Nașterea unei generații?

În urmă cu 2 ani și jumătate deplângeam lipsa de reacție a tinerilor la ceea ce se întâmplă în politică. Ei, se pare că tinerii români de azi sunt de fapt la fel ca tinerii români de altădată, ca românul în general: le ia mai mult până fierb și explodează, dar când o fac, o fac.

Manifestațiile de aseară de la București, Cluj și probabil și din alte părți de care încă nu am cunoștință sunt dovada. La București se vedea cu ochiul liber că media de vârstă e undeva la 30 de ani. Indiferent ce se va întâmpla mai departe, această generație deja se naște și își pregătește intrarea în timp.

Dacă vor „salva” Roșia Montană vor înțelege că au forță și vor înțelege cât de important e să lupte cu sistemul, nu să fugă din calea lui. Se vor organiza politic pentru bătăliile viitoare. Dacă nu vor „salva” Roșia Montană, tot se va produce o maturizare și vor înțelege că pasul următor e ... să se organizeze politic. În orice caz, declicul a fost făcut.

Mass-media încearcă disperată să ignore ceea ce le strigă tinerii sau lozincile pe care le afișează ei. Pentru că tinerii aceștia nu transmit un mesaj „corect politic” în contextul ultimilor 24 de ani. Spre surprinderea generală, în piață sunt lozinci pe care scrie „Jos capitalismul” și „Indignați-vă!”. Da, capitalismul dezlănțuit, în ciuda somnului mass-mediei și a melodiei ruginite a guriștilor de serviciu, nu produce bunăstare generalizată, bunăstare pentru toți, ci numai pentru unii - cei deja bogați! Acești tineri s-au trezit din minciună, urmează și alții. Semnul întrebării nu e pus doar deasupra proiectului de la Roșia Montană ci deasupra unui întreg sistem politic și social aberant clădit în ultimele decenii. Sistemul e astfel clădit încât, la urma urmelor, nu le va putea oferi acestor tineri decât bastoane în cap, nicidecum joburi, o viață decentă, posibilitatea de a-și întemeia o familie și a trăi liniștiți. De aceea prevăd un deceniu neliniștit. Rezistența abia a început.

PS. Acum lucrez la o informare pe tema acestor proteste, plus tematica gazelor de șist, pe care o voi trimite grupului pe probleme economice al Partidului Stângii Europene. Sper să reușim să facem un europarlamentar din GUE/NGL să ridice în Parlamentul European problematica mizeriilor făcute de guvernul României în relația cu Chevron și cu RMGC. Pentru că problema are relevanță nu doar în România, ci în context UE. Azi guvernul României se predă unor corporații de peste ocean, mâine poate vor fi guvernele Franței sau al Germaniei.

Tot despre strategie

Articol pentru secțiunea de opinii a sitului PAS:

Tot despre strategie: câteva observații despre „PCR”

De ce e bun unul ca Mihai Giurgea

Pentru că zice pe față ceea ce urmează să se întâmple în cazul în care aberațiile dreptei ajung puse în practică :) Spre deosebire de Neamțu, care se împleticește emoționat în valorile „civilizației iudeo-creștine”, Giurgea scoate cuțitul și arată clar că soluția lui de „capitalist pe pâine” e antidemocratică. Foarte bine. Imaginile astea rămân. Să vadă cât mai mulți ce face Giurgea, cine îl invită la televizor și mai ales alături de cine se afișează :). La mai mare! Nu există PR mai bun pentru stânga democratică decât ceea ce scrie și, mai nou, ceea ce gesticulează Giurgea. Sper ca nașul să-l bage la un moment dat în studio și cu oameni din Mișcarea Populară și Forța Civică.

Eu însă nu înțeleg ce au cu Ponta și cu USL-ul, că sunt tot de-ai lor. Frați buni, de cruce.

Democrația buzunarelor adânci

Articol (eseu) pentru Argumente și fapte. În Grecia Antică „oligarhia” era o formă de conducere a statului de către bogați. Votul popular nu era implicat în nici un fel în decizie, dar toate familiile bogate aveau reprezentanți în sfera puterii. Câteva democrații eșuate din fosta zonă a blocului comunist au reușit ca sub masca democrației să clocească tot o conducere oligarhică.

Printre ele, din păcate, și România. Întrebarea e, de ce tace mass-media? De ce tac intelectualii publici? De ce nu se spune răspicat că ne-am întors la situația de sub comuniști, când alegerile erau un simulacru și candidau numai cei cărora le dădea voie Partidul să candideze?

„Democrația buzunarelor adânci”

E vreo legătură între cât cheltui pe Adwords și ce rezultate organice ai?

Nu am mai scris de foarte multă vreme chestiuni profesionale pe acest blog, dar profit de faptul că în ultima vreme am întâlnit tot mai multă lume preocupată de faptul că Google ar obliga micile afaceri la efectuarea de cheltuieli prin Adwords pentru a le crește și pozițiile naturale. Sunt mulți oameni care pretind că au remarcat o legătură între momentul în care și-au suspendat campaniile plătite și momentul în care pozițiile organice au început să scadă.

Oficial, cei de la Google neagă această legătură și nu avem nici un motiv să nu-i credem. Neoficial, nedumerirea oamenilor rămâne. Atunci, care poate fi explicația?

Eu personal am observat recent cu unul din clienții mei fix efectul contrar - nu și-a suspendat bugetul de Adwords, în schimb cei care îi fac SEO par să fi făcut nițică supraoptimizare care în condițiile valului de update-uri „penguin” și „panda” pare să-i fi dăunat - deci nu pot confirma efectul, dar ar putea exista totuși o explicație logică pentru ceea ce au observat anumiți proprietari de site-uri. Oficial cei de la Google spun că atunci când iau în calcul pozițiile naturale fiecare site e supus unui examen care urmărește peste 500 de indicatori. Printre acești indicatori - nu mai e nici un secret pentru nimeni - sunt cu siguranță și unii care privesc uzabilitatea și engagementul (implicarea) pe site: media paginilor pe vizită, bounce rate, timpul petrecut pe site etc. Alți indicatori privesc activitatea socială: numărul de share-uri pe Facebook, Twitter, Google + și alte rețele sociale, numărul de mențiuni, etc. În urmă cu câțiva ani Google chiar avea un instrument - parcă se numea Google Real Time - care efectiv afișa în timp real ceea ce se posta pe Twitter, dar au renunțat la acest instrument după ce nu s-au mai înțeles la bani cu cei de la Twitter. Deci asta înseamnă că Google sigur deține și monitorizează această informație. După cum deține și monitorizează o grămadă de alte informații. Dacă în urmă cu 10 ani SEO însemna strict îndeplinirea mecanică a unor criterii de tip: număr de backlinkuri, corectitudinea meta-urilor, arhitectura corectă a site-ului, etc. astăzi înseamnă și cum te percep oamenii. Google are această informație din mai multe surse și nu (mai) poate fi păcălit. Are Google Analytics, care îi servește pe tavă informațiile dorite pentru mai bine de zece milioane de website-uri la nivel mondial, și are și browserul Chrome, care deține la ora actuală 42,68% din piața browserelor, fiind cel mai folosit. Deci nu poate fi păcălit. Chiar dacă un webmaster culege 100 de linkuri sperând ca în felul ăsta să-l păcălească pe Google făcându-l să creadă că site-ul său e important și utilizat, Google sigur va ști dacă pe site oamenii stau doar 3 secunde, bounce rate-ul e 90% etc. Și dacă pe nișa pe care concurezi concurenții de top au toți acești indicatori mult mai buni atunci evident că nu ai nici o șansă de creștere în poziții.

Este posibil așadar ca mulți proprietari, atunci când și-au redus sau chiar închis investiția în Adwords, să fi pierdut indicatori specifici unui public interesat. Ca orice investiție publicitară, investiția în Adwords te face în primul rând cunoscut, dar îți și aduce public interesat pe site. Astfel, dacă tu vinzi „mărgele albastre” și cineva caută „mărgele albastre” și în Adwords ai reclamă la „mărgele albastre” atunci cu siguranță cel care va da click va fi interesat de site-ul tău, va da clickuri, va îmbunătăți rata de page views, eventual le va zice prietenilor de pe Facebook de tine etc. În schimb, dacă te lași doar pe mâna optimizării naturale (SEO), și presupunând că ocupi o poziție bună după cheia „mărgele albastre”, e posibil să atragi și inși care de fapt caută fel de fel de long tails de genul „vreau să cumpăr mărgele albastre pentru pisica mea”, aceștia intră pe site-ul tău, văd că de fapt vinzi altceva, și pleacă. Stricându-ți astfel indicatorii de uzabilitate și engagement.

Așadar sfatul meu pentru cei cărora li se pare că ieșirea de pe Adwords le-a dăunat pozițiilor naturale este să se uite cu atenție și la acest gen de indicatori și eventual, dacă Adwords e un canal publicitar prea scump, să încerce să-l înlocuiască cu altceva. Sau să-și reducă progresiv bugetul de Adwords, fără să renunțe brusc, testând în paralel alte surse de reclamă mai ieftină care nu periclitează indicatorii de uzabilitate și engagement.