Fasciștii de la În Linie Dreaptă se dau loviți

Trepanații fasciști de la În Linie Dreaptă se dau loviți, deși ministrul le-a fost acceptat, în ciuda mobilizării exemplare a societății civile împotriva lui.

Nu le place. Au sărit ca arși că de ce îi înjură lumea. Păi cum să nu-i înjure dacă au creier de ku-klux-klan.

Micul Râpă, pseudo-comentatorul ăla pulitic cu meclă de cepelică rebutat care mai agită muștele prin studiourile B1, se minunează în EVZ că e lumea rea și se pretinde autodafat minerește (o jignire la adresa celor bătuți cu adevărat de mineri). Aligică e chiar nesimțit pretextând că „dreapta” și-a făcut curat și și-a dat afară „nefrecventabilii”, în timp ce stânga, vezi doamne, n-a făcut-o. Și ilustrează cu Vasile Ernu și se ia de ăștia care poartă tricouri cu Che Guevara.

Păi nefrecventabili „la dreapta” sunteți chiar voi, stimabile. Nu e de ajuns să zbieri că nu ești xenofob, că nu ești homofob, că nu ești islamofob, că nu propagi ura ș.a.m.d. Trebuie să te și comporți ca atare. Mai credibil decât voi era răposatul Vadim, care zicea că nu e maghiarofob și ca să dovedească asta, chiar băga unguri pe liste în parlament (era unul, Furo, care a luat 2 sau 3 mandate din partea PRM). Câți musulmani au găzduit în paginile lor trepanații de la În Linie Dreaptă? Sau de câte ori au vorbit decent despre homosexuali și homosexualitate, fără să facă spume? Ah, da, am uitat, dumnealor sunt „conservatori”.

Ce altceva decât propagarea urii sunt listele imbecile compilate de cretinii ăștia? Vai de mine, dar nici legionarii nu propagau ura în anii '30... a, doar compilau de zor liste cu cei „vânduți jidanilor”. Așa cum cretinopații ăștia de la ILD compilează liste cu „agenți de-ai lui Putin” și bagă de-a valma acolo pe te miri cine și cum.

Adevăratul „conservatorism”, ca și adevăratul „liberalism” sau adevăratul „socialism” și în general orice „-ism” decent, inclusiv „comunismul” (care nu e totuna cu „bolșevismul”) nu exclude dialogul și respectul. Eu nu voi fi niciodată „conservator”, pentru că îmi lipsesc niște date fundamentele din ADN: în primul rând nu prea cred în Dumnezeu, deci nu pot crede serios nici în instituția monarhiei, nici în imuabilitatea tradiției șamd. Asta nu înseamnă că nu îi pot respecta și nu pot avea un dialog cu adevărații conservatori care cred în valorile conservatoare, după cum pot avea o discuție de principiu cu un liberal (eu fiind socialist) și tot așa.

Dar cu tâmpiții pentru care conservatismul de fapt înseamnă compilarea de liste cu „dușmani ai poporului” și care mă așează din principiu pe una din aceste liste, mă tem că nu am ce vorbi. Ce să vorbesc? Cum să mă execute? Sau să mă rog de ei să mă scoată de acolo?

Nu băieți, voi sunteți fasciști și trebuie să vă împăcați cu gândul ăsta. Nu vă mai dați lebădă rănită. Sigur că nu defilați cu cămăși negre, și nici nu băteți lumea pe stradă, dar mentalitatea voastră obsesional-compulsivă e cvasi-fascistă. Nu defilați cu cămăși negre pur și simplu pentru că nu mai e la modă s-o faceți. Dar aveți alte trăsături ale fascismului tradițional: propagați ura oarbă, nedisimulată și necritică împotriva categoriilor sociale și ideilor politice care nu vă convin, sunteți obsedați să compilați liste cu „vânduți”, sunteți ferm convinși că ideologia voastră explică universul până în ultimele sale cotloane, inclusiv cotloanele conspiraționiste, și prin domnul Bostan dovediți, iată, că vă interesează și exercitarea directă a puterii. Bonus: ca și legionarii, precursorii voștri din România, vă credeți creștini deși nimic nu e mai departe de spiritul vostru decât învățăturile minunate ale lui Iisus cunoscute sub denumirea de „Predica de pe munte”.

Din specia: voi să nu mai scoateți nasul în lume. Monica Macovei.

Fascismul social ucide. Bateristul trupei Goodbye to Gravity, Bogdan Enache, aflat în stare gravă în spital, nu poate fi...
Posted by Alternativa Socialista on Sunday, November 8, 2015

Nu trebuie să uităm aceste aberații. Nu vom uita aceste aberații. Cianurile de la Colectiv au fost rezultatul direct al cianurilor care au otrăvit țara asta atâția ani. Căcaturile lor neolib cu statul minimal, piața care se autoreglează și alte tâmpenii de genul ăsta...

De fapt marea problemă în căcatul ăsta de țară e că nu poți să-ți bagi picioarele în ea de viață și, în virtutea faptului că ești cetățean român, să stai. Să stai, poate, ca să scrii o carte (chiar și proastă!). Să stai să faci muzică. Să stai ca să stai. Să stai ca să dormi. Să stai ca să stai mai mult cu copilul. Să stai, pur și simplu. Nu zic să stai într-o vilă cu piscină, cu Mercedes la scară și elicopter în backyard. Pur și simplu să stai cu nevastă-ta și copilul într-o garsonieră micuță, și să stai. Uite așa. Degeaba. Și să știi că și dacă îți urmezi pasiunile din timpului stării de stat degeaba, copilul tău tot va merge cum, necum la o școală - proastă, bună, dar școală -, nevastă-ta n-o să plângă că n-aveți bani de întreținere și tu nu vei muri în stradă dacă te îmbolnăvești. În România trebuie să muncești non-stop pentru că nimic nu e gratis: școala copilului costă, sănătatea costă, locuințe sociale nu există. În România ai dreptul să trăiești decent numai dacă te faci util cu ceva. Dacă produci ceva util ce se vinde bine. O marfă oarecare, fie ea un bun sau un serviciu. Nu produci nimic? Atunci la revedere: mori dracului. Drepturile se cumpără prin muncă, băi băiete! Nu ai drepturi ca un om liber, ai drepturi numai în calitate de sclav productiv.

(Surse din preajma guvernului dau asigurări că Bogdan Enache va beneficia de aceeași atenție ca toți ceilalți bolnavi. Totuși, oricine are medici în familie știe că în mod normal bolnavii neasigurați sunt tratați cel mai adesea cu câte o aspirină și apoi trimiși acasă. Bogdan Enache are norocul, dacă putem numi „noroc” pacostea care l-a lovit, să facă parte dintr-un caz intens mediatizat.)

Mascarada consultărilor societății civile de la Cotroceni

Ieri seară PSR s-a conformat cererii Cotroceniului și s-a autoinvitat la așa-zisele „negocieri cu societatea civilă”....
Posted by Alternativa Socialista on Friday, November 6, 2015

Mesajul trimis inițial la președinție:

Subiect: Consultari cu societatea civilaData: 05-11-2015 22:14De la: contact@psr.org.roCătre: consultari@...
Posted by Alternativa Socialista on Thursday, November 5, 2015

Iluzia resetării sistemului

   Hai să vă liniștească tata.
   Partidele mari sunt pline de datorii. Quasi-falite. Sunt știri în media pe tema asta, nu mai insist.
   Partidele mici sau cele nou înființate sunt sărace, că așa e când ești mic și/sau la început de drum. De pildă la PSR / fostul PAS, situație pe care o cunosc bine din interior, toată activitatea a supraviețuit datorită eforturilor materiale deosebite făcute de președintele Constantin Rotaru (recunosc: nu știu de ce!) și cu ajutorul câtorva cotizații modeste făcute de membrii mai răsăriți. Eu, de pildă, am cotizat constant 100-150 de lei pe an, plus cheltuieli personale de cca. 1000-2000 de lei pentru diverse necesități electorale în anii cu alegeri (2012 și 2014). Restul banilor sunt cotizații mărunte (de genul 3 lei / lună) de la membrii simpli, și cam atât.
   Pragul electoral e de 5% indiferent de ce fel de alegeri vorbim. De la consiliu comunal până la parlament. Dar să ne concentrăm doar pe alegerile parlamentare. Deschiderea scenei politice către partide noi, formate din 3 membri, și trezirea conștiinței civice a tineretului va face ca la viitoarele alegeri participarea să fie ceva mai ridicată. Garantat. Hai să facem o estimare conservatoare, să nu zicem că vor fi 10 milioane de votanți, dar punem măcar 8,5 milioane. Cu 8,5 milioane de voturi, 5% - cât e pragul electoral - ar însemna 425.000 de voturi.
   Singurele partide capabile să treacă acest prag bazându-se strict pe voturile activiștilor proprii sunt PSD, PNL, UDMR (dar cu mari emoții) și, posibil, UNPR (care e departe de a fi ieșit din cărți, cu toate problemele generalului Oprea). Ce înțeleg prin asta? Adică, astea sunt singurele partide care pot mobiliza cu ajutorul telefoanelor, organizării interne și relațiilor interumane suficienți oameni (membri, simpatizanți și diverse categorii dependente) cât să treacă pragul electoral. PSD / PNL pot lua prin mobilizare undeva în zona 2-2,5 milioane de votanți, UDMR și UNPR în jurul pragului electoral.
   Restul partidelor nu pot face asta. Nu e de ajuns să ai 50.000 de like-uri pe Facebook ca să te consideri „mare”, trebuie să ai 450.000 de nume și prenume de care să știi sigur că vor vota cu tine. ALDE-le lui Tăriceanu e mort în păpușoi. Nu are structuri, nu are nimic. Are câțiva primari, care n-ar fi exclus să facă joc dublu (ajutând PNL-ul) și cam atât. M10 nici atât. M10 trăiește strict din entuziasmul unora pentru Monica Macovei, însă Macovei e extrem de vulnerabilă în acest moment, după ce s-a înfrățit cu Erdogan. Nici PMP nu are structuri, chit că îl are pe Băsescu. În cazul unei participări la vot joase partidele astea poate vor lua cu heirupism 100-200.000 de voturi, ceea ce le-ar aduce în preajma pragului electoral, dar în cazul unei participări ridicate nu au nici o șansă de a ajunge la 5%. De restul partidelor extraparlamentare - PSR, ecologiștii etc. nici nu mai pomenesc. PRM-ul? Încă trebuie să-și adune aripile: aripa Funar și cu cea post-Vadim.
   Acestea sunt datele problemei. Avem niște partide falite care însă pot trimite oameni în parlament, și avem niște partide mici care ar putea, poate, să propună altceva, dar care n-au forța necesară pentru a trimite oameni în parlament. Pentru că pragul electoral e 5%.
   Acum, să zicem că vrem să reînnoim clasa politică. Cel mai simplu o putem reînnoi votând un partid nou sau un partid extraparlamentar, dintre astea mici. Din practica celor 3 campanii electorale la care am participat pot spune că un vot pentru un candidat / un partid din afara sistemului costă cel puțin 3 euro (la partidele mari e și mai mult, de la 10 euro în sus). Înțeleg prin asta costul implicat cu reclamele de stradă, tv, radio, Facebook etc. Că lumea nu te votează pur și simplu. Trebuie să te faci cunoscut, oricât de frumos ai fi. Trebuie să te faci cunoscut până în ultimele unghere ale țării, că degeaba te cheamă Monica Macovei și ești cunoscută la București, dacă nu ești cunoscută și n-ai candidat și la Cotârlați.
   Asta înseamnă că dacă ești partid mic și vrei să intri în parlament va fi nevoie de cel puțin 450.000 x 3 euro => 1,35 milioane euro.
   Cash.
   Nici un partid mic / nou nu are banii ăștia. Decât dacă nu cumva se lasă pe mâna vreunui bandit gen Becali, adică ... #aceeasimizerie. Varianta asta pică!
   Și ziceam mai sus că partidele mari sunt falite. Nici ele n-au banii ăștia. Amândouă partidele mari au datorii majore și nici dracu nu mai vrea să le muncească pe datorie, mai ales că în urma acțiunilor DNA nu ai deloc siguranța că după alegeri „investiția” se va returna.
   Da, dar partidele mari pot băga candidații în parlament, pentru că au organizarea necesară.
   Așa că, pe cale de consecință, la anul campania se va finanța în general chiar din vistieria candidaților, fiindcă partidele n-au de unde. Vor candida numai oameni care își pot finanța campania.
   Dintr-un foc, vor candida numai oameni cu bani, care își permit o cheltuială. Adică... aceeași!
   Și atunci, în condițiile în care singurele partide despre care poți avea certitudinea că vor trece pragul electoral sunt PSD / PNL / UNPR / UDMR, unde credeți că vor merge candidații cu bani? Vor merge ei la Partidul lui Pește Prăjit, fiindcă are 100.000 de like-uri pe Facebook, sau vor merge la PNL / PSD / UNPR / UDMR, singurele partide care pot trece pragul electoral și la București, și la Cotârlați?
   Hai, că răspunsul nu e greu.

   Singura posibilitate reală de a reseta clasa politică e să reducem pragul electoral la un coeficient normal la cap (undeva în zona 1-1,5% cred că ar fi suficient) și să eliminăm din legislație aberația cu obligavitatea adunării de semnături pentru fiecare candidatură în parte. Pentru că un candidat nu se reprezintă neapărat pe sine în alegeri, el poate reprezenta un partid sau niște idei. De pildă, partidul Monicăi Macovei poate fi reprezentat la Cotârlați de un anume anonim domn Popescu care, chiar dacă nu e cunoscut pe plan local, e inimos și ar face treabă bună; de ce să-l obligi, atunci, să strângă niște sute sau mii de semnături pe care, nefiind un personaj notoriu pe plan local, nu le va putea strânge, ca să-și înscrie candidatura?! (Noi știm prea bine de ce: pentru că numai partidele sistemului pot face o astfel de operațiune pentru mii de candidați.) Poate că în timpul campaniei electorale oamenii o vor vedea pe Monica Macovei la televizor, o să le placă de ea, o să-i caute candidatul local și îl vor vota, chit că, înainte de alegeri, habar nu au cine e!
   Așa că, momentan, orice discuție despre „o altă paradigmă politică” și „resetarea sistemului” trebuie să înceteze, pentru că e din start mincinoasă. Sistemul nu poate fi resetat. Sistemul nu poate fi decât aruncat la gunoi și în locul lui pus altceva!

Scrisoare deschisă, legată de problema traficului, pentru maimuțele din primăria București

Mi-e teamă că, scriind acest text, jignesc maimuțele.

Maimuța este acel animal care, din cine știe ce motive, pe scara evoluției nu a ajuns să se transforme în om. Asta înseamnă că nu și-a dezvoltat capacitatea unui limbaj articulat și a unei gândiri inferențiale avansată, deși unele specii de maimuțe („primatele”) au comun cu omul o mare parte a ADN-ului.

Chiar și așa, majoritatea maimuțelor și mai ales primatele sunt capabile să facă inferențe logice simple, lucru observat atât în natură de cercetători precum Jane Goodall, care a lucrat o mulțime de decenii cu cimpanzeii, cât și în condiții de laborator, așa cum s-a observat pe cercetările făcute cu cimpanzei bonobo de Sue Savage-Rumbaugh.

Cel mai simplu act de gândire logică, de care până și maimuțele se pare că sunt în stare, se poate exprima astfel:

A -> B
B -> C
--
A -> C

ceea ce se traduce astfel: „Dacă A implică B și B implică C, atunci A implică C.”

Acum, de ce sunt nervos pe tâmpiții din PMB și primăriile de sector? Pentru că nu am pretenția să le meargă creierele seci după regulile avansate ale inferențelor cu conjuncții sau disjuncții sau termeni negativi șamd. Dar vreau să le funcționeze măcar după regula simplă a celei mai simple inferențe, pe care până și cimpanzeii se pare că o înțeleg.

Avem un oraș aglomerat. Se fac deja mai bine de 10 ani de când s-a pus acut problema aglomerației acestui oraș și primarii au început să câștige alegerile cu planuri de șosele suspendate, poduri-minune, pasaje subterane și „străpungeri” strategice. Vreo câteva (Basarab, Mihai Bravu, pasajul de la Piața Presei Libere) s-au și realizat. Orașul a rămas în continuare aglomerat. Și va rămâne în continuare.

Ceea ce ar trebui să ridice niște semne de întrebare e faptul că orașul nu e întotdeauna aglomerat. Vara, în timpul vacanței, nu e aglomerat. La fel și primăvara sau iarna, când sunt vacanțele de primăvară sau iarnă. La fel și în zilele în care sunt diverse vacanțe școlare ocazionale. De pildă luni, 5 octombrie, a fost „Ziua învățământului” și nu s-au ținut ore nici la grădinițe, nici la școli, nici la licee. Orașul a fost foarte lejer pentru o zi de luni de octombrie, inclusiv în zonele tradițional aglomerate. Aglomerația se suprapune mai mult decât clar pe sezoanele și zilele anului școlar.

Dacă ar fi să transpunem într-un raționament logic această observație, ea s-ar putea scrie astfel:

Toamna încep școlile.
Dacă încep școlile, orașul se aglomerează.
--
Orașul se aglomerează toamna.

După cum se vede, dacă citim ca imbecilii ultima frază: „Orașul se aglomerează toamna.” nu vedem decât problema. Dacă însă o citim ca oamenii inteligenți și ne uităm la cele două premise, descoperim și cauza, care e exprimată chiar acolo. Câtă vreme nu corelăm cauza cu problema generată, atunci rezolvările nu vor putea duce la dispariția cauzei. O să continuăm să facem șosele suspendate, pasaje, tuneluri și străpungeri până o să ni se acrească (și le vom face pe multe zeci și sute de milioane de euro, firește). Numărul mașinilor de pe străzi nu se va reduce. Ele vor continua să existe acolo. Nu vor mai fi pe strada X, ci pe pasajul Y sau prin străpungerea Z.

Și atunci trebuie să ne punem o întrebare simplă. Cine e toată populația asta care, odată cu începutul școlilor, începe să aglomereze drumurile? E evident: sunt elevii și copiii de grădiniță! Că doar ei încep „școala” în septembrie! Nu o încep nici oamenii care au 40 de ani, nici pensionarii.

Dar au elevii și copii de grădiniță permis de conducere, ca să poată circula mașina? Evident că nu! Nu ei au permisul de conducere și nu ei conduc mașina, ci părinții lor. Și atunci, ar fi logic ca primăriile să se întrebe: de ce naiba părinții nu-și dau copiii la grădinițele și școlile din aproprierea casei, așa cum era pe vremea când creșteam cu toții cu cheia la gât, și trebuie să-i transporte cu mașina?!

Și răspunsurile ar veni de la sine: nu, nu e vorba de sute de mii de părinți din București pe care i-a apucat damblageala și spre deosebire de părinții din urmă cu 20-30 de ani, care își dădeau copiii la școala din cartier, ei vor să-și dea copiii la școala cutare, că au auzit că e un profesor bun de mate, sau la școala cutare, că au auzit că se face mai multă muzică. E vorba de un cumul de factori care țin de:

- Lipsa accesului la locuințe ieftine: locuințele din București sunt încă foarte scumpe comparativ cu salariul median și chiar cu cel mediu. O familie nu se poate muta ușor în zona în care trăiește „ancora” (de obicei, bunicii) care se ocupă în timpul liber de copil / copii, pentru că primăriile nu atacă deloc problema locuințelor goale (care ar trebui impozitate suplimentar) și nu investesc nimic în construcția de locuințe. Drept pentru care o mașină e mult mai ieftină. Dacă nu te poți muta în zona care te interesează, măcar te deplasezi în fiecare zi. Pierzi niște timp în trafic, dar ieși mai ieftin.

- Lipsa investițiilor în sistemul de învățământ, investiții pe care, conform legii, trebuie să le facă primăriile: să zicem că te lipsești de ajutorul bunicilor și vrei să duci copilul la școala din zona în care locuiești efectiv, dar pentru asta îți trebuie o bonă care să stea cu el în orele în care nu o poți face tu. Păi fără 1500-2000 de lei, în cel mai bun caz, nu scapi. Având în vedere că salariul mediu din București e în jur de 2500 de lei (dar cel median cu siguranță e mult mai mic) e de la sine înțeles că foarte puține familii își permit o asemenea soluție. Drept pentru care tot mașina, cu care poți duce copilul acolo unde ieși mai ieftin cu creșterea lui, rămâne de bază. Primăriile ar trebui să investească direct în actuala infrastructură educațională, inclusiv să angajeze în mod direct personal didactic și auxiliar care să se asigure că unitățile școlare sunt folosite la maximum de potențial pe durata zilei, inclusiv în activități de tip after-school și în activități cultural-sportive. Credeți că nu se poate? Vă spun doar atât: Sectorul 1, cel mai sărac în creșe din București, are un buget anual de 1,1 MILIARDE lei. Sectorul 2, 0,89 miliarde. Cel mai sărac e sectorul lui Vanghelie, cu un buget anul acesta de 0,45 miliarde lei. În total sectoarele Bucureștiului au un buget cumulat de 4,6 miliarde lei, adică peste 1 miliard de euro. La banii ăștia se adaugă și „un mărunțiș” de vreo 100 de milioane de lei pe care Primăria Generală îi alocă anual primăriilor de sector, plus bugetul propriu-zis al Primăriei Generale. Oare sunt bucureștenii într-atât de proști încă să creadă că, având la dispoziție atâta bănet, obscen de mult, primăriile nu pot investi nimic nici în locuințe accesibile pentru clasa mijlocie, nici în extinderea sistemului local de învățământ? Probabil că da, altfel nu i-ar mai vota an de an pe imbecilii ăștia din PSD/PNL.

În concluzie, să nu ne mai mirăm că e orașul aglomerat. Nu e vorba de semafoare care nu se coordonează. Cu semafoare coordonate sau nu, cu autostrăzi suspendate sau nu, în traficul din București tot 1 milion de mașini în mișcare vor fi. Că nu vor fi pe axa X-Y ci pe axa Z-W, chiar nu contează. Ele se vor mișca în continuare. Aici. E vorba de necesități de viață cărora administrația e incapabilă să le răspundă, pentru că e incapabilă să le înțeleagă.