 |
| Alexis Tsipras va fi candidatul Partidului Stânga Europeană la președinția Comisiei Europene. Din România îl veți putea susține dacă veți vota cu PAS. |
La sediul PAS e fierbere mare. Perioada de cules semnături de susținere pentru alegerile europarlamentare se apropie de final. Suntem la faza în care listele cu semnături de susținere sunt triate, sortate și aranjate frumos în dosare. Fiecare dosar conține 5.000 de semnături numerotate de la 1 la 5.000. Fiecare filă e, la rândul ei, numerotată de la 1 la 500. Miercuri e termenul limită.
Conform legii orice partid politic trebuie să depună minim 200.000 de semnături de susținere pentru a beneficia de dreptul, cică legitim, de a participa la alegerile europarlamentare. În principiu, conform calculelor „hârtiei”, urmează să depășim până duminică 200.000 de semnături centralizate la sediu, și mai așteptăm alte câteva mii de semnături din teritoriu, numai că abia acum începe o muncă sisifică de îndosariere și pregătire a muntelui de hârtii pentru Biroul Electoral. De fapt munca deja a început și e în plină desfășurare.
La final va fi vorba de aproximativ 3,5 m3 de hârtie. Având în vedere că la alegeri vor participa cu siguranță măcar alte 6 formațiuni politice (USD, PNL, PDL, PMP, UDMR, PP-DD, poate și PRM, Forța Civică, Noua Republică, vreun PNȚ), mă întreb unde dracu' o să înghită Biroul Electoral atâția munți de hârtii inutile. E nevoie de cel puțin o cameră suplimentară numai pentru depozitarea lor. Ceea ce înseamnă, păi nu-i așa?... un sediu mai mare, mai scump, pentru Biroul Electoral. Că deh, e nevoie. Uite pe ce plătim complet aiurea o chirie suplimentară și niște lingători inutili de dosare!
Aceste semnături sunt ceva complet inutil, România fiind singura țară europeană care condiționează participarea la alegerile europarlamentare de strângerea acestui morman inutil de hârtie. Semnăturile astea nu înseamnă că oamenii susțin cu adevărat formațiunea politică și că o vor vota, ci doar că sunt de acord cu participarea ei la alegeri în clipa semnăturii. Noi, la PAS, am început acțiunea de strângere a semnăturilor încă de la jumătatea lunii decembrie și ne-a luat, iată, 3 luni până să reușim să facem norma. De aceea nu poate decât să mă bufnească râsu`-plânsu` când îi văd pe Radu Tudor și Mircea Diaconu trezindu-se pe ultima sută de metri că au nevoie de 100.000 de semnături. Ce să zic... care vreți, prieteni, luați tabelul lui Mircea Diaconu, descărcați-l, adunați semnături, dar nu vă faceți iluzii, că vă faceți degeaba. Mircea Diaconu nu va ajunge în Parlamentul European pentru că Mircea Diaconu nici măcar nu va putea candida. Sigur, Mircea Diaconu are o notorietate fantastică, e cunoscut și apreciat de milioane de români, dar în fața birocrației chiar și Mircea Diaconu va trebui să se recunoască învins. Mircea Diaconu, pe care îl stimez profund pentru cariera sa artistică, a stat în parlament 4 ani - putea, măcar, să inițieze niște legi care să corecteze aberațiile din câmpul politic românesc. Nu a făcut-o. A crezut că „josbăsescu” strigat zilnic pe la Antena 3 va rezolva tot - vor umbla câinii cu covrigi în coadă și-o să fie bine, n-o să fie rău. Ei bine, ghinion... după Băsescu va veni altul, la fel ca el. Pentru că nu s-a modificat Constituția, nu s-au modificat legile electorale, nu s-a modificat legea partidelor și, pe cale de consecință, dacă vrei să faci o ciorbă după aceeași rețetă pe care ai folosit-o ieri, ciorba nu va putea avea decât ... același gust.
În rest, veștile care vin din Europa sunt destul de bune: conform ultimelor sondaje stânga „radicală” se va bate pentru poziția a treia în Parlamentul European cu liberalii (ALDE). Alegerile vor fi dominate ca de obicei de cele două mari familii politice, grupul S&D (foștii „socialiștii” - le zic „foști” pentru că social-democrația contemporană mai are comun cu ideea stângii europene cam ceea ce are genomul uman comun cu genomul girafei) și EPP (popularii). Însă GUE-NGL (grupul nostru, destul de eterogen, format din social-democrați nemulțumiți de S&D, socialiști clasici, eco-socialiști, eurocomuniști, și doar câțiva comuniști „nostalgici”, nefiind nicidecum un grup comunist în sensul de comunist „bolșevic”, cum susțin lichele din mass-media de la București) și ALDE vor avea, conform proiecțiilor, cam 60-65 de locuri și vor fi, ambele, peste ecologiști. De aceea aștept cu un optimism moderat aceste alegeri și cred că ele vor reprezenta o cotitură pentru Europa. Așa cum am mai spus-o: într-o viață normală, într-o lume normală, într-o societate normală, eu aș fi avut probabil simpatii politice liberale. Numai că noi nu trăim niște vremuri normale. Suntem într-o etapă isterică a capitalismului mondial, drept pentru care numai un viraj la stânga ne mai poate salva. Virajul trebuie făcut de urgență. Mai târziu s-ar putea să fie prea târziu.
LE Sâmbătă, 22 martie. S-ar putea să mă înșel în ceea ce-l privește pe Mircea Diaconu. Azi-dimineață am avut prilejul să bag un ochi pe Antena 3 și am văzut că se făcea propagandă masiv pentru candidatura actorului. Dacă Mircea Diaconu va candida nu va putea rupe voturi decât de la PNL, deci ar trebui să existe interese mari pentru a-l sprijini. Așadar, în cazul în care „cineva acolo sus îl iubește”, Mircea Diaconu va reuși cu siguranță să adune 100.000 de semnături (poate că le și are deja și tot spectacolul de la Antena 3 e un circ ieftin).
