Scandalurile de plagiat se tin lant printre web designeri

21.06.2007: hombre, dacă ai venit din Google căutând "marius dascălu" de la 2fresh, mai lasă-mă. Am tot respectul pentru individul ăsta, pe care nu-l cunosc şi care nu mă cunoaşte, pe care nu doresc neapărat să-l cunosc şi nici nu cred că doreşte să mă cunoască. Postul ăsta era despre o greşeală: errare humanum est.

Comunitatea românească de web design, mică, pricăjită şi uşor anemică, este zgâlţâită de un timp încoace de scandaluri de plagiat care se ţin lanţ.

Mai întâi a fost scandalul Călin Mureşan. Domnul în cauză a copiat cu pricepere diverse elemente grafice, de pe unde a putut, fiind sesizat într-un târziu de unii confraţi care frecventau, probabil, aceleaşi surse de inspiraţie. Cea mai tare fază e că a reuşit să copieze de două ori un meniu. Agenţia care l-a utilizat, Avantaj Net, a fost pusă într-o poziţie destul de neplăcută şi a trebuit să dea jos de pe net în regim de urgenţă unul din site-urile realizate.

Apoi, astăzi 10.10.2006, a izbucnit un alt scandal. Câştigătorul Internetics de anul trecut - Marius Dascălu aka "Schumy" aka 2fresh Design - a trebuit să retragă din concursul Internetics şi ulterior chiar de pe net site-ul www.TouaregExperience.ro, pe care unii observatori l-au sesizat ca fiind extrem de asemănător cu un alt site care se preumblă în libertate pe net de ceva vreme.

Marius Dascălu a răspuns acuzelor furioase cu un soi de comunicat pe care eu personal îl socotesc penibil, la limita ridicolului. Se spune în acest comunicat: "Ancheta interna a scos la iveala ca propunerea de design pentru acest site a fost realizata de un junior designer din departamentul de creatie al 2Fresh, iar layoutul respectiv fiind ales la acea vreme pentru dezvoltarea website-ului." Şi, pe cale de consecinţă, juniorul a fost dat afară. Măi să fie! Ca să fim bine înţeleşi cine e 2fresh (şi mai ales cât - sic!- poate ei), hai să dăm o raită pe la domnii de la finanţe. Comentariile sunt de prisos. În 2005 2Fresh Design a avut o cifră de afaceri de aproximativ 30.000 de euro şi 2 (doi, zwei, due, deux, dva, two) angajaţi. Aproximativ la fel ca în 2004. Mă întreb, atunci, care din cei doi o fi... "departamentul de creaţie", şi care era... "juniorul" dat afară!

Reacţia penibilă a lui Marius Dascălu, care inventează "juniori" vinovaţi parcă pentru a se feri de povara unei conştiinţe prea încărcate, cred că ascunde însă mistere mult mai adânci. Cineva care a greşit punctual ar fi trebuit să fie mult mai degajat cu privire la această problemă. Eu personal sunt sigur în proporţie de 99% că layoutul de la TouaregExperience.ro a fost conceput chiar de Marius "Schumy" Dascălu, deoarece au existat, totuşi, multe elemente care purtau marca lui. Elemente, fără îndoială, frumoase. Ca de exemplu tipografia şi navigarea. Problema însă e că, dacă ar fi doar întâmplarea asta cu tuaregii, am zice: "Mm." Dar nu ne putem abţine să nu zicem: "Mm?" comparând nimic altceva decât... însuşi site-ul 2fresh.ro cu Sainsbury Bank. E drept, un Sainsbury Bank care nu mai e online (în forma asta) cam din 2003 dar care a fost prezent în cărţile de specialitate, putând sluji uşor ca material de inspiraţie cuiva care avea acces la ele. După cum se vede, ceea ce seamănă izbitor la Sainsbury şi la 2fresh sunt elementele fundamentale de identitate (inclusiv cea verbală!). Exceptând, aşadar, miezul, preluat ca atare de la Sainsbury, învelişul este poleit cu grijă. Cam la fel s-au petrecut lucrurile şi cu TouaregExperience.ro. Dacă... "juniorul" ar fi avut inspiraţia să varieze un pic layoutul, de exemplu, prin oglindirea lui orizontală, aplaudacii ar fi găsit în asta un mare motiv de geniu, nicidecum o vină. Aşa însă, unde a mers un ou, "juniorul" şi-o fi zis că merge şi un bou, drept pentru care va fi renunţat la orice măsură de precauţie.

Regretabil este că toţi aceşti domni, în loc să-şi vadă în linişte de... muze, participă la competiţii, se împăunează cu coroniţe, vrînd să parvină, să fie recunoscuţi, să... să ce? Chiar aşa: să ce?!

Pledoarie pentru _blank: plus cate ceva despre SEO si standarde

Oamenii care fac "standarde" mai si gresesc. Cand ii punem in fruntea unor natiuni greseala lor se poate repercuta asupra intregii planete. De exemplu, nenea Hitler le-a dat standardul de viata nemtilor in anii '30 si stim cu totii ce s-a intamplat. Alti nenea d-astia, mai putin norocosi, s-au trezit pusi sa faca doar "standarde web". Unele standarde de-astea sunt bune, n-am ce zice. Adica e bine sa unifici limbajul HTML intr-un xHTML care sa se vada cross-browser si cross-device. Altele insa mi se par CRE-TI-NE si nu le voi respecta niciodata, pentru simplul motiv ca eu, ca webdesigner, am dreptul sa decid ce e bine sau ce nu pentru site-urile pe care le creez.

Cu acest prilej ma si pronunt impotriva oricarui tip de "politie" web care sa-mi dicteze mie cum sa-mi validez procesele creative. Web designul este CRE-A-TIE, domnilor! Si ca in orice creatie, valoarea ii este data de rezultat, nu de mijloace!

Si acum sa vedem ce m-a suparat asa de tare. Pai m-a suparat faptul ca, in ultima vreme, intalnesc tot mai multe bloguri scrise pe platforme care nu accepta atributul target="_blank" la linkurile externe. In HTML, asta e un atribut BANALISSIM care se pune pe linkuri pentru a fi deschise intr-o fereastra diferita de cea curenta a browserului. Altfel zis, intr-o fereastra noua. Ei bine, in XHTML standard, atributul cu pricina... a disparut! De ce? Nu stiu. Intrebati-i pe desteptii care au decis asta. Drept pentru care, daca citesti un blog cu o multime de referinte la resurse externe trebuie sa faci du-te-vino cu fereastra curenta a browserului si butonul "Back" din browser, pana ti se acreste.

Exista discutii, initiate tot de destepti de teapa celor care au propus ca standard disparitia atributului target="_blank", care se invart chipurile in jurul urmatoarei dileme: oare nu trebuie sa fie "standardul" comportamentul utilizatorului, si daca da, oare utilizatorul, dand click pe link, nu inseamna ca vrea pur si simplu sa viziteze acel link, fara sa mai revina la pagina initiala?

Ei, nu zau? Dar cine suntem noi, Gestapo-ul web-ului, ca sa stim ce vrea si ce nu vrea utilizatorul? Uite ca eu fac parte din clasa utilizatorilor aia tantalai si necivilizati carora li se pare de bun simt ca un link extern sa se deschida intotdeauna intr-o fereastra noua.

Eu cred ca toti cei care vor sa faca politie politica pe web trebuie sa fie invitati frumos sa-si ia talpasita si sa ne lase. Iranul lui Khomeini e mai potrivit pentru ei. Sau sa se duca domnule, si sa-i predice Biblia lui Bin Laden daca au asemenea pusee totalitar-religioase.

Standardele web sunt niste recomandari. Simple recomandari. Le putem respecta in masura in care le gasim utile, dar nu vad de ce nu le putem respinge daca ni se par stupide. Care-i problema daca un web designer vrea sa-si formateze informatia cu table, nu cu div?! Va spun eu: nu e nici o problema. Lasati omul sa lucreze cum vrea.

Si apropo de SEO. A inceput sa ia amploare din ce in ce mai mult un nou mit urban, cel legat de "validare". Cum ca daca nu iti validezi codul paginii, motoarele de cautare te depuncteaza. Ei, nu zau? Stimati pseudo-initiati SEO, si stimati posibili clienti SEO, validarea nu are nici o legatura cu SEO. Iata de ce:

• Motoarele de cautare sunt programe ai caror algoritmi puncteaza pozitiv relevanta unei pagini, nu modalitatea de construire. Altfel zis, daca la un concurs de Miss Univers trebuie intr-adevar sa castige o domnisoara care are picioare de 1,20 m, masuri 90-60-90 si inaltime minima 1,85m, la o olimpiada da matematica trebuie sa castige strict fata care e buna la matematica, chiar daca o fi, saraca, mica, sasie si grasa.
  
• In general, chestia cu "validarea" o sustin acei SEO-isti care nu stiu sa sustina altceva. In clipa in care vi se spune: a, marea problema a site-ului e ca nu are codul valid, sa stiti deja ca aveti de-a face cu un incepator in SEO.

Internetics 2006: ipoteza friconomică

OK, nu am fost niciodată un fan Internetics, dar nu pot să nu remarc transformarea ciudată pe care a suferit-o anul ăsta: a rămas fără public.

Ce naiba s-a întâmplat?! În plină perioadă de înscrieri, site-ul Internetics 2006 are doar o mână de vizite. Disperaţi, organizatorii au apelat la metode de atragere a participanţilor pe care nu ştiu să le fi aplicat anul trecut: mailuri out-of-the-blue, ba chiar şi cvasi-cold-calls. Am primit la KSD 2 e-mailuri tip newsletter (destul de neinspirat compuse) şi unul de tip spam, dar hai să nu-l numim spam, să îl numim pur şi simplu "mesaj colegial de informare". Şi ieri, adică a doua zi (vineri, 15.09) am primit şi un semi-cold-call, TOTAL neprofesionist:

- pe la 11 (eu nu eram în birou): sună telefonul, răspunde colegul nostru Dragoş, cel mai nou în firmă şi zice ceva de genul vă rog să sunaţi după ora 2, fiindcă directorul nostru e la o întâlnire (el habar n-avea despre ce e vorba).

- după 14.00 sună telefonul, răspund eu. Dialogul a decurs cam aşa (cam 30 de sec.):

- Bună ziua, bună ziua
- Numele meu e [cineva de la Internetics, n-are rost să îi dau numele, e şi pe site-ul lor], mi s-a spus să revin după ora 14, vroiam să ştiu dacă aţi primit ieri etc.
- [eu mă dumiresc despre ce e vorba] A, da, ştiţi, cunosc festivalul, îl urmăresc, îl respect, dar nu intră în viziunea noastră privind dezvoltarea firmei.
- [interlocutorul, i se citeşte descumpănirea în voce - probabil se aştepta la ceva de genul "vai, dar nu am auzit, cum să nu, abia aştept să particip..." ?!] Ăăă... aha, atunci asta vroiam să ştiu... dacă aţi primit...
- [eu deja îl tratez din voce ca pe un Martor al lui Iehova sau agent Amway] Păi da, am primit, dar asta e, nu e viziunea noastră.
- A... da... bine atunci, vă mulţumesc, bună ziua, bună ziua.

WTF ?! Ce-a fost asta?! Înţeleg că socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă, dar nu te apuci de telefoane dacă nu eşti pregătit să îţi vinzi marfa, indiferent de obiecţii! Nu că m-aş fi lăsat convins să particip (chiar nu am motive), dar un profesionist în comunicare încerca măcar să imi pareze obiecţia şi să mă convingă să cred că e foarte bine pentru noi să particip. De altfel, chestia asta mă şi face să mă întreb ce mari specialişti în "comunicare" sunt cei care organizează festivalul. Mă rog.

Şi totuşi: ce s-a întâmplat în cele 14 luni (ceva mai mult de un an, adică) trecute de la vechiul Internetics? Să nu mi se spună că a continuat căderea de anul trecut, când multe firme şi-au băgat picioarele şi nu au mai participat uite-aşa, că nu a (sic!) mai vrut muşchii lor. În luna de vârf (iunie 2005), Internetics a adunat peste 20.000 de vizitatori, din care 71%, deci cam 14.000, veneau direct. Iar evoluţia era aceeaşi în fiecare an, 9-10 luni de trafic modest pe site şi 2-3 de explozie în perioada festivalului. Cine erau aceşti 14.000?! Unde sunt ei acum?!

Pe lângă ei, site-ul festivalului avea rezultate lunare modeste, 4-5.000 de vizitatori din care vreo 2000 direcţi. Îi putem socoti pe aceşti 2000 ca fiind nucleul "dur" al industriei, format din personalul angajat al firmelor de web design (probabil câteva sute bune), specialiştii în web design din departamentele IT de prin firmele româneşti (alte câteva sute), freelancerii valoroşi (care însă nu cred că sunt mai mult de câteva zeci) şi diverşi alţi inşi, creativi, art directori etc. de aiurea interesaţi permanent de fenomenul internet, nu doar în perioada de concurs. Dar cine erau ceilalţi 14.000?!

Părerea mea (şi acum voi emite câteva ipoteze absolut speculative, pe care însă un economist friconomic le-ar putea cerceta):

1. În primul rând, o premisă: festivalurile de genul ăsta îi interesează în special pe profesioniştii şi amatorii domeniului, nu pe Gigel Depestradă sau pe Frosa Delaflorărie. Uitaţi-vă dumneavoastră unde vreţi şi veţi vedea că la festivalurile de film vin cinefilii, la alea de publicitate - publicitarii şi la congrese politice, partizanii partidului care face congresul.
   
2. Web designul, ca preocupare, a fost mulţi ani, cam începând cu 2000, o preocupare pentru foarte mulţi tineri pierde-vară (în mediul literar li s-ar spune: veleitari) care, în lipsa dorinţei de a munci cu adevărat, făceau şi ei câte un site pe ici, pe colo. Aparent o preocupare simplă, necostisitoare (un computer pe care ţi-l ia mama, un Dreamweaver şi un Photoshop pe care le şparleşti singur de pe DC++ ...) şi aducătoare de bani, măcar 150-200 de euro pe lună. Problema e că în ultimele 14 luni costurile vieţii au crescut enorm în România şi 150-200 de euro pe lună e o sumă ridicolă. În particular peste studenţi (categorie socială care furniza un mare număr de aşa-zişi web designeri) a venit amocul, cu scumpiri de chirii fenomenale în toamna lui 2005. Asta i-a forţat pe toţi veleitarii să dispară de pe piaţă, pentru că nu şi-au permis să ridice preţurile până la generarea unor venituri de 450-500 de euro / lună. Aceşti veleitari cred că erau o bună parte a celor 14.000, dacă nu chiar întregul. De absenţa lor suferă acum Internetics 2006.
   
3. Ieşirea de pe piaţă a veleitarilor a dus la îmbunătăţirea situaţiei firmelor profesioniste care nu mai au nevoie să facă podul pentru a câştiga clienţi, deoarece clienţi disponibili sunt acum peste tot. Pe cale de consecinţă, o firmă de web design nu mai are nevoie nici să se joace de-a coroniţa pe la festivaluri web, fiindcă un portofoliu bun, un număr de clienţi, o oarecare cifră de afaceri sunt suficiente pentru a cîştiga clienţi noi. Iar clienţi noi găseşte azi oricine, atât ăla care face site-uri elitiste, cît şi ăla care face pe bandă rulantă site-uri de 500 de euro. PUNCT.

Aşa se explică, zic eu, şi scăderea spectaculoasă în audienţă a Interneticsului. În anii trecuţi un comunicat de presă şi 2-3 bla-bla-uri erau suficiente pentru a genera o creştere constantă a publicului care intra pe site, deoarece toată trupa de veleitari veneau acolo "să se remarce". Ori, anul ăsta suntem la jumătatea lunii #2 de înscrieri (aproape de finalul perioadei de înscriere!) şi traficul se îndreaptă spre vreo 5000 de vizitatori unici, din care 2000 - acel nucleu "dur" pomenit mai sus, revenit probabil din vacanţă.

Asta cred eu. Un economist friconomic ar trebui acum să studieze anunţurile de mică publicitate de tip "fac şi io saituri web, tel. xxxx-736332, cornel" şi să compare câte sunt acum, şi câte erau în urmă cu 14 luni. Sincer să fiu îmi pare rău de tipii din spatele Internetics 2006, fiindcă urmăream cu interes decernarea premiilor.

Mandarinii blogurilor nas in nas cu spamul

Bloggingul a aparut in State ca o curiozitate, sau mai bine zis ca un serviciu de internet oarecare, a fost popularizat enorm, ca si concept, de spammeri (carora platformele de blog le creau posibilitatea simpla de a crea mii de linkuri catre site-ul dorit) si a sfarsit prin a fi la ora actuala o combinatie de activitati de PR, libera exprimare si spam.

In Romania, bloggingul a aparut ca spam (exista spammeri romani care faceau SEO pentru afara si, evident, una din tehnicile lor era spamul prin blog). Recent, diverse persoane din lumea PR au redescoperit fenomenul pe filiera corporate. Probabil fara sa aiba habar de precedentele murdare ale acestei activitati, ajung acum in postura usor ridicola de a da sfaturi de genul: Nu asa ceva inseamna utilizarea blogurilor ( altora ) in companii.

Din pacate, cu riscul de a o dezamagi pe doamna care da acest sfat, chiar asta inseamna folosirea blogului (altor) companii pentru o mare parte din cititorii lui, chiar cititorii corporate. La noi, la KSD, am primit in ultimul an cateva cereri de cotatie de la firme de SEO din afara care vroiau sa stie, de exemplu: cat costa postarea unui link pe un blog, pe un forum s.a.m.d. Evident ca am tratat cu dispret asemenea cereri, nu neaparat fiindca o simteam ca pe o munca "rusinoasa", ci pentru ca e un bull-shit de munca, prost platit, de dat la indieni, nu noua.

Putina lume isi aduce aminte, de exemplu, ca o firma respectabila care produce software de web design pentru webmasteri si firme cu buget limitat - ma refer la CoffeeCup - a fost nevoita sa retraga de pe piata in 2004, la doar 10-15 zile de la lansare, un program de blogging care permitea postarea simultana a unui post pe un numar de vreo 20 de platforme de blog online (si, daca tin bine minte, puteai sa-ti adaugi singur propriile site-uri - cum ar fi, de pilda, weblog.ro). Dupa lansare si-au dat seama ca un asemenea program ar fi fost de fapt o arma veritabila in mana spamerilor. Acum au un alt software de blogging, creat in flash. Ei bine, tot asa, exista software-uri de postat comentarii in masa pe bloguri si/sau pe forumuri. Nu e o gluma!

Spamul pe bloguri este de fapt "urmasul" spamului pe guestbooks, care a facut furori in anii '90 de sfarsit. Spamul pe guestbooks a fost, probabil, prima forma de spam cu linkuri. De obicei motoarele de cautare au luptat impotriva acestui tip de spam excluzand din index guestbook-urile.

Un exemplu superb de spam pe guestbook avem aici: http://www.itcnet.ro/cgi-bin/view_mtr.cgi. Pagina in cauza are chiar PR=3. Linkurile spamerilor nu folosesc insa la mai nimic, deoarece de-a lungul timpului s-au adunat atat de multe linkuri pe acea pagina catre diverse doctorii, poze cu parti anatomice, ciudatenii, elucubratii, fantasme si irealitati, incat orice link de acolo are o valoare mult diluata. Probabil o valoare care tinde spre 0.

La ora actuala, motoarele de cautare combat spamul pe bloguri prin tagul nofollow.

Sfatul meu sincer, pentru cei care vor sa evite spamarea blogului personal / de companie, e fie sa dezactiveze comentariile, fie sa le modereze permanent. Fie sa isi asume riscul si sa accepte ca si spamarea e o forma de viata a blogului, care tine de realitatea bloggingului.

I-ote: credite pentru toata lumea!

drCredit.ro este un site simplu, care permite oricui sa isi caute un credit si, eventual, sa ceara intermedierea lui firmei de consultanta financiara care se afla in spatele acestui site. www.drcredit.ro »

A, si mai vreau sa zic ca ne aflam pe ultima suta de metri cu realizarea primului produs software serios al KSD. Nu zic de Paper Expert... ala a fost creat la comanda RPD, exclusiv pentru uzul RPD, si castigul nostru a fost cvasi-nul (desi la data aia ne-am bucurat, am zis mama-mama...). Asta e altceva, ne adresam unei piete de aproximativ 500 de utilizatori / an (dupa estimarile noastre), poate chiar 1000, in valoare de vreo 250.000 de euro, poate chiar 500.000, si fara sa avem nici un concurent direct, doar concurenti indirecti. Momentan avem gata pregatite inregistrarea marcii la OSIM, am dat in lucru la niscaiva avocati ce si cum cu inregistrarea la ORDA si suntem pe drumul cel bun cu brandingul, identitatea vizuala, site-ul web, pregatirea campaniei de PR in presa.

Mai mult, cand va fi cazul. Cu o exprimare de tzaranoi, as spune ca sunt rili icsaitid !!! (sic! - cele 3 semne de "!")