Am găsit un fragment extrem de interesant în Ion Neculce:
"Vasilie-vodă [adică Vasile Lupu, n.m.], după ce au luat domnia de la Ţarigrad [adică a fost înscăunat de turci domn al Moldovei, în 1634, n.m.], s-au rugat viziriului să lasă ţara de bir trii ani, şi al triili an să de birul ţării o dată, şi pre turci pre carii or ave datorie în ţară să-i scoată, să nu supere oamenii [deci a cerut o păsuire de la creditori, n.m.]. Şi i-au făcut pre voie viziriul. Şi după ce au vinit el în ţară, la scaonul domniii, contăş cu soboli n-au îmbrăcat trii ani ["contăşul" era haina domnească, luxoasă, din blană de samur, foarte scumpă, n.m.], ci numai cu hulpi [adică se îmbrăca numai cu haine din blană de vulpe, ieftină, n.m.]. Şi pe dzi numai o mierţe de pâine să mânca şi doi berbeci şi o ialoviţă [vacă stearpă crescută pentru îngrăşare, n.m.] la curtea domnească. Cheltuială puţină, mai mult de doi galbeni pe dzi nu ieşea [deci omul a decretat "austeritate" la curtea domnească, n.m.]. Şi au făcut cărţi de slobodzie în toată ţara [scutiri de biruri, n.m.]. Şi nemică din ţară n-au luat până nu s-au plinit trii ani. Numai din desetină [dijma, "cota unică" a vremii, n.m.] şi din mortasipii [tva-ul vremii, n.m.], din goştină [impozit pe oi şi vaci, n.m.] şi din vamă ce lua să chivernisia [adică se economisea, n.m.]. Iar până în trii ani s-au umplut ţara de oameni. Şi au scos atunce pre ţară fumărit, câte un leu de casă ["fumăritul" era impozitul pe proprietate, în termenii noştri, şi a fost introdus chiar de Vasile Lupu, după ce ţara a prosperat n.m.]. Şi au plinit atunce tustreli birurile de le-au trimis la Poartă. Şi încă au rămas şi lui Vasilie- vodă o mie de pungi de bani dobândă. "
Ce concluzii tragem?
Lucrurile se pot rezolva simplu, dacă vrei să se rezolve simplu. Austeritatea e bună, dacă tăierile de cheltuieli sunt făcute unde trebuie şi de la cine trebuie. Nu e nevoie decât de inteligenţă şi bunăvoinţă.