Apropo de munca la țară

La câteva zile după ce Băsescu a emis nesimțirea cu poporul care nu se ridică la înălțimea așteptărilor lui, trompetele s-au și pus pe treabă. Astăzi, Valeriu Tabără, așa-zisul ministru al agriculturii, în realitate - după cum rezultă din telegramele Wikileaks - sclavul americanilor și groparul agriculturii bio, zice că la țară toată lumea e la crâșmă și nu găsești oameni să lucreze pământul nici cu 100 de lei.

Poate că o fi adevărat, deși ar trebui să ne întrebăm ce fel de raporturi de muncă sunt cele pe care le invocă ministrul. Adică, munca asta cu ziua, fără contract. E sigur că 100 de lei acoperă strict munca pentru care sunt dați? Sau muncitorul lipsit de contract va fi pus și să șteargă vacile la cur, și să dea oleacă cu mătura prin curte etc.? Dar să lăsăm întrebarea asta fără răspuns. Să presupunem că avem de-a face cu niște raporturi de muncă absolut corecte. De unde însă vor ei, adică Băsescu și Tabără, să mai fie oameni în putere la țară câtă vreme peste 2 milioane de români, marea majoritate provenind tocmai din mediul rural și din orașele mici, sunt plecați cu acte în regulă în Spania și Italia?

Din generație spontanee? Ntz, oamenii nu sunt bacili. Atunci, poate ar trebui să punem copiii și bătrânii de la sate să muncească hectarele abandonate, așa cum le făcea Pol Pot în Cambodgia?

Nu mai zic de precaritatea gândirii lui Valeriu Tabără. Munca e o marfă ca oricare alta și depinde de cerere și ofertă. Cine vrea oameni și e nemulțumit că nu găsește la 50 sau 100 de lei n-are decât să ofere 200 sau 300 de lei. Uite, chiar mi-e greu să cred că dacă oferi 300 de lei pe zi nu găsești pe nimeni. Și atunci? Nu-i așa că e mai comod să ne lamentăm și să dăm vina tot pe „mișeii” care nu vor să-și vândă forța de muncă la prețul pe care vrem să-l oferim noi, în loc să recunoaștem că guvernul nu a făcut nimic pentru agricultură?