14.5.10

E vreo problemă că avem asistaţi social?

De vreo câteva zile Băsescu tot lansează fel de fel de petarde pe care mass-media de serviciu (EVZ, retardatul ăla de la B1TV, Hotnews) se grăbeşte să le "explice" populaţiei, cu cifre.

Acum le-a căşunat pe ăia care primesc un ajutor social de căcat, prin fel de fel de sate de te miri unde. Lăsăm la o parte faptul că ţara asta împuţită nu le-a oferit acelor oropsiţi nimic altceva de-a lungul vieţii, decât acel ajutor, drept pentru care şi ei, poate, ar fi îndreptăţiţi moral s-o ardă fără regret pe prispa casei. Problema de fond nu e a lor, că primesc ajutorul, ci a autorităţilor, care îl oferă degeaba.

Mă rog, ajutorul nu e oferit chiar degeaba, pentru că ştim că o dată la patru ani oamenii votează. Şi ştim că, mai nou, aparatul de organizare al PDL a înalţat la rang de artă capacitatea de a mobiliza mase întregi de asistaţi social în vederea votării "cu cine trebuie".


Imagine antologică din data de 6 decembrie 2009: prefectul de Olt (pedelist) grăind hoardelor de votaci sărăntoci care se pregătesc să-l voteze pe Băsescu - poză preluată de pe Cotidianul.ro

În fapt, exact ăsta a fost preţul dezvoltării în timp a unei asemenea armate de asistaţi sociali: acela de a crea o masă electorală ieftină şi uşor de manevrat. Uite însă că economia nu iartă şi absurditatea de a plăti milioane de ajutoare sociale fără a cere la schimb decât nişte voturi, o dată la patru ani, nu mai ţine.

Soluţia e foarte simplă. Această energie tăcută a României trebuie pusă la muncă, şi trebuie pusă la muncă în slujba României, nu a politicienilor. Exceptându-i pe cei foarte bolnavi sau handicapaţi, sau pe femeile însărcinate, nimeni nu mai trebuie să ia un ajutor social degeaba. Oamenii pot fi puşi să muncească în curăţenie sau la diverse lucrări publice. Sau puşi să lucreze pământurile nelucrate, care zac pârloagă. Probabil fiecare primărie va putea identifica mai bine necesităţile locale. Şi ar fi bine să amintim şi o vorbă a lui Hegel (preluată în mod nefericit, bizar şi propagandistic, de nazişti, la Auschwitz): "Arbeit macht frei", munca eliberează. Da, munca eliberează şi îi va putea elibera pe asistaţii social de dependenţa de stăpânii lor şi de găleţile portocalii. Poate că de-asta se şi tem autorităţile să-i pună la muncă?

Un comentariu:

BlacKat spunea...

Lumpenproletariatul, in cel mai pur sens. Credeti ca tinerii cu cagule care l-au atacat pe Hoara la mitingul sindicatelor erau altceva? Iar o dictatura are nevoie de ei ca de aer, pt ca nu poti pune bazele unui regim de teroare in absenta unor oameni gata sa faca orice, sa voteze pe oricine, sa bata pe oricine le spui tu, cel de bunavointa caruia depinde piinea lor zilnica. E o forma moderna de sclavie. Lazzaronii napoletani de care vorbea Marx.
Numai ca, atunci cind acesti oameni incep sa inteleaga resorturile mecanismului, ca sint tinuti in lesa pentru o mizerabila bucata de piine, cei care i-au condamnat la aceasta stare s-ar putea sa aiba o uriasa surpriza.