între noi fie vorba, Bill Gates nici măcar nu are facultatea terminată. Nu că nu ar fi un om deștept. Dar competențele lui în sfera medicinei, ca de altfel în multe alte domenii, sunt zero barat. Este absolut ciudat că un ins despre care se vede de pe Lună că e în conflict de interese ajunge să dicteze politici publice și să le spună politicienilor ce trebuie să facă și în ce să investească, fiind principalul sponsor al unei organizații conduse de un tip dubios.

În acest caz degeaba te mai chinui să ai democrație, adică un sistem prin care tu, cetățean, să-i poți trage la răspundere pe politicienii care greșesc. Câtă vreme unul ca Bill Gates poate să facă tot ce-i trece prin cap, doar fiindcă are bani de-i întoarce cu lopata, democrația aia nu există decât pe hârtie.

Cu fiecare zi ce trece este tot mai clar că toată treaba asta cu Covid-19 a fost mult exagerată, chiar și acolo și atunci când se vorbea de camioane de morți în Lombardia sau la New York. Până una, alta, încă nu avem toate datele necesare pentru a aprecia dacă rata deceselor, într-adevăr ridicată, din Lombardia și New York s-a datorat virusului sau s-a datorat mai degrabă fricii, panicii, prăbușirii administrative, disperării, înfometării sistematice.

De pildă, la New York au murit în perioada asta cu 600% mai mulți oameni decât într-o perioadă normală. Dar măsurile luate de autorități pentru combaterea Covid-19 au produs în SUA o creștere cu 1000% a gândurilor sinucigașe ceea ce sugerează că de fapt o mare parte a celor care au murit „peste medie” sunt de fapt oameni care nu au murit de coronavirus, ci de foame și de disperare.

Chinezii au acționat ferm în ianuarie pentru simplul motiv că în tradiția lor este un semn rău pentru conducerea țării (adică, pe scurt, pentru Partidul Comunist și Xi Jinping personal) ca de Anul Nou o „plagă” să se abată peste țară. Dar în esență acest coronavirus pare a fi ceea ce s-a zis de la bun început: o gripă ceva mai virulentă, pe care populația sănătoasă o poate duce relativ ușor „pe picioare”, riscurile fiind asociate cu boli precum diabetul, hipertensiunea, obezitatea etc.

Dar rămâne un mister de ce statele occidentale au acționat atât de isteric în condițiile în care, până acum, numărul victimelor e mult mai mic decât al multor gripe din trecut (de pildă gripa din 1968). Nu mai zic de ciume și de alte boli cu adevărat grave.

Rămâne un mister cum de unii politicieni de la vârful politicii de la Washington au știut la fix când să-și vândă acțiunile deținute la bursă, de parcă știau că OMS-ul va declara oficial pandemie, chit că în ianuarie, în afară de cele câteva zeci de mii de cazuri din China, nu mai era nimic pe nicăieri.

La fel, rămâne în continuare un imens mister de ce 2019 și primele două luni din 2020 au fost marcate de așa-zisul „exod al CEOs” care au părăsit mii de companii profitabile fix în perioada cea mai bună din istoria bursei americane. Ce știau acești milionari că (ni) se pregătește în 2020, părăsindu-și corăbiile de o manieră atât de stranie, nu când luau apă, ci fix când avea pânzele mai umflate de vânt?...

Prin banii și puterea de care dispune, un ins precum Bill Gates este unul dintre puținii oameni ai planetei care și cunoaște, și este și conectat cu o mulțime de politicieni, de CEOs și de oficiali ai organizațiilor transnaționale, cum este și acest Dr. Tedros. Noi ar trebui să credem că deși are o putere imensă, dată de incredibila sa avere, el folosește această putere dezinteresat, exclusiv în slujba binelui.

Dați-mi voie ca eu, unul, să mă îndoiesc. Nu că el în sine nu ar vrea să facă bine. Poate că vrea sincer! Dar pur și simplu persoana lui e implicată în atâtea chestii nebuloase încât e imposibil să-l mai iei în serios ca filantrop, după ce ai devenit conștient de conexiunile pe care încă le mai are în lumea afacerilor.

Pentru mine Bill Gates e doar un tip care a dezvoltat în tinerețe un monopol, apoi și-a luat o lecție dură de la autoritățile antimonopol, lecție în urma căreia a început să investească mai subtil și mai puțin ilegal în ceea ce-l interesează. Cine vrea să vadă în el un nou apostol Pavel, firește, e liber s-o facă.

PS. Și o ultimă chestie. La începutul lunii februarie, cândva în jur de 7 februarie, Bill Gates a participat împreună cu Rafa Nadal și Roger Federer la un meci de tenis demonstrativ în Africa de Sud. Ce zicea unchiul lui Nadal, Toni, că i-a zis Bill Gates lui Rafa înainte cu câteva săptămâni, așadar, ca guvernele lumii să intre în apoplexia coronavirusului?

„Ceea ce se întâmplă în China va deveni foarte complicat.”

A naibii treabă... carevasăzică Gates nu avea alte subiecte de conversație cu oamenii ăștia decât virusul de la Wuhan...

PS2. Și încă o chestie. Promit că e ultima. Când un filantrop își pune averea la dispoziția săracilor, sau a artiștilor, sau a animalelor pe cale de dispariție etc. etc. etc. averea lui începe să scadă, corect?! Ei bine, atunci cum se explică faptul că din 2010 până în 2019 averea lui Bill Gates a crescut de la 53 la 110 miliarde USD?

Atât am de spus.