Legat de știrea asta senzațională cu teroriștii prinși și expulzați de SRI nu vreau să comentez decât atât: dacă iei un palestinian, orice palestinian, sigur îi găsești o legătură destul de directă cu Hamas și Hezbollah. Pentru că Palestina are o populație de numai 4 milioane de locuitori iar Hamas și Hezbollah au zeci de mii de membri. Și atât în Palestina cât și Liban ambele organizații au și partid politic, participând la alegeri, ocupând locuri parlamentare etc.
Altfel zis, orice palestinian pripășit prin România e un potențial terorist fiindcă sigur i se poate găsi vreun văr, vreun nepot, vreun ceva care să fie apropiat de Hamas sau Hezbollah. Pentru mine chestia asta cu 8 potențiali teroriști îmi sună a etalare de mușchi din partea SRI pentru ca nu cumva actualii guvernanți să le taie din bugetul lor de inutili. Din generația mea, doi dintre cei mai inutili indivizi pe care îi cunosc lucrează la SRI - nu știu cu ce se ocupă, că nu mi-au zis niciodată, dar din câte pot să-mi dau seama o freacă la superhipermegagreu - și o eventuală tăiere a fondurilor direcționate către această instituție parazită și, cu siguranță, supradimensionată (altfel nu-mi explic cum de indivizii pe care îi cunosc o ard non-stop în timp liber) ar produce multă, multă jale printre cei obișnuiți să frece menta făcându-se că „adună informații”.
24.8.12
Lecția #1 a referendumului: ne putem mobiliza suficient ca să dăm UDMR-ul afară din parlament
Priviți graficul de mai sus. Reprezintă evoluția electoratului UDMR din 1990 încoace. După cum se vede electoratul uniunii s-a restrâns continuu din 1990, de la un nivel foarte sănătos de un milion de voturi, până la patru sute și ceva de mii la ultimele alegeri (pentru 2012 am luat în considerare votul popular). Totuși, având în vedere absenteismul general care s-a înregistrat în 2008 (când nu au ieșit la vot decât vreo 7 milioane de votanți), UDMR a reușit să facă pragul și, după cum se știe, să participe activ la guvernarea PDL și apoi la blatul cu PDL de la referendum.
Mobilizarea la referendum a fost extraordinară. În ciuda acuzelor debile de fraudă este clar că pe 29 iulie s-a votat masiv. Un lucru pe care nu îl spune nimeni este că majoritatea localităților în care s-a votat peste 100% sunt, exceptându-le pe cele turistice (cum ar fi Eforie), sate și comune cu populație mică, ceea ce înseamnă că potențiala fraudă, presupunând că va fi descoperită și că a existat cu adevărat, nu putea depăși câteva zeci de mii de voturi - insignifiant față de cele 8,4 milioane de voturi înregistrate. Pe lângă asta chiar procurorii au recunoscut că nu toate plângerile legate de acest referendum privesc participarea la vot. Multe au în vedere neparticiparea (oameni care s-au plâns că au fost împiedicați să voteze). Agitarea fraudei este doar una din multele strategii lașe ale taberei lui Băsescu de a nu accepta realitatea.
La alegerile locale din 2012 rezultatul popular a însemnat pentru UDMR în jur de 485.000 de voturi, adică undeva în jur de 5% din totalul prezenței la vot. Pentru PDL și diversele alianțele sub care s-au ascuns ei la nivel local, au votat în jur de 2 milioane. Dintre aceștia doar 0,9 milioane au venit și la referendum, deci dacă adunăm așa:
prezența la referendum
+ votanții UDMR de la ultima rundă de alegeri
+ cei care au boicotat referendumul din partea PDL
= rezultă un electorat activ total de cca. 10 milioane de români
Posibil chiar un pic mai mult, având în vedere că referendumul a avut loc vara, în plină perioadă de vacanțe. Ori, pentru ca un partid să facă pragul de 5% ar fi nevoie de cca. 500.000 de voturi. Necesar de voturi care poate pune probleme UDMR-ului, având în vedere că băieții ăștia nu au mai obținut peste 500.000 de voturi din 2004.
Explicația pentru această evoluție negativă a UDMR nu e prea clară. La o primă vedere am putea fi tentați să dăm vina pe evoluțiile demografice generale. Dar conform datelor ultimului recensământ regiunea Harcov a avut printre cele mai mici scăderi de populație la nivel național. În jur de 8%. Deci electoratul maghiar pare să fie în continuare acolo, și totuși pierderea de voturi a UDMR între 2004 și 2008 e uriașă, de peste 30%. Singura explicație e că maghiarii, la fel ca o mare parte a românilor, au devenit dezamăgiți de politicieni. E posibil ca pe acest trend de dezamăgire să fi apărut noile partide maghiare care par să capteze atenția electoratului pierdut de UDMR. Comunitatea maghiară a devenit între timp divizată politic între UDMR, Partidul Civic Maghiar si un partid mai puțin cunoscut, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, ultimele două reușind să obțină circa 75.000 de voturi la ultimele alegeri. Aceste două partide, deși mai mici, sunt extremiste în vederile lor, urmărind obținerea autonomiei pentru secuime. Că autonomia e o temă de care UDMR începe să se teamă, pentru că simte că pierde teren electoral, se vede și din declarația recentă a lui Kelemen Hunor, care a zis imediat după decizia CCR de invalidare a referendumului din 29 iulie că maghiarii vor obține la un moment dat autonomia. Așadar, însumând voturile tuturor partidelor maghiare de la ultimele alegeri locale rezultă un total de vreo 550.000 de votanți. Cu numai 12.5% mai puțin decât voturile pro-UDMR din 2004. O cifră mult mai normală ținând cont de evoluțiile demografice.
Asta înseamnă că avem o oportunitate unică. Dacă o parte masivă a electoratului maghiar nu mai iese la vot de dragul UDMR, înseamnă că la ora actuală electoratul maghiar e suficient de divizat pentru ca UDMR să fie în pericol de a nu trece pragul electoral. Premisele sunt, așadar, foarte bune ca să scăpăm de UDMR din parlament, ceea ce pentru democrația din România nu ar fi decât un câștig, însă condiția sine qua non este să ieșim la vot în toamnă la fel de masiv ca la referendum.
Oportunitatea e unică pentru că știm prea bine că atât USL cât și PDL au avut tentative de a propune o lege a votului uninominal pur fără prag electoral. Ceea ce înseamnă că pe politicienii actuali, indiferent de culoarea lor politică, atât îi duce capul și e posibil ca până în 2016 chiar să reușească să impună o asemenea lege.
De când au fost cooptați la guvernare de CDR în 1996, UDMR-iștii au fost niște veritabile curve politice. În funcție de interesul de moment s-au dat cu toată lumea: dreapta, stânga, socialiști, ne-socialiști, liberali, anti-liberali și neoliberali. În tot acest timp comunitatea maghiară din zona secuimii a câștigat o mulțime de drepturi etnice, dar economic e la pământ, fiindcă economia locală a fost devalizată tocmai de baronii maghiari inamovibili și intangibili din UDMR. În ultimii 23 de ani ungurilor din secuime li s-a dat mult circ, dar și foarte puțină pâine.
Curățarea scenei politice poate începe cu anumite persoane, dar și cu anumite partide. Trebuie să rămânem mobilizați: 10 milioane de votanți. Indiferent cu cine votează fiecare, trebuie votat. Dacă nu aveți cu cine vota, răsfoiți la întâmplare buletinul de vot și votați cu un partid de acolo. Votați cu prietenii mei de la Partidul „Alianța Socialistă”, reprezentanții din România ai „European Left”, partidul cu care am votat și voi vota eu, că oricum nu intră în parlament. Dar votați. La toamnă e o șansă unică de a scăpa de niște lepre politice și nici o curte constituțională din lumea asta nu va putea să se opună deciziei. Dacă li se retează influența parlamentară politicienii din UDMR vor rămâne activi doar la nivel local, în sărăcia lor din Harcov. Nu vor mai deține nici o pârghie politico-etnicistă și vor trebui să dea socoteală electoratului propriu, adică maghiarimii din Harcov, strict de pe poziții economice. În același timp Băsescu va avea mai puțină marjă de manevră în parlament, fiind lipsit de unul dintre partidele-curvă care au făcut ca democrația din România să arate așa cum arată acum, la 23 de ani de la căderea bolșevismului. Nu fiți dezamăgiți de decizia CCR! Nu vă pierdeți încrederea în puterea pe care o are votul vostru!
Mobilizarea la referendum a fost extraordinară. În ciuda acuzelor debile de fraudă este clar că pe 29 iulie s-a votat masiv. Un lucru pe care nu îl spune nimeni este că majoritatea localităților în care s-a votat peste 100% sunt, exceptându-le pe cele turistice (cum ar fi Eforie), sate și comune cu populație mică, ceea ce înseamnă că potențiala fraudă, presupunând că va fi descoperită și că a existat cu adevărat, nu putea depăși câteva zeci de mii de voturi - insignifiant față de cele 8,4 milioane de voturi înregistrate. Pe lângă asta chiar procurorii au recunoscut că nu toate plângerile legate de acest referendum privesc participarea la vot. Multe au în vedere neparticiparea (oameni care s-au plâns că au fost împiedicați să voteze). Agitarea fraudei este doar una din multele strategii lașe ale taberei lui Băsescu de a nu accepta realitatea.
La alegerile locale din 2012 rezultatul popular a însemnat pentru UDMR în jur de 485.000 de voturi, adică undeva în jur de 5% din totalul prezenței la vot. Pentru PDL și diversele alianțele sub care s-au ascuns ei la nivel local, au votat în jur de 2 milioane. Dintre aceștia doar 0,9 milioane au venit și la referendum, deci dacă adunăm așa:
prezența la referendum
+ votanții UDMR de la ultima rundă de alegeri
+ cei care au boicotat referendumul din partea PDL
= rezultă un electorat activ total de cca. 10 milioane de români
Posibil chiar un pic mai mult, având în vedere că referendumul a avut loc vara, în plină perioadă de vacanțe. Ori, pentru ca un partid să facă pragul de 5% ar fi nevoie de cca. 500.000 de voturi. Necesar de voturi care poate pune probleme UDMR-ului, având în vedere că băieții ăștia nu au mai obținut peste 500.000 de voturi din 2004.
Explicația pentru această evoluție negativă a UDMR nu e prea clară. La o primă vedere am putea fi tentați să dăm vina pe evoluțiile demografice generale. Dar conform datelor ultimului recensământ regiunea Harcov a avut printre cele mai mici scăderi de populație la nivel național. În jur de 8%. Deci electoratul maghiar pare să fie în continuare acolo, și totuși pierderea de voturi a UDMR între 2004 și 2008 e uriașă, de peste 30%. Singura explicație e că maghiarii, la fel ca o mare parte a românilor, au devenit dezamăgiți de politicieni. E posibil ca pe acest trend de dezamăgire să fi apărut noile partide maghiare care par să capteze atenția electoratului pierdut de UDMR. Comunitatea maghiară a devenit între timp divizată politic între UDMR, Partidul Civic Maghiar si un partid mai puțin cunoscut, Partidul Popular Maghiar din Transilvania, ultimele două reușind să obțină circa 75.000 de voturi la ultimele alegeri. Aceste două partide, deși mai mici, sunt extremiste în vederile lor, urmărind obținerea autonomiei pentru secuime. Că autonomia e o temă de care UDMR începe să se teamă, pentru că simte că pierde teren electoral, se vede și din declarația recentă a lui Kelemen Hunor, care a zis imediat după decizia CCR de invalidare a referendumului din 29 iulie că maghiarii vor obține la un moment dat autonomia. Așadar, însumând voturile tuturor partidelor maghiare de la ultimele alegeri locale rezultă un total de vreo 550.000 de votanți. Cu numai 12.5% mai puțin decât voturile pro-UDMR din 2004. O cifră mult mai normală ținând cont de evoluțiile demografice.
Asta înseamnă că avem o oportunitate unică. Dacă o parte masivă a electoratului maghiar nu mai iese la vot de dragul UDMR, înseamnă că la ora actuală electoratul maghiar e suficient de divizat pentru ca UDMR să fie în pericol de a nu trece pragul electoral. Premisele sunt, așadar, foarte bune ca să scăpăm de UDMR din parlament, ceea ce pentru democrația din România nu ar fi decât un câștig, însă condiția sine qua non este să ieșim la vot în toamnă la fel de masiv ca la referendum.
Oportunitatea e unică pentru că știm prea bine că atât USL cât și PDL au avut tentative de a propune o lege a votului uninominal pur fără prag electoral. Ceea ce înseamnă că pe politicienii actuali, indiferent de culoarea lor politică, atât îi duce capul și e posibil ca până în 2016 chiar să reușească să impună o asemenea lege.
De când au fost cooptați la guvernare de CDR în 1996, UDMR-iștii au fost niște veritabile curve politice. În funcție de interesul de moment s-au dat cu toată lumea: dreapta, stânga, socialiști, ne-socialiști, liberali, anti-liberali și neoliberali. În tot acest timp comunitatea maghiară din zona secuimii a câștigat o mulțime de drepturi etnice, dar economic e la pământ, fiindcă economia locală a fost devalizată tocmai de baronii maghiari inamovibili și intangibili din UDMR. În ultimii 23 de ani ungurilor din secuime li s-a dat mult circ, dar și foarte puțină pâine.
Curățarea scenei politice poate începe cu anumite persoane, dar și cu anumite partide. Trebuie să rămânem mobilizați: 10 milioane de votanți. Indiferent cu cine votează fiecare, trebuie votat. Dacă nu aveți cu cine vota, răsfoiți la întâmplare buletinul de vot și votați cu un partid de acolo. Votați cu prietenii mei de la Partidul „Alianța Socialistă”, reprezentanții din România ai „European Left”, partidul cu care am votat și voi vota eu, că oricum nu intră în parlament. Dar votați. La toamnă e o șansă unică de a scăpa de niște lepre politice și nici o curte constituțională din lumea asta nu va putea să se opună deciziei. Dacă li se retează influența parlamentară politicienii din UDMR vor rămâne activi doar la nivel local, în sărăcia lor din Harcov. Nu vor mai deține nici o pârghie politico-etnicistă și vor trebui să dea socoteală electoratului propriu, adică maghiarimii din Harcov, strict de pe poziții economice. În același timp Băsescu va avea mai puțină marjă de manevră în parlament, fiind lipsit de unul dintre partidele-curvă care au făcut ca democrația din România să arate așa cum arată acum, la 23 de ani de la căderea bolșevismului. Nu fiți dezamăgiți de decizia CCR! Nu vă pierdeți încrederea în puterea pe care o are votul vostru!
21.8.12
Rămân optimist!
Rămân optimist. Da, e posibil să revină la Cotroceni, și ce? O va suge. Va fi ca Mubarak :) Pe Mubarak l-au sprijinit și americanii, și vecinii din nord, și până la urmă și-a mega supt-o pentru că l-a dat jos poporul.
Apropo de americani: e a doua oară când interpretez greșit prezența unui emisar american la noi în țară (vizita lui Clark la Ponta). Promit să nu o mai fac. Este clar că americanii pregătesc ceva, posibil legat de atacul împotriva Iranului, și au nevoie de un sclav docil aici, de a cărui loialitate să fie absolut siguri. Nu cred că e vorba de ceva economic (Roșia Montană, gazele de șist), ceva pe plan intern, pentru că indiferent cine ar fi la putere americanii oricum și-ar face planul cincinal. Sigur e vorba de ceva pe plan extern și având în vedere declarațiile recente parvenite din Israel nu văd ce altceva să fie decât atacul împotriva Iranului. Posibil ca pregătirile să fie așa de avansate, încât debarcarea lui Băsescu chiar să fi fost inoportună. Ca și în cazul războaielor de agresiune precedente, americanii vor avea nevoie de sclavi docili, gen Băsescu, care să justifice în ochii opiniei publice mondiale mai ușurele de creier un eventual război printr-o participare necondiționată la o forță de agresiune așa-zis multinațională, eventual o mascaradă sub sigla ONU.
Că în scenariul cu demisia de onoare a lui Băsescu urmată de trecerea lui pe un post de raportor NATO nu cred.
Apropo de americani: e a doua oară când interpretez greșit prezența unui emisar american la noi în țară (vizita lui Clark la Ponta). Promit să nu o mai fac. Este clar că americanii pregătesc ceva, posibil legat de atacul împotriva Iranului, și au nevoie de un sclav docil aici, de a cărui loialitate să fie absolut siguri. Nu cred că e vorba de ceva economic (Roșia Montană, gazele de șist), ceva pe plan intern, pentru că indiferent cine ar fi la putere americanii oricum și-ar face planul cincinal. Sigur e vorba de ceva pe plan extern și având în vedere declarațiile recente parvenite din Israel nu văd ce altceva să fie decât atacul împotriva Iranului. Posibil ca pregătirile să fie așa de avansate, încât debarcarea lui Băsescu chiar să fi fost inoportună. Ca și în cazul războaielor de agresiune precedente, americanii vor avea nevoie de sclavi docili, gen Băsescu, care să justifice în ochii opiniei publice mondiale mai ușurele de creier un eventual război printr-o participare necondiționată la o forță de agresiune așa-zis multinațională, eventual o mascaradă sub sigla ONU.
Că în scenariul cu demisia de onoare a lui Băsescu urmată de trecerea lui pe un post de raportor NATO nu cred.
16.8.12
Gerontofilia, un nou delict în opinia bășiștilor
Senzațional, Mona Pivniceru a fost ginită urcându-se și dându-se jos din automobilul lui Andrei Năstase. Filatorii erau niște „niște” de la România TV care, ca și în cazul „jacuzzi la Vântu” (with: Mirceaaaaaaa Geoanăăăăăăă!... in colors!) s-au găsit, a naibii potriveală, la locul și momentul potrivit.
Mânia proletară nu mai are margini. Dacă lui Ponta îi căutau în fund plagiatul, trebuie să înțelegem, așadar, că madam Pivniceru (54 de ani) e vinovată că urcă în mașina unuia de 20?! Și ce? Aoleu! Stai că mi-a picat fisa! O fi amanta lui?! Pfuai! Nasol! Și dacă e, ce? N-are voie? De când e gerontofilia un delict? Că de pedofilie în cazul de față nu poate fi vorba, Năstase jr. având peste 18 ani. Deci dacă e vreunul vinovat de vreun fetiș sexual, păi atunci juniorul e, nu ea!
Apropo, ăștia de la România TV cine dracu' mai sunt: ai lui Scharwzenburger ăla, sau ai lui Ghiță?!
Să vină procurorii! Să investigheze! Să jure împricinații cu mâna pe Biblie că nu e nimic între ei! Să jure și Audi-ul, să zică tot ce s-a petrecut înăuntru! Să-i cadă roata de rezervă lu' Audi-ul care nu zice adevărul! Și să-i crape bujiile!
Mânia proletară nu mai are margini. Dacă lui Ponta îi căutau în fund plagiatul, trebuie să înțelegem, așadar, că madam Pivniceru (54 de ani) e vinovată că urcă în mașina unuia de 20?! Și ce? Aoleu! Stai că mi-a picat fisa! O fi amanta lui?! Pfuai! Nasol! Și dacă e, ce? N-are voie? De când e gerontofilia un delict? Că de pedofilie în cazul de față nu poate fi vorba, Năstase jr. având peste 18 ani. Deci dacă e vreunul vinovat de vreun fetiș sexual, păi atunci juniorul e, nu ea!
Apropo, ăștia de la România TV cine dracu' mai sunt: ai lui Scharwzenburger ăla, sau ai lui Ghiță?!
Să vină procurorii! Să investigheze! Să jure împricinații cu mâna pe Biblie că nu e nimic între ei! Să jure și Audi-ul, să zică tot ce s-a petrecut înăuntru! Să-i cadă roata de rezervă lu' Audi-ul care nu zice adevărul! Și să-i crape bujiile!
12.8.12
România și medaliile olimpice
Priviți graficul de mai sus. Reprezintă locul ocupat de România la Jocurile Olimpice în funcție de medaliile obținute din 1952 încoace. Așadar, de la toate edițiile de după al doilea război mondial încoace. Linia galbenă - clasamentul în funcție de medaliile de aur, linia roșie - clasamentul după numărul total de medalii. E vorba, firește, de toate edițiile la care România a participat, pentru că a mai fost o ediție, tot la Londra, în 1948, la care țara noastră nu a participat. Din păcate pentru noi, Londra 2012 reprezintă cel mai slab rezultat de la al doilea război mondial încoace. Comparațiile se fac în mod greșit cu Olimpiada din 1964, ultima la care delegația României nu a luat decât două medalii de aur. În 1964 era mai puține sporturi și mai puține discipline sportive. În 1964 s-au acordat în total 504 medalii. În 2012 au fost 962 de medalii, deci aproape dublu. Comparația nu are sens. Tot ce putem compara e locul între națiuni.
Graficul arată un lucru evident: România, exceptând prima ediție din acest grafic, s-a situat mereu undeva în interiorul topului primelor 15 națiuni. Vârful a fost atins între 1976-1988, e drept, în condițiile în care două dintre aceste Olimpiade, Moscova 1980 și Los Angeles 1984, au fost masiv boicotate. Chiar și după 1989 lucrurile au mers binișor, cu o participare excepțională la Sydney 2000 și una în nota tradițională la Atena 2004.
Ceva s-a întâmplat însă după Atena, în ultimele două cicluri olimpice. Beijing 2008 a reprezentat o prefigurare a dezastrului de azi. Nu sunt un specialist în administrarea problemelor sportive, ca să-mi dau seama ce s-a greșit, dar din 2004 încoace sigur s-a greșit ceva în selectarea, pregătirea și sprijinirea sportivilor de performanță. Nu cred că e vorba neapărat de bani, pentru că refuz să cred că țări precum Noua Zeelandă (PIB-ul Noii Zeelande, luat în cifre absolute, este de două ori mai mic decât al României), Cuba, Jamaica, Belarus, Etiopia, Coreea de Nord, situate deasupra noastră în clasamentul final al medaliilor, au cheltuit în ultimii 4 ani pe sport mai mulți bani decât s-au cheltuit în România. Cu siguranță e o problemă de organizare și de alocare corectă a banilor cheltuiți. Cineva ar trebui să evalueze tot ce înseamnă practicarea sporturilor în România, începând cu programele școlare și terminând cu felul în care sunt puse în valoare sălile de sport și bazinele construite în ultimii 8 ani. Vin copii și tineri să se antreneze în ele? S-a creat o emulație în jurul lor, sau se stă cu lacătul pe ușă?
Momentan România face figură de țară subdezvoltată. Recolta de medalii nu e una cu care să ne mândrim. Ea confirmă însă previziunile pe care le-au făcut strict pe baze economice specialiștii de la PricewaterhouseCoopers (care ziceau că putem câștiga 12 medalii) și Goldman Sachs (care au ghicit exact numărul de medalii, 9). Semn că ne putem autoiluziona, putem să mai ascundem dezastrul în spatele câtorva performeri, dar nu îi putem trișa pe cei care lucrează cu cifre, statistici și numere seci. Și în ochii cărora suntem, într-adevăr, o țară subdezvoltată.
Graficul arată un lucru evident: România, exceptând prima ediție din acest grafic, s-a situat mereu undeva în interiorul topului primelor 15 națiuni. Vârful a fost atins între 1976-1988, e drept, în condițiile în care două dintre aceste Olimpiade, Moscova 1980 și Los Angeles 1984, au fost masiv boicotate. Chiar și după 1989 lucrurile au mers binișor, cu o participare excepțională la Sydney 2000 și una în nota tradițională la Atena 2004.
Ceva s-a întâmplat însă după Atena, în ultimele două cicluri olimpice. Beijing 2008 a reprezentat o prefigurare a dezastrului de azi. Nu sunt un specialist în administrarea problemelor sportive, ca să-mi dau seama ce s-a greșit, dar din 2004 încoace sigur s-a greșit ceva în selectarea, pregătirea și sprijinirea sportivilor de performanță. Nu cred că e vorba neapărat de bani, pentru că refuz să cred că țări precum Noua Zeelandă (PIB-ul Noii Zeelande, luat în cifre absolute, este de două ori mai mic decât al României), Cuba, Jamaica, Belarus, Etiopia, Coreea de Nord, situate deasupra noastră în clasamentul final al medaliilor, au cheltuit în ultimii 4 ani pe sport mai mulți bani decât s-au cheltuit în România. Cu siguranță e o problemă de organizare și de alocare corectă a banilor cheltuiți. Cineva ar trebui să evalueze tot ce înseamnă practicarea sporturilor în România, începând cu programele școlare și terminând cu felul în care sunt puse în valoare sălile de sport și bazinele construite în ultimii 8 ani. Vin copii și tineri să se antreneze în ele? S-a creat o emulație în jurul lor, sau se stă cu lacătul pe ușă?
Momentan România face figură de țară subdezvoltată. Recolta de medalii nu e una cu care să ne mândrim. Ea confirmă însă previziunile pe care le-au făcut strict pe baze economice specialiștii de la PricewaterhouseCoopers (care ziceau că putem câștiga 12 medalii) și Goldman Sachs (care au ghicit exact numărul de medalii, 9). Semn că ne putem autoiluziona, putem să mai ascundem dezastrul în spatele câtorva performeri, dar nu îi putem trișa pe cei care lucrează cu cifre, statistici și numere seci. Și în ochii cărora suntem, într-adevăr, o țară subdezvoltată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)