21.12.11

Dacă statul s-ar restrânge până la nivelul unei grăunțe, chiar și grăunța aia ar merge prost cu actuală clasă politică

Astăzi a izbucnit un scandal legat de faptul că serviciul de patrulare al poliției călare de pe raza municipiului București era complet externalizat către... o firmă privată.

Altfel zis niște neica nimeni, fără nici un fel de legătură cu vreo poliție călare sau necălare din țara asta, se îmbrăcau frumos în uniformă de polițai, dădeau amenzi etc. - totul în virtutea unui contract cu ... adevărata poliție călare (subdiviziune a Poliției Locale)!

Unii zic că treaba asta e incredibilă. Nu e nimic incredibil. Este parte integrantă a utopiei libertariene în care actuala clasă politică vrea să ne bage. Este o utopie care spune că statul trebuie să-și păstreze numai niște funcții minimale și esențiale, în timp ce restul trebuie preluate de servicii private. În cazul de față, de exemplu, presupun că poliția adevărată va continua să se ocupe de chestiile „grele” (prinderea infractorilor, dirijarea circulației etc.) în timp ce chestiile astea mărunte dar lucrative, gen amendarea cuiva pentru că a dat cu mucii pe iarba verde, vor să fie lăsate în seama polițiilor călare care, la nevoie, pot lua niște boschetari de pe stradă pe care să-i îmbrace în uniformă albastră pentru efect.

Dar avem o problemă. Poliția asta călare presupun că e bugetară, la fel ca orice alt serviciu de stat. Și, la fel ca orice alt serviciu de stat, presupun că are posturile blocate, că doar asta e înțelegerea dintre Boc și FMI. Eu știam însă că posturile sunt blocate pentru că statul nu mai are bani, nu pentru că banii trebuie direcționați către firme private... Frumos, nu?

De fapt observăm același lucru și în reforma sănătății. Oficial, sistemul o duce prost, neoficial - e atât de puternic încât se va crea putea crea de la zero o piață nu pentru unu, doi sau trei, ci nu mai puțin de zece operatori privați de sănătate... Păi, oi fi eu singurul care observă ceva în neregulă aici?! De ce nu încearcă statul însuși să obțină mai mulți bani de pe urma serviciilor de sănătate (prin, de exemplu, o co-plată facultativă la intrarea în spital), dacă piața băltește de bani?!

Cu acest prilej ne dăm seama și de ce utopia libertariană e sortită mai devreme sau mai târziu eșecului practic. Pentru că e menită să încurajeze corupția, oligarhismul și clientelismul politic (la fel ca utopia bolșevică). În cazul unor țări precum România sau Georgia propovăduirea utopiei libertariene nu înseamnă altceva decât că niște băieți deștepți vor să-și păstreze pentru ei caimacul serviciilor publice în timp ce restul societății trebuie să finanțeze, cum-necum, serviciile mai puțin profitabile sau mai dificil de realizat. Dar, oricât de minimal ar fi statul - poate fi chiar și cât o grăunță! - dacă e corupt, dacă politicienii care dictează, care fac legile, sunt corupți, totul în jurul lui va fi corupt. Și, pe de altă parte, dacă statul e incoruptibil sau greu coruptibil, atunci oricât de puternic ar fi, nimeni nu ar resimți ca o povară acest lucru (a se vedea țările nordice). Și, în consecință, nimeni nu ar simți nevoia să propovăduiască utopia libertariană în speranța tâmpă că dacă se bagă capul în nisip adânc, tot mai adânc, problema corupției și a proastei gestiuni a treburilor publice nu mai există. Ba, problema va exista în continuare - și după ce vom scăpa de Sănătate, va urma Educația, și apoi Poliția necălare, și apoi, cine știe, Parlamentul însuși... și lucrurile tot prost vor merge, pentru că de fapt problema principală - corupția clasei politice și incapacitatea acesteia de a gestiona treburile publice - nu se rezolvă decât prin transformarea profundă a acestei clase politice, nu prin îndepărtarea strict formală a politicienilor de sursele de venituri publice. Spun „formală” întrucât cei care furau pe ascuns din sănătate o vor face acum la vedere, din postura de „patroni” serioși; la fel și cei care căpușau educația, poliția călare etc. Utopia libertariană practic ar consfinți capitularea întregii societăți în fața unor băieți deștepți care au nevoie de privatizarea anumitor servicii publice pentru a le putea fura în voie și legal. Suntem pregătiți să ne semnăm actul de capitulare?

4 comentarii:

cristian dogaru spunea...

am vazut si eu politia asta privata calare...ma mir insa ca bietii cai isi faceau nevoile pe domeniul public (nici macar pe cel public privat)...adica, de vreme ce mizeria din urma o strangea o firma privata consacrata (da, nu una una nou-nouta externalizata, nu mergem cu coruptia chiar pana acolo), de ce nu pot fi dresati caii sa se balige doar pe domeniul privat?...sa delimitam odata lucrurile, stat-stat, privat-privat....recomand sa se angajeze o echipa profesionista de dresaj (cu caietul de sarcini al viitoarei licitatii afisat si la Circ) pentru a se remedia situatia...

berenger spunea...

ceea ce-ti anuleaza toata tirada impotriva libertarianismului e ca exemplul de fata nu are nimic libertarian in el. libertarianismul vorbeste de lucruri de la intalnirea dintre indivizi. aici nu avem decat o manarie a statului.

AristotelCostel spunea...

Berenjer are dreptate, un libertarian adevarat, de pe o suprafata geografica oarecare, este, in principiu, un proprietar dispus si capabil sa-si frece menta toata viata pe tarlaua lui cu riscul de a fi matrasit.. oricand.

dragon spunea...

La noi nu-i problema de libertarian sau socialist sau cum e statul. Problema e ca n-avem clasa politica ci doar niste fosti comunisti si niste baieti destepti. Probabil ca si in Norvegia exista coruptie ici si colo dar la noi e cultura nationala.