Nu, nu am ieșit la protestele astea, și mă mândresc cu asta. E prima oară din ianuarie 1990 când nu particip la nici un fel de protest de stradă - și nici nu vreau. A, nici la „colectiv” n-am fost, dar alea au durat prea puțin și până să apuc să mă dumiresc ce e cu ele, încetaseră.
Pun pariu că ăștia care s-au strâns cu zecile de mii (și, în momentul de vârf, adică în după-amiaza zilei de 5 februarie, peste 100-120.000) în Piața Victoriei își închipuie că nu sunt manipulați pentru simplul motiv că și atunci când văd un iaurt al cărui preț se termină cu „.99” în coadă îl cumpără de... bunăvoie.
În ceea ce mă privește am ajuns la o vârstă la care, pur și simplu, am învățat să-mi pun întrebările esențiale. În cazul unui protest, de pildă, întrebarea esențială nu e : „De ce să ies?”, ci : „Cui folosește dacă ies eu la tăvăleală?”
Am ieșit în urmă cu 4 ani la „Roșia Montană” pentru că ieșeam și împotriva ticăloșiei guvernului USL (și personal a lui Ponta, care una promisese și alta făcea) și împotriva celor care luaseră prin rapt Roșia Montană. Indiferent împotriva cui manifestam problema Roșiei Montane ar fi fost rezolvată.
Acum, însă, am fost chemat pe un ton alarmist de diverși cunoscuți să ies în stradă „împotriva corupției”. În primul rând țin să-mi felicit cunoscuții care s-au deșteptat și care au aflat, în sfârșit, că în România guvernul poate da OUG-uri în favoarea unei persoane: mai bine mai târziu, decât niciodată! Numai că atunci când vezi că ăia care te cheamă:
- sunt, o mare parte, prieteni fără nici un fel de cunoștințe politice, deci care pot fi manipulați ca la Bingo, pe a căror judecată de valoare, așadar, nu poți pune bază;
- printre agitații cei mai agitați din lista de Facebook sunt de fapt diverși membri ai USR-ului, unii care au contribuit de la bun început la facerea USB;
- bașca unii care chiar sunt plătiți de Soros, că doar lucrează la fundațiile lui, și nu pe funcții lipsite de importanță...;
- și bașca unul pe care-l știi că lucrează la SRI de vreo 15 ani...
...nu poți să nu tragi concluzia că nu împotriva corupției mă chemau ei, ci împotriva PSD-ului, adică vroiau să le rezolv unora - în principiu, lui Iohannis și tolomacilor lui din PNL+USR, plus șmecherilor din servicii - problema de fond, adică să dea jos PSD-ul și să se (re)pună ei la putere. Și că nu rezolvi corupția punând în locul ei altă corupție.
Că protestele sunt direcționate către „guvernul meu #2” ar trebui să-i fie clar de pe acum și celui mai dobitoc observator politic. La început au vrut „jos ordonanța”, apoi „jos Iordache”, acum „jos guvernul Grindeanu” dar, parol d'onoare, monșer, vrem tot guvern PSD... Nu, protestele se vor opri abia atunci când, din revendicare în revendicare, se va ajunge la „guvernul meu #2”.
Drept pentru nu am vrut să particip nici măcar așa, din plăcerea de a-mi întâlni prieteni pe care nu i-am mai văzut de mult timp, pentru că nu am vrut să fiu nici măcar accidental un „1” adăugat la multe alte zeci de mii de „1” care să arate că, uite, boborul revoltat se revoltă. Le transmit celor care au instrumentat totul un călduros „hai sictir”, că nu vă veți scoate castanele din foc cu mâna mea. N-aveți decât să așteptați alegerile și data viitoare să încercați să obțineți voturi mai multe decât PSD-ul cu altfel de mesaje decât: „Votează-ne pe noi că altfel îți fură Dragnea sendvișul.”
10.12.16
Ești nervos pe clasa politică? Atunci du-te la vot și votează ce îți zic eu aici!
După primele exit-poll-uri, la ora 21:46
Ei, înseamnă că oamenilor le place cu golanii ăștia sau poate că ar fi trebuit scos acest apel în urmă cu 2-3 săptămâni. La 7,5 milioane de votanți nu avem ce să sperăm: ALDE, UDMR și PMP au trecut cu siguranță pragul electoral. Bine măcar că nu intră Ghiță și cu micul său partid neofascist PRU. Dar îi bag în mă-sa anticipat pe toți pe care îi voi mai auzi de acum încolo că se plâng că „n-au cu cine” și că „toți politicienii sunt hoți”. Nu știu dacă toți politicienii sunt hoți, dar mulți dintre cei care nu votează sigur sunt complici cu hoții.
Articolul original
Ești nervos pe clasa politică și simți că n-ai pe cine să votezi? Ok, îți înțeleg sentimentul și îți zic: poți să le-o tragi anumitor politicieni mult mai rău decât ai crede tu și ar crede ei, dacă te duci să votezi. Nu, nu te voi îndemna să votezi cu USR-ul (o mizerie viitoare a politicii românești, de teapa PP-DD-ului, adică niște „anti-sistemici” făcuți în laboratoarele sistemului). Nici nu te voi îndemna să-ți anulezi votul. Anularea votului e o cretinătate în sine, pentru că nu anulezi de fapt nimic, îți anulezi doar creierii din cap - pur și simplu îți pierzi ca boul (sau ca vita) 5 minute din viață ca să nu faci nimic, pentru că în calculul procentelor partidelor se vor lua în calcul numai voturile valide, nu cele anulate. Ca să fiu mai clar și să explic ca pentru proști, dacă ies la vot 15 milioane de oameni și 14.999.900 își anulează votul dar 100 votează valid cu niște partide, parlamentul se va forma pe baza voturilor celor 100, nu a celor 14.999.900.
Acum, hai să fim realiști: PSD și PNL vor face parte garantat din viitorul parlament, și, într-o proporție de 90%, probabil și USR-ul. De aceste trei partide nu ai cum să scapi. Putem însă cu toții să le-o tragem atomic următoarelor partide:
- ALDE-le lui Tăriceanu,
- UDMR-ul,
- PMP-ul lui Băsescu,
- PRU-ul lui Sebi Ghiță...
...și să le dăm un șut în cur, aruncându-le afară din parlament. Bine, UDMR-ul mai are șansa pragului alternativ (20% în 4 județe) dar cu puțin noroc îl ratează și pe ăla. Cum așa, cum putem face asta? Păi, foarte simplu: votând valid unul dintre partidele care nu au nici o șansă reală de a intra în parlament. Adică Partidul Socialist Român, Alianța Națională România, Partidul Ecologist Român și România Mare.
Și acum iată mecanismul. Dacă numai 1 milion de cetățeni nervoși se mobilizează și votează unul dintre partidele indicate de mine (adică PSR, ANR, PER sau PRM), pragul electoral va crește spectaculos până la 460.000 de voturi. Iar votul tău, fix așa cum vroiai, va fi ca și cum se va anula. Pentru că nu vei trimite pe nimeni în parlament. Chiar nu e nici un pericol ca vreunul din aceste patru partide să intre în parlament.
Ca fapt divers, în 2012 UDMR-ul - care are cel mai disciplinat electorat din România - a luat doar 380.000 de voturi. La localele din 2016 ALDE a luat 520.000 de voturi, dar e în scădere, nu e sigur că va mai lua mai mult de 450.000 de voturi. PMP a luat 368.000 de voturi la ultimele alegeri locale și 345.000 la europarlamentare, deci cam ăsta le e electoratul. Cu cât votează mai multă lume, cu atât Băse e „pa”.
Te-ai prins? Stai acasă și plânge-te că votul tău nu contează sau că nimeni nu te reprezintă, și atunci votul tău chiar nu contează și nici nu te va reprezenta. Sau, dacă nu vrei să votezi cu un partid consacrat sau pe cale de consacrare - adică PSD, PNL sau USR - atunci mergi la vot și votează cu unul dintre cele patru partide lipsite de șanse și automat pragul electoral va crește. Partidele astea oricum nu au mare potențial electoral, media voturilor lor fiind pe la 70.000 la nivel național. PSR-ul, pe care eu îl cunosc bine, din interior, are un electorat foarte restrâns și nici nu intră în alegeri decât în 32 de județe. PER-ul are un potențial mai măricel, dar nu e prezent decât în 35 de județe. ANR-ul lui Marian Munteanu are un electorat de nișă, neolegionar, maxim 1%. Iar România Mare, la fel ca PER și PSR, nu va alinia candidați decât în vreo 30 și ceva de județe, plus că electoratul naționalist va vota de data asta în principal cu PRU-ul lui Ghiță. Nici o șansă, așadar, ca vreunul dintre partidele astea patru să treacă de 460.000 de voturi și, din greșeală, să intre în parlament. Dacă stai acasă în fotoliu, nu te răcorești. Iar dacă mergi conștient să-ți anulezi votul dă-mi voie să-ți spun că ești un/o tâmpit/-ă. Fă un efort de 5 minute, mergi până la secție și votează cu unul dintre ăștia patru. Va fi ca și cum îți anulezi votul, dar măcar înfigi un bold în ALDE/UDMR/PMP/PRU. La 1.000.000 de bolduri, crede-mă, o să-i doară. Partidul Socialist Român - PSR, Partidul Ecologist Român - PER, România Mare - PRM, Alianța Noastră România - ANR. Votați cu încredere unul dintre aceste partide și dați-i afară din parlament măcar pe Tăriceanu, Ghiță și Băsescu. Runda asta.
Stă în puterea ta să-i dai afară din politică pe bagabonții ăștia. Fă-o!
֎ Dacă ți se pare interesantă ideea mea, nu fi chitră și
dă-i share pe rețelele sociale ֎
28.10.16
Aparent din cauza unui bug, Google și-a concediat azi 80% din agențiile partenere din România
Astăzi dimineață 80% din agențiile partenere Google Adwords au primit un mesaj oficial care le înștiința că nu mai îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru a fi parteneri Google.
Dar ce sunt agențiile partenere? Google își vinde serviciul său de afișare a reclamelor, Adwords, direct către utilizatorii interesați. Dar există o mulțime de utilizatori care nu se ocupă singuri de contul de reclame, ci prin intermediul unui terț, adică un profesionist sau o agenție specializată în marketing digital.
Pentru a deveni agenție partener Google, orice agenție de marketing digital trebuie să îndeplinească niște criterii: să administreze constant bugete de cel puțin 10 000 de dolari / trimestru și să aibă cel puțin un angajat care deține o certificare Google. În plus, orice agenție trebuie să respecte niște cerințe de calitate și nu poate fi certificată decât în domeniul sau domeniile în care înregistrează rezultate. Partenerii care cheltuie semnificativ mai mult și rulează mai mulți clienți primesc statutul de „premier partner”. Ceilalți sunt doar parteneri.
În România, momentan, peisajul în marketing digital e destul de slăbuț, ca să nu zic altfel. Nu există decât 98 de agenții partenere (din care 20 sunt „premier”). Spre comparație, în Lituania sunt 43, în Polonia 393, în Ungaria 94, în Cehia 159. Este clar că piața de aici e subdezvoltată. Dar și subcapitalizată.
Cele 98 de agenții partenere din România angajează în jur de 300 de specialiști calificați, încă pe atâția, probabil, lucrând pe cont propriu și în agenții care nu sunt partenere. Agențiile partenere sunt concentrate într-o proporție covârșitoare în București și Ilfov (75%), pe locul doi, la mare distanță, venind Clujul, cu 9 agenții. În rest, singurele orașe care au mai mult de o agenție partener sunt Brașovul și Iașiul, cu câte 3, și Sibiul, cu 2. În orașe precum Craiova, Tg. Jiu, Suceava, Galați, Pitești etc. nu există nici măcar o singură agenție partener. Ceea ce înseamnă că în orașele alea nu s-a găsit nici măcar o agenție - dacă o exista vreuna... - care să găsească și să administreze bugete locale de cel puțin 10 000 de dolari pe trimestru. Pentru că, mai mult ca sigur, nici nu există atâția bani de investit în marketing digital, oricât de absurd ar părea lucrul ăsta.
Așa că, după ce că piața e așa cum e, adică șubredă, Google a trimis azi-dimineață un email prin care o grămadă de agenții partenere au fost înștiințate că și-au pierdut calificarea. Și a și operat în sistem o schimbare în ton cu emailul. În acest moment agenții reputate pe piața din România, precum Today's, Proclick, Conversion sau WebDigital, care mai sunt și „premier” pe deasupra, apar în căutarea din Google Partners ca fiind ... „fără calificare”. Nu că ar conta. În 6 ani, de când Pinbud (agenția mea) e partener, prin Google Partners n-am fost contactat decât de spameri, iar piața e complet needucată, oamenii uitându-se cruciș dacă le zici că există ceva ce se cheamă certificare Google și care reprezintă o garanție a competenței. Românii au o cultură extraordinar de dezvoltată a șurubăritului propriu, sub capotă, și de aceea e greu să-i convingi să nu-și bage mâna în ceva la care nu se pricep și să lase pe cineva specializat. Preferă mai degrabă să strice „cu mâna lor” decât să-și ocupe timpul productiv cu ceea ce știu mai bine, dar să plătească pe cineva care se pricepe la restul. Plus că există și o cultură a suspiciunii larg răspândită, care, pe de o parte, îi face să apeleze la un prestator de servicii numai atunci când e groasă rău (de exemplu se duc la dentist numai când îi doare măseaua, se duc la medic numai când cancerul e declanșat, cheamă instalatorul numai atunci când le e clar că se va inunda casa, se duc la atelierul de service auto numai atunci când rămân cu mașina în drum etc. etc. etc.) și pe de altă parte îi împiedică să aleagă un prestator de servicii pur și simplu, printr-un demers propriu de informare și documentare (de pe internet, din pagini aurii etc.) trebuind mereu să apeleze la prieteni, rude și alte cunoștințe în care se încred pentru a le fi recomandat cineva „de încredere”.
Și pe lângă problemele astea mai trebuie să spunem și că badge-ul e folosit abuziv de indivizi care nu dețin nici un fel de certificare - dar clienților nici că le pasă. E plin netul de pagini web care afișează badge-ul fără a avea nici o legătură cu certificarea.
Acel email, așadar, a fost produs de un bug și a afectat nu doar piața din România, ci tot sistemul de parteneri ai Google. În acest moment bug-ul încă își produce efectele și sistemul nu și-a revenit. Din 98 de agenții din România, doar 18 mai dețin certificarea și doar 2 mai sunt „premier”. Dorel lovește și la case mai mari...
Dar ce sunt agențiile partenere? Google își vinde serviciul său de afișare a reclamelor, Adwords, direct către utilizatorii interesați. Dar există o mulțime de utilizatori care nu se ocupă singuri de contul de reclame, ci prin intermediul unui terț, adică un profesionist sau o agenție specializată în marketing digital.
Pentru a deveni agenție partener Google, orice agenție de marketing digital trebuie să îndeplinească niște criterii: să administreze constant bugete de cel puțin 10 000 de dolari / trimestru și să aibă cel puțin un angajat care deține o certificare Google. În plus, orice agenție trebuie să respecte niște cerințe de calitate și nu poate fi certificată decât în domeniul sau domeniile în care înregistrează rezultate. Partenerii care cheltuie semnificativ mai mult și rulează mai mulți clienți primesc statutul de „premier partner”. Ceilalți sunt doar parteneri.
În România, momentan, peisajul în marketing digital e destul de slăbuț, ca să nu zic altfel. Nu există decât 98 de agenții partenere (din care 20 sunt „premier”). Spre comparație, în Lituania sunt 43, în Polonia 393, în Ungaria 94, în Cehia 159. Este clar că piața de aici e subdezvoltată. Dar și subcapitalizată.
Cele 98 de agenții partenere din România angajează în jur de 300 de specialiști calificați, încă pe atâția, probabil, lucrând pe cont propriu și în agenții care nu sunt partenere. Agențiile partenere sunt concentrate într-o proporție covârșitoare în București și Ilfov (75%), pe locul doi, la mare distanță, venind Clujul, cu 9 agenții. În rest, singurele orașe care au mai mult de o agenție partener sunt Brașovul și Iașiul, cu câte 3, și Sibiul, cu 2. În orașe precum Craiova, Tg. Jiu, Suceava, Galați, Pitești etc. nu există nici măcar o singură agenție partener. Ceea ce înseamnă că în orașele alea nu s-a găsit nici măcar o agenție - dacă o exista vreuna... - care să găsească și să administreze bugete locale de cel puțin 10 000 de dolari pe trimestru. Pentru că, mai mult ca sigur, nici nu există atâția bani de investit în marketing digital, oricât de absurd ar părea lucrul ăsta.
Așa că, după ce că piața e așa cum e, adică șubredă, Google a trimis azi-dimineață un email prin care o grămadă de agenții partenere au fost înștiințate că și-au pierdut calificarea. Și a și operat în sistem o schimbare în ton cu emailul. În acest moment agenții reputate pe piața din România, precum Today's, Proclick, Conversion sau WebDigital, care mai sunt și „premier” pe deasupra, apar în căutarea din Google Partners ca fiind ... „fără calificare”. Nu că ar conta. În 6 ani, de când Pinbud (agenția mea) e partener, prin Google Partners n-am fost contactat decât de spameri, iar piața e complet needucată, oamenii uitându-se cruciș dacă le zici că există ceva ce se cheamă certificare Google și care reprezintă o garanție a competenței. Românii au o cultură extraordinar de dezvoltată a șurubăritului propriu, sub capotă, și de aceea e greu să-i convingi să nu-și bage mâna în ceva la care nu se pricep și să lase pe cineva specializat. Preferă mai degrabă să strice „cu mâna lor” decât să-și ocupe timpul productiv cu ceea ce știu mai bine, dar să plătească pe cineva care se pricepe la restul. Plus că există și o cultură a suspiciunii larg răspândită, care, pe de o parte, îi face să apeleze la un prestator de servicii numai atunci când e groasă rău (de exemplu se duc la dentist numai când îi doare măseaua, se duc la medic numai când cancerul e declanșat, cheamă instalatorul numai atunci când le e clar că se va inunda casa, se duc la atelierul de service auto numai atunci când rămân cu mașina în drum etc. etc. etc.) și pe de altă parte îi împiedică să aleagă un prestator de servicii pur și simplu, printr-un demers propriu de informare și documentare (de pe internet, din pagini aurii etc.) trebuind mereu să apeleze la prieteni, rude și alte cunoștințe în care se încred pentru a le fi recomandat cineva „de încredere”.
Și pe lângă problemele astea mai trebuie să spunem și că badge-ul e folosit abuziv de indivizi care nu dețin nici un fel de certificare - dar clienților nici că le pasă. E plin netul de pagini web care afișează badge-ul fără a avea nici o legătură cu certificarea.
Acel email, așadar, a fost produs de un bug și a afectat nu doar piața din România, ci tot sistemul de parteneri ai Google. În acest moment bug-ul încă își produce efectele și sistemul nu și-a revenit. Din 98 de agenții din România, doar 18 mai dețin certificarea și doar 2 mai sunt „premier”. Dorel lovește și la case mai mari...
17.8.16
De ce sunt de acord cu autoritățile franceze care interzic burkiniul
Tot mai multe orașe din Franța au început să interzică „burkiniul” - costumul de baie pentru femeile care vor să respecte chiar și atunci când merg la plajă preceptele religiei musulmane.
Lung prilej de discuții și, bineînțeles, fericit prilej pentru unii adepți ai așa-zisei Noua Stângă, debilă prin excelență, să dea cu mucii în fasole și să sară în apărarea „bietelor femei musulmane oprimate de francezii albi și răi”.
În ceea ce mă privește, ca un om care se revendică de la Vechea Stângă (aia a lui tata Marx), știu un lucru: religia e opium pentru popor. Așa că hai să nu facem partipriuri religioase: doar nu ne-am bătut 200 de ani ca să eliberăm spațiul public de creștinism, ca să îl băgăm acum sub papucul islamic. Islamul e la fel de „opium pentru popor” precum era creștinismul acum 200 de ani (și cum a rămas încă în multe părți din România), deci orice inițiativă care îi restrânge manifestările și influența publică e binevenită, din principiu.
Dar nu e vorba doar de asta aici. Pentru că e ușor să interzici în numele ideii de laicitate, dar îți vor sări în cap toți imbecilii „New Left”, că oprimi.
Ca să le demonstrăm de ce e nevoie de interzicerea burkiniului, hai mai întâi să vedem de ce, în opinia unui musulman habotnic, o femeie trebuie să se acopere atunci când iese afară.
În Coran există mai multe îndemnuri prin care femeile „dreptcredincioase” sunt sfătuite să se „ascundă”. Iată, de pildă, unul dintre acestea:
„Și spune dreptcredincioaselor să-și plece privirile lor și să-și păzească pudoarea lor, să nu-și arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, și să-și coboare vălurile peste piepturile lor! Și să nu-și arate frumusețea lor decât înaintea soților, sau a părinților lor, sau a părinților soților lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soților lor, sau a fraților lor, sau a fiilor fraților lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbați, care nu mai au dorință [eunucii, n.m.], sau a copiilor mici care nu știu ce este goliciunea femeilor.” (Sura An-Nur, versetul 31)Dreptcredincioasele sunt contrapuse „femeilor rele” sau „necredincioase”. Ce definește aceste femei „rele” sau „necredincioase” e lesne de înțeles. Noi le zicem popular „curve”, dar e vorba în sens mai larg de femei care pur și simplu nu cred în Allah, care, din cauza asta, comit diverse păcate și pe care le va mânca focul iadului (ca pe orice necredincios, de altfel).
Altfel zis, când o împachetată de-asta e pe plajă lângă nevastă-ta care e îmbrăcată în bikini sau, poate, chiar într-un costum de baie dintr-o piesă, foarte pudic, ea îi zice nevestei tale nici mai mult, nici mai puțin, decât că e o curvă pe care o așteaptă iadul. Dacă e alături de maică-ta, îi zice mă-tii că e o curvă, și la fel și dacă e lângă soră-ta sau lângă fiică-ta. Obișnuiește-te cu gândul că toate femeile la care ții și pe care le respecți sunt niște curve. Fiindcă așa le zice la plajă sau la piscină o „virtuoasă” de-asta.
Firește, pe burkini nu scrie asta cu litere mari, de neon, ca să înțeleagă chiar și newleftistul cel mai idiot de pe fața pământului, și nu va scrie niciodată, fiindcă ăia care au inventat provocarea asta numită „burkini” nu-s tâmpiți. Dar acesta e mesajul dacă știm să citim și dincolo de mesajele explicite. Numai ele, împachetatele, sunt „dreptcredincioase”. Aplicând regulile simple ale logicii (tertium non datur) restul femeilor care vin la plajă și fac greșeala să-și arate buricul și un pic de fund (nu mai zic de țâțe!) sunt curve și panarame.
Cu toată stima pentru libertatea de expresie și de profesiune a credinței, afișarea unui astfel de mesaj în public e intolerabil.
Astfel, a purta burkiniul e ceva la fel de oribil ca oricare alt gest ostentativ, sectar și rasist, care n-are nevoie să fie explicit ostentativ, pentru a fi ostentativ, deoarece se sprijină implicit pe niște idei ostentative. În America anilor 60, de pildă, negrii, chipurile, nu mai erau sclavi, dar n-aveau voie să meargă în autobuz decât pe locurile din spate. Această cutumă se sprijinea pe un adevăr nescris, implicit: acela că negrii continuau să fie disprețuiți și considerați de către albi rasă inferioară. A fost nevoie de o luptă crâncenă a liderilor de culoare pentru a scoate din capul populației albe aceste prejudecăți.
În concluzie, eu salut gestul autorităților franceze și aștept cu nerădare să fie preluat și de restul europenilor.
8.8.16
Ironic: în București, Uber a sfârșit prin a deveni un serviciu (aproape) clasic de taximetrie
Am o mașină nouă, cumpărată în decembrie 2015. De atunci și până acum, fără a conduce exagerat de mult, am făcut 6.500 de km. Până în decembrie 2016, când e programată revizia, și cu ce drumuri mai am în cap, va ajunge probabil pe la 8.500 de km.
Acum, înmulțiți cifra asta cu 10. Închipuiți-vă că aveți o mașină nouă, pe care ați dat o poală de bani, care după un an are 85.000 de km. Închipuiți-vă că ați condus-o în regim de taxi, adică în Uber, cu mirobolantul scor de 1.39 RON / km, din care vă rămân efectiv doar în jur de 0.70 RON după ce se scad dijma, taxele și costurile de întreținere. Acum, împărțiți kilometrii plătiți efectiv la jumătate, adică 50% - presupunem astfel, în mod (mult prea) optimist că nimic din ei nu a însemnat altceva decât Uber. Nu tu un munte, mare, ceva. Doar Uber. Și că în general clienții au fost luați de suficient de aproape ca să nu pierzi mai mult de 50% din acești kilometri. Rămân efectiv 42.500 de km * 0,70 RON = 29.750 RON, adică cca. 2.480 RON / lună.
Un venit bunicel, cu al cărui preț ți-ai futut complet mașina nouă. Fiindcă, după încă un an și alți 85.000 de km conduși prin hârtoapele Bucureștiului, poți începe să te gândești să o dai la dezmembrări. După trei ani deja o poți da cu încredere la dezmembrări, nimic nu o mai poate salva. Sau o poți vinde pentru un preț ridicol.
Și asta nu e tot. Viteza medie de deplasare în București, conform calculatorului de bord al mașinii mele, e undeva în jur de 17 km / oră. Deci ca să parcurgi cei 85.000 de km ai avea nevoie de 5000 de ore, adică o medie de 13.69 ore / zi.
Îți fuți și mașina, și îți fuți și viața ta socială. Sau devii ... taximetrist :)
Așa că nu e de mirare că de la o vreme au apărut anunțuri de-astea:
Angajez șofer Uber în sectorul 6
Angajam șoferi cat. B pentru Uber și Clever Taxi
Etc.
E momentul în care plânge hipsterii că jucăria lor preferată, care îi ducea dintr-un punct A în alt punct B la un preț ridicol și în condiții dă lux, s-a gripat. Nesimțiții de șoferi Uber nu mai merg cu aerul condiționat ci țin geamurile deschise, nu mai dau bomboane gratis, nu mai dau apă gratis, nu mai întrețin mașinile cum trebuie, ba chiar au apărut și mașini mai vechi de 10 ani.
Însă totul are o logică economică în spate.
La 1.39 RON / km și fără bonusuri Uber a sfârșit prin a se transforma în ceea ce țipa că va îmbunătăți: un serviciu obișnuit de taximetrie.
Acum, înmulțiți cifra asta cu 10. Închipuiți-vă că aveți o mașină nouă, pe care ați dat o poală de bani, care după un an are 85.000 de km. Închipuiți-vă că ați condus-o în regim de taxi, adică în Uber, cu mirobolantul scor de 1.39 RON / km, din care vă rămân efectiv doar în jur de 0.70 RON după ce se scad dijma, taxele și costurile de întreținere. Acum, împărțiți kilometrii plătiți efectiv la jumătate, adică 50% - presupunem astfel, în mod (mult prea) optimist că nimic din ei nu a însemnat altceva decât Uber. Nu tu un munte, mare, ceva. Doar Uber. Și că în general clienții au fost luați de suficient de aproape ca să nu pierzi mai mult de 50% din acești kilometri. Rămân efectiv 42.500 de km * 0,70 RON = 29.750 RON, adică cca. 2.480 RON / lună.
Un venit bunicel, cu al cărui preț ți-ai futut complet mașina nouă. Fiindcă, după încă un an și alți 85.000 de km conduși prin hârtoapele Bucureștiului, poți începe să te gândești să o dai la dezmembrări. După trei ani deja o poți da cu încredere la dezmembrări, nimic nu o mai poate salva. Sau o poți vinde pentru un preț ridicol.
Și asta nu e tot. Viteza medie de deplasare în București, conform calculatorului de bord al mașinii mele, e undeva în jur de 17 km / oră. Deci ca să parcurgi cei 85.000 de km ai avea nevoie de 5000 de ore, adică o medie de 13.69 ore / zi.
Îți fuți și mașina, și îți fuți și viața ta socială. Sau devii ... taximetrist :)
Așa că nu e de mirare că de la o vreme au apărut anunțuri de-astea:
Angajez șofer Uber în sectorul 6
Angajam șoferi cat. B pentru Uber și Clever Taxi
Etc.
E momentul în care plânge hipsterii că jucăria lor preferată, care îi ducea dintr-un punct A în alt punct B la un preț ridicol și în condiții dă lux, s-a gripat. Nesimțiții de șoferi Uber nu mai merg cu aerul condiționat ci țin geamurile deschise, nu mai dau bomboane gratis, nu mai dau apă gratis, nu mai întrețin mașinile cum trebuie, ba chiar au apărut și mașini mai vechi de 10 ani.
Însă totul are o logică economică în spate.
La 1.39 RON / km și fără bonusuri Uber a sfârșit prin a se transforma în ceea ce țipa că va îmbunătăți: un serviciu obișnuit de taximetrie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)