Nu o mai ridicați în slăvi pe Ostapenko: e o golancă de maidan care pe limba ei va crăpa

Am urmărit finala până la 2-1 pentru Simona Halep în setul 3, după care am plecat, am ieșit afară în parc cu copilul. Nu mai suportam, meciul îmi întorcea stomacul pe dos.

O mai văzusem pe Ostapenko în meciurile din sferturi și din semifinale. Mi s-a părut bizar felul în care gesticula, trăncănea non-stop, comenta mereu la mingi care ieșiseră afară de o palmă pretinzând că nu e așa. Dar nu i-am dat atenție. Mi s-a părut că are un joc rudimentar, o ciomăgăraie penibilă care va fi ușor de demontat de o jucătoare de talia Simonei.

Când Wozniacki a ieșit la conferința de presă de după sfertul cu Ostapenko părea bătută (fizic) de cineva. Svitolina, Pliskova, bătute pe teren de Simona, erau mult mai senine (Pliskova era chiar ok, Svitolina doar abătută). Wozniacki părea că și-a luat o rangă de fier în cap. Am crezut că e din cauză că pierduse o ocazie de aur de a juca în semifinale la Roland Garros în fața unei no-name. Acum nu mai cred asta. Cred că era încă șocată de ceea ce văzuse pe teren, dar îi era prea rușine să recunoască, temându-se că lumea va da vina pe altceva pentru înfrângere.

Nu ciomăgăraia e calitatea forte a letonei, cu care și-a învins adversarele, ci tocmai atitudinea de țață vexată, de borșăreasă ofuscată cu care își enervează și își destabilizează adversarele. Asta o face simpatică publicului, dar nu e nimic simpatic aici.

Când eram student, în anii '90, am prins o ceartă într-un autobuz între un grup de pasageri și o țigancă. La un moment dat țiganca i-a strigat unuia o înjurătură pe care o voi ține minte toată viața: „Hooo, nebunule, asuda-m-ai în rânză să m-asuzi!”.

Fix de înjurătura asta mi-am adus aminte privind ieri jocul letonei, fiică de fotbalist ex-sovietic. Fix asta mi se părea că-i face Simonei după fiecare punct mai acătării câștigat. Alte jucătoare - Simona însăși - după ce câștigă un punct mai special cel mult strâng pumnul, strâng din dinți, le vezi că pun capul în pământ și își șoptesc câteva vorbe de încurajare. La băieți, Wawrinka e printre cei care gesticulează cel mai teatral, ducându-și degetul la tâmplă într-un dialog cu el însuși. Ostapenko, în schimb, sare, țopăie, urlă, gesticulează, se maimuțărește. Într-un cuvânt, face ca toți dracii.

Sigur, asta place publicului, dar asta nu face parte din spiritul tenisului. Așa ceva vezi la fotbal, după ce se marchează un gol. Nu la tenis!

După ce a luat setul 2 și a făcut ca o maimuță sub șocuri electrice aveam senzația că își va ridica și fusta (oricum minusculă, ca a oricărei jucătoare de tenis) la Simona și îi va striga: „Hooo, nebuno, asuda-m-ai în rânză să m-asuzi!”

Au avut efect aceste tertipuri împotriva Simonei? Da. S-a văzut la vreo două mingi în mod evident ratate pe care, aparent inexplicabil, Simona i le-a cedat. Asta, și din cauză că la Roland Garros nu e sistem „hawk eye”. Au părut, și au și fost, două gesturi fairplay ale Simonei, dar de fapt ele au marcat înfrângerea psihologică a Simonei în această finală. Au fost ca și cum Simona i-ar fi zis arbitrului: „Las-o naibii așa, nu vezi că-i nebună?” Mai târziu cedarea asta s-a transformat în: „Las-o naibii să câștige, nu vezi că-i nebună?” pe care și l-a zis, fără să fie conștientă, sieși.

S-a mai văzut și în schimbarea de atitudine a publicului. E normal ca publicul să țină cu outsiderul, sau să-și dorească un al treilea set. Însă la un moment dat publicul nu mai era în favoarea outsiderului, cât împotriva favoritei, adică a Simonei. Așa ceva mi s-a părut sub orice critică. A fost momentul în care am decis să plec fiindcă mi-era clar că va pierde finala, deși conducea când am plecat.

Nu putea să câștige împotriva unei mahalagioaice care a montat împotriva ei o arenă cu 15.000 de spectatori și care era gata să se tăvălească pe jos și să mănânce zgură cu lingurița, doar ca să câștige un rahat de titlu.

Și Serena e, în esență, o ciomăgară, dar Serena e o lady. Când se enervează sau îi iese un punct își rupe singură racheta, își strigă: „Yes!”, dar nu se tăvălește ca dementa de parcă e posedată de draci, nici nu gesticulează larg înspre tribune, nici nu contestă validitatea unor mingi care au ieșit 10 cm afară, sub nasul arbitrilor. Când și-a luat-o cu 6-2 6-0 de la Simona era supărată pe ea, nu pe adversară, nici pe arbitri. Sau Șarapova: și ea e o arogantă, dar n-o s-o vezi niciodată pe Șarapova gata, gata să-și ridice fusta la adversare... Sau Bouchard, la care gestul maxim de aroganță a fost atunci când a refuzat să dea mâna cu o adversară din România.

Nu l-am prins jucând pe Năstase, despre care se zice că era mai tâmpit de felul lui, dar din ce am văzut pe Youtube el nu era așa. L-am prins un pic pe John McEnroe, singurul jucător care era un pic apropiat, ca temperament, de această letonă și pe care mi-aduc aminte că l-am văzut certându-se rău cu arbitrii. Dar nu mi-aduc aminte ca McEnroe să fi fost așa meci de meci, ca și cum mârlănia ar fi făcut parte ea însăși din arsenalul lui sportiv. Mai degrabă pe McEnroe îl apucau dracii din te miri ce, dar nu o făcea special. Per ansamblu a fost un mare sportiv care și-a câștigat titlurile curat, bătându-și net adversarii.

Sigur, e momentul mahalagioaicei acum. Toată lumea se îngrămădește să o felicite, vai, new comer, senzație, rahat. Nu va dura mult. Din generația ei mult mai meritorii sunt Belinda Bencic (accidentată în acest moment) sau Daria Kasatkina, sper ca ele să se ridice în viitor. De acum mahalagioaica va intra în top 15 WTA, deci va fi cap de serie la toate turneele, ceea ce înseamnă că restul jucătoarelor din top 100 vor avea 100% șanse să joace împotriva ei de acum încolo. Asta înseamnă că 99 de antrenori din top 100 o vor studia, îi vor descifra jocul (care nici nu e greu de descifrat) și își vor pregăti elevele s-o învingă, inclusiv mental. Vor începe să curgă înfrângerile. Din păcate va trebui să o suportăm în prim-plan un an de zile, pentru că 2000 de puncte de la Roland Garros i se vor șterge abia la anul. După aceea sper să o ia pe calea compatriotului ei din Letonia, Ernest Gulbis, și să tragem apa. Cât despre Simona Halep, ea va mai juca finale, o să și câștige, ba mai mult, în câteva săptămâni se va reîntâlni cu șansa de a ajunge pe locul 1 în clasamentul celor mai bune jucătoare de tenis din lume. Și de data asta va fi o șansă mult mai bună pentru că nici măcar nu va fi nevoie să joace cine știe ce.

PS Uitați aici comportament pe un teren de tenis: