Tiganii nostri, spaima lor, problema tuturor

Pe tot parcursul acestui post voi evita cu obstinatie termenul "rrom", pe care îl consider o jignire la adresa identităţii noastre naţionale, şi îl voi folosi numai pe cel de "ţigan", asa cum există şi în alte limbi: zingaro (italiana), zigeuner (germana), gypsy (engleza), gitane (franceza), gitano (spaniola)...

Aşadar, în urmă cu câteva zile un ţigan jefuieşte o italiancă la Roma. Câteva ore mai târziu italianca este găsită în coma la marginea oraşului. Nu discutăm aici dacă ţiganul respectiv o fi comis numai furtul, sau nu. Poate da, poate nu. Cert este că ţiganul nostru ajunge să fie învinovăţit şi de viol, şi, ulterior, şi de crimă. De aici se naşte o întreagă nebunie mediatică în care ţiganii sunt asimilaţi cu românii din cauza pudibonderiei presei care se fereşte să le spună ţiganilor pe nume, şi anume ţigani. Altfel zis, ţiganii lor, ţiganii italieni, sunt zingari; dar ţiganii veniti din România nu mai sunt zingari, ci rom (nici macar cu doi de r!) . De la rom la romeni e clar că mai e un singur pas şi întreaga Italie prinde ură pe o ţară despre care Heliade Rădulescu zicea că îi este "soră mai mică" datorită asemănărilor lingvistice şi culturale.

Să nu ne ascundem după deget. După 1989, sub pretextul integrării, al democraţiei şi al altor bulşituri de căcat (sorry pentru pleonasm!...) parcă am uitat noi înşine ce sunt ţiganii şi care e problema lor. Dacă nu aş fi copilărit în Brăila, dacă nu aş fi văzut cu ochii mei când eram mic şatre ţigăneşti trecând prin cartier şi căutând prin gunoaie una alta, cu copii de 7-8 ani goi-puşcă zbenguindu-se în urma pirandelor cu fuste colorate fără nici un fel de ruşine pentru goliciunea lor, aş fi zis că nu e adevărat, că ţiganii sunt un popor cult şi civilizat şi imaginea deplorabilă pe care o au se datorează probabil urii de rasă sau mai ştiu eu cărui sentiment de căcat invocat de toţi cretinii şi toate tipele ne-fe de prin ONG-uri. Problema e că am văzut de mic de tot ce înseamnă ţiganii, cum tot de mic s-a întâmplat să cunosc şi ţigani absolut onorabili, atât la şcoală, cât şi mai târziu la facultate sau acum, în mediu profesional. Dar aceşti ţigani onorabili, care au fost şi sunt prietenii mei, au o mică mare calitate: ei sunt la fel ca mine şi ca noi toţi, le place să trăiască într-o casă de decentă, să aibă o familie liniştită, să-şi dea copiii la şcoală şamd. Marea majoritate, majoritatea covârşitoare a ţiganilor, aia care ne dau bătăi de cap, nu vor să se integreze social deoarece, cultural vorbind, nu sunt pregătiţi să o facă. Marea majoritate au rămas, cultural vorbind, nişte nomazi şi trăiesc, ca în urmă cu sute de ani, din ceea ce ciordesc pe ici, colo. Nu vă uitaţi la faptul că îşi fac viloaie cu 7000 de turnuleţe în care se balegă vaca. Viloaie, "palate", îşi fac ăia înstăriţi, maneliştii, şmecherii. 99% din ţigani nu se bucură de aşa ceva şi de-asta le şi e aşa de uşor să-şi vânture fundul în toate părţile. Faptul că se căsătoresc numai între ei e semn de nomadism. Faptul că ascultă nu de legile locului ci de cel mai bătrân / bulibaşă dintre ei e semn de nomadism, o dovadă că nu vor să se lege de nici un loc. Faptul că preferă să ciordească, să cerşească, să caute în gunoaie în loc să muncească dracului fie şi o muncă de jos, gen dat cu mătura, cum onorabil fac negrii în Franţa, de exemplu, sau adevăraţii români, în Italia şi Spania, e tot un semn de nomadism.

Acestor nomazi "în suflet şi-n simţiri" li se comandă acum pe un ton ritos, de către toată lumea, să se civilizeze. Comandamentul ar fi ok câtă vreme "civilizarea" nu se aruncă în cârca unui singur popor european - în speţă noi, românii - în vreme ce restul stau şi se uită de pe margine cu punga de seminţe în braţe. De parcă ţiganii ar fi exclusiv problema noastră, la fel cum găgăuzii, de exemplu, sunt exclusiv problema Republicii Moldova. Ba s-avem pardon! Ţiganii sunt o problemă europeană, şi noi, românii, nu am fost decât preşul sub care voi, italieni, francezi, nemţi, englezi, spanioli, aţi ascuns această problemă timp de 60 de ani. În primul rând că ţigani există peste tot, în toată Europa, şi nu doar ai noştri crează probleme, ci şi cei slovaci sau bosniaci. În al doilea rând - şi ăsta e motivul cel mai important pe care-l voi invoca aici - tot Occidentul a profitat de cortina de fier trasă după 1945 pentru a-i ţine pe ţigani departe de graniţele sale. Gurile rele zic că România a păţit-o în mod expres fiindcă, la fiecare ţigan trimis de Antonescu peste Nistru, Stalin ne-a dat înapoi 10. Şi aşa ne-am trezit că avem cei mai mulţi ţigani din Europa, e drept, ajutaţi şi de un teritoriu generos... că doar nu era să aibă Luxemburgul privilegiul acestui record. Revenind însă la ideea precedentă, dacă istoria şi-ar fi urmat cursul firesc, occidentalii ar fi fost invadaţi de hoardele ţigăneşti încă din urmă cu 40-50 de ani, de îndată ce condiţiile de viaţă din occident ar fi devenit superioare celor de aici. Şi poate că invazia nu ar fi fost atât de bruscă şi de şocantă cum este acum. Dar n-a fost să fie. Aşa că noi am trăit aici ca-ntr-o oală sub presiune, un popor eminamente nomad a fost închis în nişte graniţe care pentru el nu înseamnă nimic, şi acum europeanul mediu ne acuză că îi distrugem standardele de viaţă. Din punct de vedere istoric nu ştiu cine pe cine a "distrus" mai întâi: noi, că am deschis graniţele şi le-am dat posibilitatea ţiganilor să se ducă unde văd cu ochii sau ei, europenii, fiindcă vreme de 50 de ani au stat la masă cu regimurile comuniste şi cu cortina de fier trasă, ferindu-se astfel inclusiv de problema ţigănească ?

La civilizarea ţiganilor trebuie să contribuie întreaga Europă, nu numai noi. Ţiganii, ca şi evreii, ca şi kurzii, ca şi palestinienii, sunt un popor fără ţară. Mă rog, acum evreii au ţara lor, în vreme ce kurzii sau palestinienii deţin un teritoriu dar nu au o ţară. Problema ţiganilor e mult mai complicată, dar în esenţă ei sunt un popor fără o noţiune clară de "acasă". Cultural şi mental nu au evoluat cu mult de la "Ţiganiada" lui Budai-Deleanu. Şi atunci, de ce să fim noi, românii, singurii responsabili, singurii tutori ai ţiganilor? Doar fiindcă am funcţionat 60 de ani ca o oală sub presiune? Am funcţionat aşa de nevoie, nu de voie. Când a fost să ne impunem voia, i-am trimis peste Bug. De nevoie i-am luat înzecit înapoi şi de bine de rău regimul comunist le-a asigurat tuturor 4 clase şi alocaţii pentru copii. Acum, tot de voie, macaronarii fac liste cu parpanghelii noştri şi ni-i trimit pachet înapoi. Ce-ar fi ca, de nevoie, să facă bine şi să şi-i asume, aşa cum noi ni i-am asumat 60 de ani? Să facă bine şi să le ofere programe sociale de integrare, slujbe pe măsura (ne)pregătirii lor şi aşa mai departe. Dacă fiecare ţară europeană va face măcar cât am făcut noi timp de 60 de ani pentru integrarea ţiganilor atunci problema ţigănească nu ar mai exista. E drept, nomadismul ca mod de viaţă ar dispărea, poate ar muri astfel o parte din latura romantică a umanităţii, dar civilizaţia ar avea numai de câştigat.