Prezența la vot. Sondajele vorbesc pe un ton catastrofal de un procent în jur de 25-27%. Eu cred că prezența la vot va fi de peste 30%, poate chiar 35%, adică 6-6,5 milioane de cetățeni.
CORECT - prezență la vot 32,16%, net superioară celei din 2009 (27,21%). Cum se explică? Simplu: românii interesați de politică și rămași în interiorul granițelor sunt vreo 10 milioane (s-a văzut la referendum). Însă nu toți se regăsesc în oferta politică a partidelor-sistem. Cu partidele astea nu votează mai mult de 5 milioane. Acum însă oamenii au avut din ce să aleagă. Partidele mici și candidații independenți au reușit și ei să mobilizeze electorat, fiecare după puterile lui, dar se pare că în total a fost mobilizat de către „cei mici” un electorat suplimentar de vreo 500.000 de oameni.
Pragul electoral. Va fi trecut de partidele-sistem. Posibil și PP-DD. Dacă vin 6 milioane de oameni la vot, Forța Civică nu prea cred că are șanse să treacă pragul electoral.
CORECT - sistemul, bine cimentat, rămâne imun la asaltul partidelor mici și al candidaților independenți. Forța Civică are dezavantajul de a fi în mod esențial un partid minuscul, care nu primește nici un fel de subvenție de la stat. Asta înseamnă că e constrâns să se finanțeze singur, ceea ce e foarte greu, indiferent de câte relații ar avea MRU.
Independenții. Nu cred în șansa lui Mircea Diaconu. Independenții au dezavantajul de a putea fi furați cu ușurință. În schimb, surpriza o poate produce talibanul Iulian Capsali (iepurele cu barbă). Să ne gândim logic. În România sunt peste 18.000 de biserici. Păi dacă îl votează toată popimea, cu diaconimea, preotesele, copiii lor majori, babele care se închină la clanța bisericii ș.a.m.d., va lua cu mare lejeritate 150.000 de voturi. De ce nu apare, atunci, acest taliban în sondaje? Din două motive: ori nu va fi votat chiar așa masiv de breasla preoțească, ori eșantioanele sociologilor nu sunt calibrate în așa fel încât să țină cont în mod specific de această breaslă, care la aceste alegeri joacă un rol special.
GREȘIT - dacă procentul pentru Mircea Diaconu rămâne în jurul lui 5%, nu poate fi furat cât să intre sub pragul electoral. Cât despre Capsali, să așteptăm numărătoarea voturilor.
Cetățeni nereprezentați. În jur de 15% dintre cetățeni vor rămâne fără reprezentare politică pentru că voturile lor se vor redistribui. Vreun milion de voturi. Nereprezentații vor forma probabil al doilea sau poate chiar al treilea partid al țării, după PSD. Și abia atunci vom putea vorbi de o problemă de reprezentativitate a sistemului electoral românesc: când un partid de frunte al țării nu va fi reprezentat în numărul mandatelor.
CORECT - este marele, uriașul câștig al acestor alegeri. Indiferent de exit-poll, procentul voturilor redistribuite de la partidele mici și de la independenți va fi undeva între 11-17%, ceea ce înseamnă că Partidul Nereprezentaților Politic va fi unul dintre principalele partide de opoziție - poate chiar principalul.
PSD. Nu va trece de 40%. Dar la redistribuire va lua aproape jumătate din mandate, dacă nu cumva chiar jumătate. Deși se poate vota la orice secție, mă aștept ca turismul electoral să fie ceva mai redus, măcar din cauză că DNA-ul a băgat nițică spaimă în anumiți indivizi. Dacă nu a băgat spaima în ei, atunci e nasol.
RĂMÂNE DE VĂZUT. Să așteptăm numărătoarea finală. Majoritatea sondajelor îi dau pe la 41%. Experiențele trecute ne spun că în general cei aflați pe primul loc în sondaje au mai pierdut ulterior procente la numărătoarea finală.
CORECT - PSD are 37,60%. Sunt curios dacă vor mai avea obraz să iasă pe stradă sondorologii care dădeau PSD-ul pe la 43-44%.
#grevacetateaneasca. Va fi o fâsâială. Maxim 500 de participanți la fântâna de la Universitate.
CORECT - am fost optimist. Presa „dujmană” a vorbit de 50 de participanți, organizatorii de 300, deci, cel mai probabil, adevărul e pe la mijloc: or fi fost vreo 200. Să discute despre #grevacetateneasca. Discutați, băieți, discutați. Poate așa vă dați seama că lumea e sătulă de discuții, vrea fapte. Nu sunteți în stare? Foarte bine, vă mulțumim, la revedere.
Se afișează postările cu eticheta europarlamentare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta europarlamentare. Afișați toate postările
25.5.14
22.5.14
Comunitatea #unitisalvam face #grevacetateneasca, dar nici ea nu știe prea bine de ce
Articol nou pe „Argumente și Fapte”:
Comunitatea #unitisalvam face #grevacetateneasca, dar nici ea nu știe prea bine de ce
Și încă un om din media care e convins să voteze cu PAS:
Hipsterilor, lăsați prostiile și mergeți la vot!
Ciprian Domnișoru are dreptate: Quintus nu e pe loc eligibil (cum de altfel nu sunt nici eu :) și nu e nici Rotaru, care e nr. 1), dar problema inactivității noastre de campanie e mult mai banală. Noi nu suntem politicieni și, pe cale de consecință, n-avem timp prea mult la dispoziție pentru campanie. Iar ceea ce cheltuim, cheltuim din buzunarul propriu. Asta nu înseamnă că nu am făcut campanie, am făcut, dar strict cât am putut să facem în limita timpului și a resurselor. Eu, ca activități, am avut așa:
- două deplasări la Călărași pentru o conferință de presă și o emisiune radio (posibil și o a treia mâine);
- o dezbatere, pe 20 mai, pe tema tinerilor (detalii aici);
- a mai fost cu siguranță o activitate, dar am uitat (pe bune!);
- într-o duminică am fost cu câțiva colegi să împărțim fluturași.
Pe lângă asta eu am fost „creierul” care s-a ocupat de campania online (și înghite și asta muncă). În rest, zilnic până la ora 11:00 sunt ocupat cu copilul, între 12:00-19:00 de regulă muncesc și seara mă odihnesc. Cel puțin o oră pe zi o pierd în traficul infernal din București. Nu sunt și nici nu vreau să devin vreodată „politician profesionist”, ceea ce nu înseamnă că aș refuza, dacă mi se oferă prilejul, să-mi ajut comunitatea dintr-o funcție publică. Dar în nici un caz nu voi înțepeni acolo, așa cum îi văd pe câte unii că sunt consilieri, primari, miniștri etc. și dacă te uiți în CV-ul lor toată viața au fost de fapt conțopiști la stat, numiți politic pe câte o funcție din care nu se mai dau duși, eventual trecând de la un partid la altul. Sau dacă pierd o funcție, apucă alta și tot așa.
Cam asta e, așadar, problema noastră ca și candidați. Și acum, înapoi la muncă.
Comunitatea #unitisalvam face #grevacetateneasca, dar nici ea nu știe prea bine de ce
Și încă un om din media care e convins să voteze cu PAS:
Hipsterilor, lăsați prostiile și mergeți la vot!
Ciprian Domnișoru are dreptate: Quintus nu e pe loc eligibil (cum de altfel nu sunt nici eu :) și nu e nici Rotaru, care e nr. 1), dar problema inactivității noastre de campanie e mult mai banală. Noi nu suntem politicieni și, pe cale de consecință, n-avem timp prea mult la dispoziție pentru campanie. Iar ceea ce cheltuim, cheltuim din buzunarul propriu. Asta nu înseamnă că nu am făcut campanie, am făcut, dar strict cât am putut să facem în limita timpului și a resurselor. Eu, ca activități, am avut așa:
- două deplasări la Călărași pentru o conferință de presă și o emisiune radio (posibil și o a treia mâine);
- o dezbatere, pe 20 mai, pe tema tinerilor (detalii aici);
- a mai fost cu siguranță o activitate, dar am uitat (pe bune!);
- într-o duminică am fost cu câțiva colegi să împărțim fluturași.
Pe lângă asta eu am fost „creierul” care s-a ocupat de campania online (și înghite și asta muncă). În rest, zilnic până la ora 11:00 sunt ocupat cu copilul, între 12:00-19:00 de regulă muncesc și seara mă odihnesc. Cel puțin o oră pe zi o pierd în traficul infernal din București. Nu sunt și nici nu vreau să devin vreodată „politician profesionist”, ceea ce nu înseamnă că aș refuza, dacă mi se oferă prilejul, să-mi ajut comunitatea dintr-o funcție publică. Dar în nici un caz nu voi înțepeni acolo, așa cum îi văd pe câte unii că sunt consilieri, primari, miniștri etc. și dacă te uiți în CV-ul lor toată viața au fost de fapt conțopiști la stat, numiți politic pe câte o funcție din care nu se mai dau duși, eventual trecând de la un partid la altul. Sau dacă pierd o funcție, apucă alta și tot așa.
Cam asta e, așadar, problema noastră ca și candidați. Și acum, înapoi la muncă.
18.5.14
Ciudatul caz de corupție electorală de la Bihor
În urmă cu o săptămână PAS a lansat un apel către toate partidele mici pentru a constitui împreună un comandament de campanie care să prevină fraudele electorale îndreptate împotriva noastră.
Din păcate singurul partid care a răspuns pozitiv, deși până la această oră nu s-a finalizat nici o înțelegere concretă, a fost Mișcarea Agricultorilor. Restul, probabil, nu sunt interesate, fiind convinse că pot supraveghea singure corectitudinea alegerilor, cu membri în secțiile de vot rarefiați, care ici, care colo.
Sau poate nu le pasă. Să explicăm.
Când activezi într-un partid mic ajungi să înțelegi foarte multe lucruri. Poate că mulți dintre voi vă întrebați ce îi mână în luptă pe liderii locali ai unui asemenea partid (să zicem că liderii naționali o fac pentru orgoliu, ca să-și vadă numele scris la ziar). Rezultate electorale ioc, funcții publice ioc. Atunci... de ce?
Explicația e foarte simplă, deși mi-a fost destul de greu să înțeleg mecanismul. În România au loc alegeri destul de des. Locale, generale, europene, prezidențiale, câteodată și parțiale etc. Fiecare asemenea rundă de alegeri e prilej pentru unii ca să primească bani de la stat. Dacă reprezinți un partid oarecare în teritoriu și ai șansa să intri în biroul electoral județean, indemnizația e destul de frumoasă, de ordinul miilor de lei. Pe lângă asta poți să-ți bagi oamenii în secțiile de vot. Alte zeci de mii de lei (și măcar un mic comision pentru șefu'). Unii își fac astfel o meserie din a face figurație în politică. Pentru că despre asta e vorba: figurație. Au o ștampilă oficială și se folosesc de ea strict ca să împuște un franc o dată la câțiva ani.
Aparent, de un asemenea gen de figurație productivă poate fi bănuită și doamna Mihaela Bodonea, președinta Verzilor din Bihor, care ar fi cerut o mită frumușică (peste 11.000 de euro) de la reprezentantul PDS pentru a băga în secții oamenii PDS, Verzii câștigând prin tragere la sorți acest drept la nivel local. Drept pentru care a fost săltată azi de DNA, care a și remis un comunicat preluat de presă. Numai că un comunicat al Partidului Verde ne bagă complet în ceață: conform acestui comunicat, partidul care de fapt a ieșit la tragerea la sorți a fost PDS, nu Verzii, deci e complet neclar ce anume putea trafica doamna Bodonea (câștigând tragerea la sorți, PDS nu avea nevoie de nimic de la Verzi). De altfel, tocmai din acest motiv, nici Verzilor de la București nu le e clar de ce este acuzată Bodonea.
Singura explicație logică este că liderul local al PDS - partid care nu are nici un fel de structură teritorială - a câștigat tragerea la sorți dar, neavând oameni, s-ar fi milogit de lidera Verzilor din localitate ca să le dea oameni pentru secții, și aceasta a acceptat, cu condiția ca PDS să-i plătească suma aceea. Pentru Verzii locali, afacerea ar fi fost bună: pe de o parte șefa lua niște bani, pe de altă parte erau siguri că pot participa la supravegherea scrutinului.
Altă explicație pur și simplu nu văd. Înseamnă că DNA de fapt a încurcat nițel borcanele și nu a înțeles prea bine ce s-a petrecut acolo și de ce o arestează pe Bodonea. De altfel în comunicatul DNA se vorbește de două ori de niște „înțelegeri” ... nu se știe ale cui cu cine, în urma cărora s-ar fi ajuns la ciudata situație ca PDS, partidul care a câștigat la tragerea la sorți, să dea mită Verzilor ca să ocupe locuri în secțiile de vot! Legea privind organizarea alegerilor europene este foarte clară: în capitolul 26, articolul 12b se spune negru pe alb că partidul care a câștigat tragerea la sorți la nivel de județ e cel care populează mai departe secțiile de vot. Ce sens avea ca PDS să-i mituiască pe Verzi?!
Surprinde însă și lejeritatea cu care PDS cheltuia atâtea mii de euro într-un singur județ. Cred că nu ar fi lipsit de interes ca DNA să își bage nițel nasul și în chestiunea asta. Rămân multe semne de întrebare.
LE ...mai ales că ultimele rapoarte arată că PDS nu a declarat decât 6000 de lei la donații.
LLE ...mai nou, alții zic că denunțătorul ar proveni de la... Forța Civică! Misterul se adâncește. Înseamnă că PDS a cedat locuri Verzilor (gratis?!), în timp ce aceștia au cedat locurile cedate Forței Civice.
Din păcate singurul partid care a răspuns pozitiv, deși până la această oră nu s-a finalizat nici o înțelegere concretă, a fost Mișcarea Agricultorilor. Restul, probabil, nu sunt interesate, fiind convinse că pot supraveghea singure corectitudinea alegerilor, cu membri în secțiile de vot rarefiați, care ici, care colo.
Sau poate nu le pasă. Să explicăm.
Când activezi într-un partid mic ajungi să înțelegi foarte multe lucruri. Poate că mulți dintre voi vă întrebați ce îi mână în luptă pe liderii locali ai unui asemenea partid (să zicem că liderii naționali o fac pentru orgoliu, ca să-și vadă numele scris la ziar). Rezultate electorale ioc, funcții publice ioc. Atunci... de ce?
Explicația e foarte simplă, deși mi-a fost destul de greu să înțeleg mecanismul. În România au loc alegeri destul de des. Locale, generale, europene, prezidențiale, câteodată și parțiale etc. Fiecare asemenea rundă de alegeri e prilej pentru unii ca să primească bani de la stat. Dacă reprezinți un partid oarecare în teritoriu și ai șansa să intri în biroul electoral județean, indemnizația e destul de frumoasă, de ordinul miilor de lei. Pe lângă asta poți să-ți bagi oamenii în secțiile de vot. Alte zeci de mii de lei (și măcar un mic comision pentru șefu'). Unii își fac astfel o meserie din a face figurație în politică. Pentru că despre asta e vorba: figurație. Au o ștampilă oficială și se folosesc de ea strict ca să împuște un franc o dată la câțiva ani.
Aparent, de un asemenea gen de figurație productivă poate fi bănuită și doamna Mihaela Bodonea, președinta Verzilor din Bihor, care ar fi cerut o mită frumușică (peste 11.000 de euro) de la reprezentantul PDS pentru a băga în secții oamenii PDS, Verzii câștigând prin tragere la sorți acest drept la nivel local. Drept pentru care a fost săltată azi de DNA, care a și remis un comunicat preluat de presă. Numai că un comunicat al Partidului Verde ne bagă complet în ceață: conform acestui comunicat, partidul care de fapt a ieșit la tragerea la sorți a fost PDS, nu Verzii, deci e complet neclar ce anume putea trafica doamna Bodonea (câștigând tragerea la sorți, PDS nu avea nevoie de nimic de la Verzi). De altfel, tocmai din acest motiv, nici Verzilor de la București nu le e clar de ce este acuzată Bodonea.
Singura explicație logică este că liderul local al PDS - partid care nu are nici un fel de structură teritorială - a câștigat tragerea la sorți dar, neavând oameni, s-ar fi milogit de lidera Verzilor din localitate ca să le dea oameni pentru secții, și aceasta a acceptat, cu condiția ca PDS să-i plătească suma aceea. Pentru Verzii locali, afacerea ar fi fost bună: pe de o parte șefa lua niște bani, pe de altă parte erau siguri că pot participa la supravegherea scrutinului.
Altă explicație pur și simplu nu văd. Înseamnă că DNA de fapt a încurcat nițel borcanele și nu a înțeles prea bine ce s-a petrecut acolo și de ce o arestează pe Bodonea. De altfel în comunicatul DNA se vorbește de două ori de niște „înțelegeri” ... nu se știe ale cui cu cine, în urma cărora s-ar fi ajuns la ciudata situație ca PDS, partidul care a câștigat la tragerea la sorți, să dea mită Verzilor ca să ocupe locuri în secțiile de vot! Legea privind organizarea alegerilor europene este foarte clară: în capitolul 26, articolul 12b se spune negru pe alb că partidul care a câștigat tragerea la sorți la nivel de județ e cel care populează mai departe secțiile de vot. Ce sens avea ca PDS să-i mituiască pe Verzi?!
Surprinde însă și lejeritatea cu care PDS cheltuia atâtea mii de euro într-un singur județ. Cred că nu ar fi lipsit de interes ca DNA să își bage nițel nasul și în chestiunea asta. Rămân multe semne de întrebare.
LE ...mai ales că ultimele rapoarte arată că PDS nu a declarat decât 6000 de lei la donații.
LLE ...mai nou, alții zic că denunțătorul ar proveni de la... Forța Civică! Misterul se adâncește. Înseamnă că PDS a cedat locuri Verzilor (gratis?!), în timp ce aceștia au cedat locurile cedate Forței Civice.
13.5.14
Nu fiți tâmpiți și nu faceți jocurile securiștilor. Mergeți la vot pe 25 mai!
De vreo săptămână au apărut fel de fel de cretini „binevoitori” cu ochi albaștri care încearcă să vă convingă că pe 25 mai cel mai bine e să nu votezi - chipurile, ca să dai o palmă clasei politice.
Halal palmă. În realitate, agit-prop-ul votului anulat are o explicație mult mai simplă. După un număr foarte mare de ani, nu mai puțin de 10 (mai precis, de la localele din 2004), aceste alegeri sunt primele la care există, într-adevăr, diversitate de opinii și de opțiuni și există pericolul real ca lumea chiar să iasă la vot. Sigur, fiind niște alegeri europene nu te poți aștepta la 70% prezență, dar un 35-40% se poate atinge cu un interes adecvat din partea cetățenilor. Pentru că există, totuși, niște alternative atât pe stânga, cât și pe dreapta, există și opțiune pentru verzi, până și independenții sunt extrem de diverși: niște habotnici religioși, o gimnastă playboy etc. Este absurd, așadar, să zici că „nu ai cu cine să votezi”. Ori, dacă punem o medie, conservator calculată, de 35.000 de votanți pe care i-ar putea scoate toți independenții și partidele mici, ar rezulta că acești „excluși” ar putea aduce la vot o populație nedorită de vreo 500.000 de votanți (bașca pericolul să treacă pragul electoral cineva indezirabil).
Care ar fi consecințele unei prezențe la vot mai ridicată decât speră băieții cu ochi albaștri? În primul rând ar crește pragul electoral. Dacă bagă în urnă vot valid 5 milioane de cetățeni, pragul electoral va fi de 250.000 de voturi pentru partide (5%) și de 160.000 (3,2% - sper să nu mă înșel) pentru independenți. Dacă votează 5,5 milioane de cetățeni, pragul electoral crește la 283.000 de voturi pentru partide și 176.000 la independenți. Altfel zis, la fiecare jumătate de milion de prezență partidele care vor să treacă pragul electoral au nevoie de alte câteva zeci de mii de voturi. Și cine ar fi în pericol să intre sub prag? Păi ar fi așa:
- UDMR-ul - care e partener de guvernare cu PSD. Dacă UDMR-ul pică sub pragul electoral, e de așteptat ca poziția coaliției să devină foarte fragilă. Are interesul PSD să își lase partenerii de coaliție să se înece într-un moment așa de important, înaintea alegerilor decisive din toamnă? Nu cred.
- Forța Civică - la drept vorbind Forța Civică e un partid de 0,5% dar foarte multe sondaje de opinie (în funcție de afinitățile politice ale comanditarilor) dau partidul fostului șef SIE în preajma pragului electoral. Ceea ce înseamnă că de undeva se suflă cu putere în pânzele acestei formațiuni și se încearcă obișnuirea opiniei publice cu ideea că FC e partid de 5%. Însă va fi greu să treacă pe bune pragul electoral în cazul unei prezențe mai măricele la vot. Dar care o fi atunci explicația faptului că se urmărește propulsarea FC în topul partidelor? Păi, eu zic că dl. Ungureanu are, după ani de muncă asiduă, anumite informații și dosare care cer musai... „un coledzi”.
- PPDD-ul e cu semnul întrebării. Având în vedere că primul pe listă e DD ne putem aștepta la un troc de genul „mandat de europarlamentar vs. predarea completă a partidului”. Dar, iarăși, cu condiția ca pragul de 5% să fie rezonabil. Nu bag mâna în foc, însă, pentru această supoziție.
Așadar, cea mai simplă palmă care se poate da clasei politice nu e să stai ca fraierul acasă și să nu votezi, ci dimpotrivă, să mergi și să votezi valid pentru a le încurca jocurile de culise. Votează un partid (evident, sugestia mea e să votați cu lista PAS / European Left / Alexis Tsipras), votați un independent, votați ceva, dar votați. Dacă voi nu votați alții o vor face pentru voi prin simpla voastră absență.
Nu uitați lecția principală a deschiderii acestor alegeri: BEC-ul a invalidat cu nesimțire vreo 10 partide și independenți. A fost dovada clară că noi îi încurcăm pe ei. Nu suntem doriți. Îi incomodăm. Atunci, dacă îi incomodăm, le încurcăm jocurile, și tu vrei să îi incomodezi... de ce să nu votezi?!
Nu vă uitați că mulți dintre cei care vă susură călduros la ureche să nu votați sunt oameni cu autoritate din mass-media. Mass-media e infiltrată la ora actuală de sus până jos cu agenți de influență ai serviciilor secrete, care știu să controleze mesajele media, mesajele sociale etc. Când țineam „Balonul Imobiliar” aveam vizite gârlă pe blog de pe adrese arondate STS (cred că am și publicat la un moment dat ceva în sensul ăsta). Credeți că ăia veneau acolo doar așa, de distracție, ca să vadă ce prostii au mai scris „Manole” și cu sutele sale de comentatori ? :)
În concluzie, cea mai relevantă palmă pentru clasa politică va fi nu să se absenteze în proporție de 99% de la vot (așa... și?!... și?!... ȘI?!...) ci să rămână, în urma alegerilor, vreo 10-15% voturi redistribuite ale independențților și partidelor mici, care nu vor face pragul, voturi care să le urle clar în față politicienilor: Suntem mulți! Suntem cât un partid de-al vostru! Vrem reprezentare politică!
Halal palmă. În realitate, agit-prop-ul votului anulat are o explicație mult mai simplă. După un număr foarte mare de ani, nu mai puțin de 10 (mai precis, de la localele din 2004), aceste alegeri sunt primele la care există, într-adevăr, diversitate de opinii și de opțiuni și există pericolul real ca lumea chiar să iasă la vot. Sigur, fiind niște alegeri europene nu te poți aștepta la 70% prezență, dar un 35-40% se poate atinge cu un interes adecvat din partea cetățenilor. Pentru că există, totuși, niște alternative atât pe stânga, cât și pe dreapta, există și opțiune pentru verzi, până și independenții sunt extrem de diverși: niște habotnici religioși, o gimnastă playboy etc. Este absurd, așadar, să zici că „nu ai cu cine să votezi”. Ori, dacă punem o medie, conservator calculată, de 35.000 de votanți pe care i-ar putea scoate toți independenții și partidele mici, ar rezulta că acești „excluși” ar putea aduce la vot o populație nedorită de vreo 500.000 de votanți (bașca pericolul să treacă pragul electoral cineva indezirabil).
Care ar fi consecințele unei prezențe la vot mai ridicată decât speră băieții cu ochi albaștri? În primul rând ar crește pragul electoral. Dacă bagă în urnă vot valid 5 milioane de cetățeni, pragul electoral va fi de 250.000 de voturi pentru partide (5%) și de 160.000 (3,2% - sper să nu mă înșel) pentru independenți. Dacă votează 5,5 milioane de cetățeni, pragul electoral crește la 283.000 de voturi pentru partide și 176.000 la independenți. Altfel zis, la fiecare jumătate de milion de prezență partidele care vor să treacă pragul electoral au nevoie de alte câteva zeci de mii de voturi. Și cine ar fi în pericol să intre sub prag? Păi ar fi așa:
- UDMR-ul - care e partener de guvernare cu PSD. Dacă UDMR-ul pică sub pragul electoral, e de așteptat ca poziția coaliției să devină foarte fragilă. Are interesul PSD să își lase partenerii de coaliție să se înece într-un moment așa de important, înaintea alegerilor decisive din toamnă? Nu cred.
- Forța Civică - la drept vorbind Forța Civică e un partid de 0,5% dar foarte multe sondaje de opinie (în funcție de afinitățile politice ale comanditarilor) dau partidul fostului șef SIE în preajma pragului electoral. Ceea ce înseamnă că de undeva se suflă cu putere în pânzele acestei formațiuni și se încearcă obișnuirea opiniei publice cu ideea că FC e partid de 5%. Însă va fi greu să treacă pe bune pragul electoral în cazul unei prezențe mai măricele la vot. Dar care o fi atunci explicația faptului că se urmărește propulsarea FC în topul partidelor? Păi, eu zic că dl. Ungureanu are, după ani de muncă asiduă, anumite informații și dosare care cer musai... „un coledzi”.
- PPDD-ul e cu semnul întrebării. Având în vedere că primul pe listă e DD ne putem aștepta la un troc de genul „mandat de europarlamentar vs. predarea completă a partidului”. Dar, iarăși, cu condiția ca pragul de 5% să fie rezonabil. Nu bag mâna în foc, însă, pentru această supoziție.
Așadar, cea mai simplă palmă care se poate da clasei politice nu e să stai ca fraierul acasă și să nu votezi, ci dimpotrivă, să mergi și să votezi valid pentru a le încurca jocurile de culise. Votează un partid (evident, sugestia mea e să votați cu lista PAS / European Left / Alexis Tsipras), votați un independent, votați ceva, dar votați. Dacă voi nu votați alții o vor face pentru voi prin simpla voastră absență.
Nu uitați lecția principală a deschiderii acestor alegeri: BEC-ul a invalidat cu nesimțire vreo 10 partide și independenți. A fost dovada clară că noi îi încurcăm pe ei. Nu suntem doriți. Îi incomodăm. Atunci, dacă îi incomodăm, le încurcăm jocurile, și tu vrei să îi incomodezi... de ce să nu votezi?!
Nu vă uitați că mulți dintre cei care vă susură călduros la ureche să nu votați sunt oameni cu autoritate din mass-media. Mass-media e infiltrată la ora actuală de sus până jos cu agenți de influență ai serviciilor secrete, care știu să controleze mesajele media, mesajele sociale etc. Când țineam „Balonul Imobiliar” aveam vizite gârlă pe blog de pe adrese arondate STS (cred că am și publicat la un moment dat ceva în sensul ăsta). Credeți că ăia veneau acolo doar așa, de distracție, ca să vadă ce prostii au mai scris „Manole” și cu sutele sale de comentatori ? :)
În concluzie, cea mai relevantă palmă pentru clasa politică va fi nu să se absenteze în proporție de 99% de la vot (așa... și?!... și?!... ȘI?!...) ci să rămână, în urma alegerilor, vreo 10-15% voturi redistribuite ale independențților și partidelor mici, care nu vor face pragul, voturi care să le urle clar în față politicienilor: Suntem mulți! Suntem cât un partid de-al vostru! Vrem reprezentare politică!
10.5.14
Schultz și Juncker se fofilează și evită dezbaterea directă cu Alexis Tsipras
 |
| Alexis Tsipras va fi candidatul Partidului Stânga Europeană la președinția Comisiei Europene. Din România îl veți putea susține dacă veți vota cu PAS. |
Dacă ne luăm după agențiile de presă lucrurile sunt foarte simple. Ele ne informează sec că „Tsipras did not attend”. Numai că lucrurile nu sunt așa de simple. Alexis Tsipras a vrut să participe. Pentru pregătirea participării stafful său de campanie a cerut lămuriri în urmă cu vreo săptămână cu privire la faptul că, deși vorbim de Uniunea Europeană, de o uniune a egalilor, candidații sunt obligați să vorbească numai în engleză. Organizatorii (Universitatea din Florența), care se pare că sunt un bastion neoliberal în învățământul superior italian, au băgat la cap întrebarea, fără să răspundă. Au făcut liniștiți toate pregătirile necesare pentru dezbatere, după care, cu două zile înainte de dezbatere, au formulat un răspuns oficial cam în termenii următori: „Având în vedere cererea dvs. [nu era o cerere, era o întrebare], pe care nu o putem satisface, suntem obligați să vă refuzăm participarea la dezbatere. Vă mulțumim pentru înțelegere.”
Marii câștigători ai dezbaterii sunt astfel Schultz și Juncker care i-au avut drept sparring partners pe ecologistul Jose Bove (respectabil personaj, dar simpluț) și pe Guy Verhofstadt de la liberali. Singurul care putea să-i ia la șuturi, la modul figurat, firește, era Tsipras. În treacăt fie spus în Italia e pericol mare pentru că stânga radicală s-a reunit de data aceasta sub o singură listă, „Cu Tsipras, altă Europă” care are șanse reale să treacă pragul electoral și astfel să înșface 3-4 posturi de europarlamentari de la partidele consacrate. Italia fiind țara care a trimis în 2009 fel de fel de botoxate în parlamentul european, unele dintre ele provenind, după cum ziceau gurile rele, direct din petrecerile bunga-bunga organizate de Berlusconi. Așadar, pericol mare!
Pe de altă parte cu acest prilej putem vedea și ce înseamnă politica făcută în mod civilizat. Dacă s-ar fi întâmplat la noi ceea ce i s-a întâmplat lui Tsipras, probabil candidatul în cauză ar fi acuzat de complot pe toată lumea, începând cu Băsescu și terminând cu portarul de noapte de la Spitalul Municipal Buhuși (dacă o exista vreunul). Stafful lui Tsipras nu numai că nu a acuzat pe nimeni de nimic, dar nici măcar nu a emis un comunicat de protest. Pentru că ar fi însemnat să protesteze, în fond, împotriva unei universități care e liberă, în spațiul pe care-l gestionează, să facă alegerile pe care le dorește.
Următoarea dezbatere, care cred că va fi și ultima, va avea loc pe 15 mai și se pare că va transmisă și de TVR 1. Sunt curios dacă Schultz și Juncker vor reuși cumva să-l „ejaculeze” și de acolo pe Tsipras, după cum ar zice Vanghele. În orice caz, devine din ce în ce mai clar că după 25 mai se pregătește „o mare coaliție” la nivelul UE, deci ne vor aștepta încă 5 ani de coșmar. Pentru că nimic fundamental nu se va schimba.
3.5.14
Despre TTIP. Mai bine informați-vă decât să vă treziți plângând în plină distopie!
A trecut și 1 Mai. Partidul stângii de la stânga - evident, vorbesc de partidul din care fac eu parte, PAS, pe care îl reprezint pe lista de europarlamentare - a făcut la demonstrații de s-a topit România, nu alta. Sub fum de mici. Glumesc (amar), firește. Cu sindicatele nu s-a putut iniția nimic, iar noi singuri n-am fost în stare să organizăm ceea ce ne propusesem, așa că 1 Mai a fost din punctul meu de vedere un fiasco. De fapt, eu am ales să muncesc cu spor, pentru că am un proiect în care îmi pun mari speranțe. În rest, sper să ajung să trăiesc ziua în care sindicatele vor fi pe bune sindicate în România.
Dar dacă tot a trecut (penibil) 1 Mai, hai să vorbim despre altceva. Hai să vorbim despre TTIP - Transatlantic Trade and Investment Partnership. Pe scurt, Tratatul de „liber-schimb” dintre SUA și UE. Aparent, ceva benign: să fie bine, să nu fie rău. Hai să nu mai existe bariere vamale între noi și tot românu', pardon, iuropeanu' și americanu' să prospere. Sună bine, dacă n-ar fi rău. Rău, rău.
Noi - European Left - și cu ecologiștii-Verzii suntem singurele familii politice europene cu oarece greutate care ne opunem cu hotărâre acestui tratat. Pe lângă noi mai sunt Pirații, care nu reușesc să-și coaguleze grup europarlamentar. Considerentele pentru care ne opunem sunt multiple, dar în esență ele pot fi reduse la câteva:
- Diferențele de statut dintre clasa muncitoare din SUA și cea din Europa sunt imense. Tratatul le va anula, și nu în sens favorabil. De exemplu, vreți o familie, vreți să faceți copii și să aveți minima siguranță a concediului plătit de stat (un drept care se regăsește, sub diverse forme, în întreaga Europă)? Luați-vă gândul. Puneți bani deoparte. N-aveți de unde? Nu contează.
- Diferențele de reglementări favorabile consumatorului dintre SUA și UE sunt imense. Tratatul le va anula. O să mâncați pâine cu fosfați, o să fiți niște balene obeze și nici măcar n-o să știți de la ce vi se trage.
- Tratatul e negociat în spatele ușilor închise de diverși birocrați arondați Comisiei Europene și guvernului SUA. Societatea civilă, experții independenți, lipsesc cu desăvârșire. Nu au fost invitați de nimeni.
- Rezultatele economice preconizate ale parteneriatului, cică benefice - sunt niște gogoși cu cremă. Maro. În realitate 80% dintre rezultatele de care se vorbește vor avea ca și preț diverse dereglementări care în final se vor vedea în sănătatea consumatorilor și în distrugerea mediului. Pentru un câștig incert de câteva milioane de locuri de muncă (precare) sistemele de sănătate europene, în general publice, se vor trezi invadate de alte milioane de bolnavi.
- În plină austeritate bugetară, tratatul va reduce și mai mult încasările bugetare.
- Tratatul ar consfinți suveranitatea corporațiilor multinaționale, și implicit a persoanelor fizice (acționarii majoritari) din spatele lor asupra guvernelor naționale. Deja nu vom mai vorbi de neo-feudalism, ci de feudalism în toată regula. Cum așa? Simplu: acest tratat își propune să consfințească dreptul investitorilor transnaționali de a acționa în judecată guvernele naționale atunci când vor consideră că le-au fost lezate interesele „de business”. Filozofia asta - „corporațiile sunt tot persoane, ca și oamenii” - a făcut și face în continuare ravagii în America. Mai multe amănunte în articolul dedicat din Wikipedia.
- etc.
Ce putem face pentru a ne opune? Evident, în primul rând trebuie să conștientizăm pericolul. Poftim, iată linkuri către articole și texte mult mai substanțiale decât al meu:
- Articolul dedicat din Wikipedia
- Nimic bun pe frontul de Vest - articol de Vladimir Borțun pe Critic Atac, 14 martie
- TTIP-til: Într-o frumoasă dimineață ... Kafka, nene! - articol de Claudiu Mărgineanu pe blogului site-ului oficial al Partidului Piraților din România
- Studiul comandat de grupul europarlamentar al Stângii din Parlamentul European (ar trebui să pună pe gânduri pe oricine)
- Documentație apărută pe Wikileaks cu forma actuală a negocierilor.
În al doilea rând, să nu mai votăm partidele satelit ale TTIP din România. Popularii europeni (în alegerile din 25 mai: PDL, UDMR, PNȚ, PMP, Forța MRU) susțin TTIP cu toată gura, în timp ce social-democrații se dau după cireș la Bruxelles, dar Ponta recunoaște deschis și ingenuu susținerea TTIP. Partidele astea oricum nu apără interesul național sau european, ci fac sluj pe la orice poartă înaltă găsesc, pentru a-și apăra funcțiile și privilegiile.
Dar dacă tot a trecut (penibil) 1 Mai, hai să vorbim despre altceva. Hai să vorbim despre TTIP - Transatlantic Trade and Investment Partnership. Pe scurt, Tratatul de „liber-schimb” dintre SUA și UE. Aparent, ceva benign: să fie bine, să nu fie rău. Hai să nu mai existe bariere vamale între noi și tot românu', pardon, iuropeanu' și americanu' să prospere. Sună bine, dacă n-ar fi rău. Rău, rău.
Noi - European Left - și cu ecologiștii-Verzii suntem singurele familii politice europene cu oarece greutate care ne opunem cu hotărâre acestui tratat. Pe lângă noi mai sunt Pirații, care nu reușesc să-și coaguleze grup europarlamentar. Considerentele pentru care ne opunem sunt multiple, dar în esență ele pot fi reduse la câteva:
- Diferențele de statut dintre clasa muncitoare din SUA și cea din Europa sunt imense. Tratatul le va anula, și nu în sens favorabil. De exemplu, vreți o familie, vreți să faceți copii și să aveți minima siguranță a concediului plătit de stat (un drept care se regăsește, sub diverse forme, în întreaga Europă)? Luați-vă gândul. Puneți bani deoparte. N-aveți de unde? Nu contează.
- Diferențele de reglementări favorabile consumatorului dintre SUA și UE sunt imense. Tratatul le va anula. O să mâncați pâine cu fosfați, o să fiți niște balene obeze și nici măcar n-o să știți de la ce vi se trage.
- Tratatul e negociat în spatele ușilor închise de diverși birocrați arondați Comisiei Europene și guvernului SUA. Societatea civilă, experții independenți, lipsesc cu desăvârșire. Nu au fost invitați de nimeni.
- Rezultatele economice preconizate ale parteneriatului, cică benefice - sunt niște gogoși cu cremă. Maro. În realitate 80% dintre rezultatele de care se vorbește vor avea ca și preț diverse dereglementări care în final se vor vedea în sănătatea consumatorilor și în distrugerea mediului. Pentru un câștig incert de câteva milioane de locuri de muncă (precare) sistemele de sănătate europene, în general publice, se vor trezi invadate de alte milioane de bolnavi.
- În plină austeritate bugetară, tratatul va reduce și mai mult încasările bugetare.
- Tratatul ar consfinți suveranitatea corporațiilor multinaționale, și implicit a persoanelor fizice (acționarii majoritari) din spatele lor asupra guvernelor naționale. Deja nu vom mai vorbi de neo-feudalism, ci de feudalism în toată regula. Cum așa? Simplu: acest tratat își propune să consfințească dreptul investitorilor transnaționali de a acționa în judecată guvernele naționale atunci când vor consideră că le-au fost lezate interesele „de business”. Filozofia asta - „corporațiile sunt tot persoane, ca și oamenii” - a făcut și face în continuare ravagii în America. Mai multe amănunte în articolul dedicat din Wikipedia.
- etc.
Ce putem face pentru a ne opune? Evident, în primul rând trebuie să conștientizăm pericolul. Poftim, iată linkuri către articole și texte mult mai substanțiale decât al meu:
- Articolul dedicat din Wikipedia
- Nimic bun pe frontul de Vest - articol de Vladimir Borțun pe Critic Atac, 14 martie
- TTIP-til: Într-o frumoasă dimineață ... Kafka, nene! - articol de Claudiu Mărgineanu pe blogului site-ului oficial al Partidului Piraților din România
- Studiul comandat de grupul europarlamentar al Stângii din Parlamentul European (ar trebui să pună pe gânduri pe oricine)
- Documentație apărută pe Wikileaks cu forma actuală a negocierilor.
În al doilea rând, să nu mai votăm partidele satelit ale TTIP din România. Popularii europeni (în alegerile din 25 mai: PDL, UDMR, PNȚ, PMP, Forța MRU) susțin TTIP cu toată gura, în timp ce social-democrații se dau după cireș la Bruxelles, dar Ponta recunoaște deschis și ingenuu susținerea TTIP. Partidele astea oricum nu apără interesul național sau european, ci fac sluj pe la orice poartă înaltă găsesc, pentru a-și apăra funcțiile și privilegiile.
25.4.14
Mascaradice, cred că episodul 1
Prima treabă. În Biroul Electoral Central două partide care se au la sanchi-cuțite sunt reprezentate de un domn soț și o doamnă soție.
Soțul soției, și soția soțului, adicătelea :) .
E vorba de soțul, Ene Cristian, care reprezintă PDL-ul, și de soția, Ene-Corbeanu Eliza, care reprezintă Mișcarea Bopulară. Box populi, box derbedei. Confirmarea acestui caraghioslâc e aici.
A doua treabă. Mi-au zis ai mei să mă ocup eu de relația cu TVR-ul. Okappa (nu știu cu se mănâncă televiziunea, dar asta e, mă adaptez). Păi ne-a venit o hârtie de la TVR. Conform legii electorale în onor vigoare avem dreptul la transmisie televuizată în perioada de campanie electorală (aplauze). Toate bune și frumoase, dar există un problem. Conform aceleiași legi electorale, PAS, fiind partid extraparlamentar, se va bate pe 1/5 din timpul de antenă împreună cu alte 16 partide și candidați independenți. Pe restul de 4/5 se bat „granzii”. Stați, asta nu e tot. Nu vorbim de tot timpul dedicat de televiziunea publică știrilor și emisiunilor politice. Vorbim de timpul dedicat de televiziunea publică emisiunilor electorale. Adică, așa, vreo 500 de minute în următoarele 30 de zile :) Minute împărțite savant după un tabel atât de alambicat, că a trebuit să scot pixul și să-mi aduc aminte din liceu, cum făceam împărțiri pe matrici și combinări de ț-îșpe luate câte v-îșpe. Cert e că la final, dacă am calculat eu bine, noi, PAS-ul - și la fel ca noi, toate celelalte partide de la masa săracilor și cu independenții - ar trebui să beneficiem de vreo 5 minute și 50 de secunduțe în toată campania ielectorală pe postul public de televiziune, împărțite strategic în niște spoturi de câte 30 de secunde care se vor difuza mai mult pe la prânz și o apariție sanchi-dezbatere în care cineva de la noi (eu nu, n-am de gând să particip la o asemenea mascaradă...) o să dezbată vreo 3 minute pe cap de dezbătător cu cineva de la Mișcarea Agricultorilor a lui Fuia :)
Presimt că în luna care vine o să mă distrez din plin, așa că am de-asta am dat și o cifră articolului. Mascaradice - episodul 1.
Soțul soției, și soția soțului, adicătelea :) .
E vorba de soțul, Ene Cristian, care reprezintă PDL-ul, și de soția, Ene-Corbeanu Eliza, care reprezintă Mișcarea Bopulară. Box populi, box derbedei. Confirmarea acestui caraghioslâc e aici.
A doua treabă. Mi-au zis ai mei să mă ocup eu de relația cu TVR-ul. Okappa (nu știu cu se mănâncă televiziunea, dar asta e, mă adaptez). Păi ne-a venit o hârtie de la TVR. Conform legii electorale în onor vigoare avem dreptul la transmisie televuizată în perioada de campanie electorală (aplauze). Toate bune și frumoase, dar există un problem. Conform aceleiași legi electorale, PAS, fiind partid extraparlamentar, se va bate pe 1/5 din timpul de antenă împreună cu alte 16 partide și candidați independenți. Pe restul de 4/5 se bat „granzii”. Stați, asta nu e tot. Nu vorbim de tot timpul dedicat de televiziunea publică știrilor și emisiunilor politice. Vorbim de timpul dedicat de televiziunea publică emisiunilor electorale. Adică, așa, vreo 500 de minute în următoarele 30 de zile :) Minute împărțite savant după un tabel atât de alambicat, că a trebuit să scot pixul și să-mi aduc aminte din liceu, cum făceam împărțiri pe matrici și combinări de ț-îșpe luate câte v-îșpe. Cert e că la final, dacă am calculat eu bine, noi, PAS-ul - și la fel ca noi, toate celelalte partide de la masa săracilor și cu independenții - ar trebui să beneficiem de vreo 5 minute și 50 de secunduțe în toată campania ielectorală pe postul public de televiziune, împărțite strategic în niște spoturi de câte 30 de secunde care se vor difuza mai mult pe la prânz și o apariție sanchi-dezbatere în care cineva de la noi (eu nu, n-am de gând să particip la o asemenea mascaradă...) o să dezbată vreo 3 minute pe cap de dezbătător cu cineva de la Mișcarea Agricultorilor a lui Fuia :)
Presimt că în luna care vine o să mă distrez din plin, așa că am de-asta am dat și o cifră articolului. Mascaradice - episodul 1.
11.4.14
Curtea de Apel a făcut dreptate
Curtea de Apel a luat decizia corectă: PAS va participa la alegeri. La fel și (cel puțin) alte 4 partide: PRM, Noua Republică, Partidul Ecologist și Partidul Verde. La ora asta încă nu am informații despre Mișcarea Agricultorilor a lui Stelian Fuia și despre PDS.
Teoretic, vor fi cele mai disputate alegeri din ultimii 10 ani. Practic... rămâne de văzut. Dacă BEC va număra voturile cum a numărat semnăturile, atunci...
Teoretic, vor fi cele mai disputate alegeri din ultimii 10 ani. Practic... rămâne de văzut. Dacă BEC va număra voturile cum a numărat semnăturile, atunci...
7.4.14
Problemă (și rezolvare): cum te poți prezenta la BEC cu 8 semnături valide, și BEC să decidă că de fapt ai 28 de semnături invalide?
Păi e foarte simplu. Să zicem că foaia ta are 10 poziții, ai cules 9 semnături, și una din semnături e a unei puștoaice care de fapt împlinește 18 anișori abia peste 2 luni. În timp ce completezi lista se întâmplă să faci următoarele erori:
- în loc de numele complet, din grabă scrii doar „Sârbu L.”;
- nu-ți știi CNP-ul pe dinafară, n-ai buletinul la îndemână, zici că îl completezi acasă și uiți;
- ești emoționat și la rubrica „foaia conține ... poziții” treci, evident, cifra „10”, fără să îți dai seama că de fapt termenul „poziții” vrea să spună: „semnături” și ar fi trebuit să treci „9”.
Cum citește onor BEC această listă? Orice om normal s-ar aștepta ca BEC-ul să găsească, pur și simplu, 8 semnături valide și 1 invalidă, sau cel mult 9 invalide. Se pare însă că BEC citește așa:
„Catindatul s-a prezentat cu un număr de 9 semnături. La care onor BEC a observat:
- 1 semnătură dată de o persoană minoră;
- în cazul a 9 poziții neconcordanță între nr. de poziții de pe listă și nr. de poziții declarate;
- în cazul a 9 poziții ăla care a întocmit lista nu și-a trecut numele și prenumele;
- în cazul a 9 poziții lipsește CNP-ul celui care a întocmit lista.
Având în vedere că 28 de semnături suferă de vicii de fond și de formă, și deci numărul de semnături valabile este de -19, adică sub minimul cerut de lege de 4 triliarde 2 buliarde 7 ftiriarde de semnături, catindatul e declarat RESPINS.”
Clar? :)
- în loc de numele complet, din grabă scrii doar „Sârbu L.”;
- nu-ți știi CNP-ul pe dinafară, n-ai buletinul la îndemână, zici că îl completezi acasă și uiți;
- ești emoționat și la rubrica „foaia conține ... poziții” treci, evident, cifra „10”, fără să îți dai seama că de fapt termenul „poziții” vrea să spună: „semnături” și ar fi trebuit să treci „9”.
Cum citește onor BEC această listă? Orice om normal s-ar aștepta ca BEC-ul să găsească, pur și simplu, 8 semnături valide și 1 invalidă, sau cel mult 9 invalide. Se pare însă că BEC citește așa:
„Catindatul s-a prezentat cu un număr de 9 semnături. La care onor BEC a observat:
- 1 semnătură dată de o persoană minoră;
- în cazul a 9 poziții neconcordanță între nr. de poziții de pe listă și nr. de poziții declarate;
- în cazul a 9 poziții ăla care a întocmit lista nu și-a trecut numele și prenumele;
- în cazul a 9 poziții lipsește CNP-ul celui care a întocmit lista.
Având în vedere că 28 de semnături suferă de vicii de fond și de formă, și deci numărul de semnături valabile este de -19, adică sub minimul cerut de lege de 4 triliarde 2 buliarde 7 ftiriarde de semnături, catindatul e declarat RESPINS.”
Clar? :)
4.4.14
S-a publicat motivația BEC. Și e scandaloasă.
BEC a publicat azi motivațiile de respingere a candidaturilor celor 7 partide și 6 candidați independenți.
În privința PAS, ea e scandaloasă.
Se susține că vreo 6.000 de liste (echivalent a peste 60.000 de poziții) nu au numele și prenumele celui care a întocmit lista și că în alte 8.300 de liste (echivalent a peste 83.000 de semnături) lipsesc de la subsol rubricile „întocmit de” și „CNP”.
În privința lipsei CNP, avem de-a face categoric cu o minciună sfruntată. Chestia asta se poate spune idioților, eventual celor care se uită la emisiunile lui Turcescu (care am impresia că a dat un „semnal” în seara de 27 martie, pentru ca opinia publică să nu fie șocată la aflarea veștii că 7 partide care au îndrăznit să se amestece printre picioarele „granzilor” vor fi respinse pe vicii procedurale), nu cuiva care a văzut cu ochii săi dosarele și a muncit la sortarea listelor. Problema de fapt e alta. Noi am început munca de strâns semnături încă din decembrie 2013, pe un format de listă conform legii 33/2007. Dar guvernul a dat HG privitor la formatul final al listei abia pe 20 februarie (dacă țin bine minte). Spre deosebire de formatul acesta publicat de guvern, pe formatul folosit de noi până la acea dată lipsea doar mențiunea „întocmit de” (numele celui care a „întocmit” lista oricum era jos) și CNP-ul. Așa că toate semnăturile strânse până atunci, mai mult de 100.000, au fost trimise înapoi în județe pentru ca oamenii care le-au adunat să-și treacă de mână și CNP-ul pe ele. Și apoi s-au întors înapoi. Nu există nici măcar o listă fără CNP-ul celui care a întocmit-o pe ea.
BEC, așadar, de fapt nu contestă existența CNP, ci faptul că poziția CNP nu respectă poziția din modelul publicat de guvern abia pe 19 februarie și că numele celui care a întocmit lista nu e evidențiat prin mențiunea „întocmit de”.
După data de 20 februarie noi am continuat să adunăm din teritoriu ce se mai adunase pe formatul precedent de liste și am continuat strângerea de semnături pe formatul publicat de guvern - cu mențiunile „întocmit de” și „CNP” poziționate unde a zis guvernul.
În privința celor peste 6.000 de liste care nu ar conține numele și prenumele celui care le-a întocmit, nu mă pot pronunța. Pe miile de liste văzute de mine în dosare nu îmi aduc aminte să fi văzut vreuna fără nume și prenume pe ele. Cele care nu aveau așa ceva, în cazul în care nu a putut fi identificat autorul, au fost scoase. După încheierea acțiunii de îndosariere, la sediu au rămas câteva mii de semnături care aveau diverse probleme: erau în mod mai mult decât evident copii xerox (și BEC ne-au găsit... 2 liste trase la xerox, spre deosebire de PDS, unde au găsit sute de liste trase la xerox, și sunt convins că e așa!), aveau date incomplete sau suspecte (de exemplu: 10 poziții, 10 nume, aceeași adresă și aceeași semnătură), erau nesemnate și nu s-a putut identifica autorul etc. Așa că mi-ar face plăcere să văd și eu cele 6.000 și ceva de liste care sunt, chipurile, neasumate de autorul lor. Să înțeleg mai bine ce înțeleg cei de la BEC prin lipsa numelui și prenumelui.
Oricum, noi vom depune contestație. Să vedem ce-o ieși.
Pe de altă parte, motivațiile pe care BEC le-a publicat azi mai sunt extrem de scandaloase dintr-un motiv. La trei candidați independenți, Vasile Iuștuc, Doina Noghin și Nicolae Toteanu, BEC motivează respingerea candidaturii prin faptul că nu au adus semnături de susținere suficiente. Mai precis, Iuștuc a adus 10 (zece :)))) ) semnături, Doina Noghin în jur de 130 și Toteanu... 0 (zero)! Cu toate acestea, înțelegem că BEC le-a acceptat dosarul de candidatură. Păi stați așa, să ne înțelegem. Lui Remus Cernea și Aurei Speranța Ungureanu, care au venit să-și depună dosarul înainte de ora 0.00 (Aura Ungureanu a venit chiar devreme, pe la 21:45 - eram de față) li s-a refuzat primirea dosarului pentru că, vezi Doamne, mormanele de liste nu erau numerotate. Logic, se pune întrebarea: păi când candidații Iuștuc, Noghin și Toteanu și-au depus candidatura, nu a observat nimeni că aceștia... nu au ce să numeroteze?!
Incredibil, dar adevărat.
În privința PAS, ea e scandaloasă.
Se susține că vreo 6.000 de liste (echivalent a peste 60.000 de poziții) nu au numele și prenumele celui care a întocmit lista și că în alte 8.300 de liste (echivalent a peste 83.000 de semnături) lipsesc de la subsol rubricile „întocmit de” și „CNP”.
În privința lipsei CNP, avem de-a face categoric cu o minciună sfruntată. Chestia asta se poate spune idioților, eventual celor care se uită la emisiunile lui Turcescu (care am impresia că a dat un „semnal” în seara de 27 martie, pentru ca opinia publică să nu fie șocată la aflarea veștii că 7 partide care au îndrăznit să se amestece printre picioarele „granzilor” vor fi respinse pe vicii procedurale), nu cuiva care a văzut cu ochii săi dosarele și a muncit la sortarea listelor. Problema de fapt e alta. Noi am început munca de strâns semnături încă din decembrie 2013, pe un format de listă conform legii 33/2007. Dar guvernul a dat HG privitor la formatul final al listei abia pe 20 februarie (dacă țin bine minte). Spre deosebire de formatul acesta publicat de guvern, pe formatul folosit de noi până la acea dată lipsea doar mențiunea „întocmit de” (numele celui care a „întocmit” lista oricum era jos) și CNP-ul. Așa că toate semnăturile strânse până atunci, mai mult de 100.000, au fost trimise înapoi în județe pentru ca oamenii care le-au adunat să-și treacă de mână și CNP-ul pe ele. Și apoi s-au întors înapoi. Nu există nici măcar o listă fără CNP-ul celui care a întocmit-o pe ea.
BEC, așadar, de fapt nu contestă existența CNP, ci faptul că poziția CNP nu respectă poziția din modelul publicat de guvern abia pe 19 februarie și că numele celui care a întocmit lista nu e evidențiat prin mențiunea „întocmit de”.
După data de 20 februarie noi am continuat să adunăm din teritoriu ce se mai adunase pe formatul precedent de liste și am continuat strângerea de semnături pe formatul publicat de guvern - cu mențiunile „întocmit de” și „CNP” poziționate unde a zis guvernul.
În privința celor peste 6.000 de liste care nu ar conține numele și prenumele celui care le-a întocmit, nu mă pot pronunța. Pe miile de liste văzute de mine în dosare nu îmi aduc aminte să fi văzut vreuna fără nume și prenume pe ele. Cele care nu aveau așa ceva, în cazul în care nu a putut fi identificat autorul, au fost scoase. După încheierea acțiunii de îndosariere, la sediu au rămas câteva mii de semnături care aveau diverse probleme: erau în mod mai mult decât evident copii xerox (și BEC ne-au găsit... 2 liste trase la xerox, spre deosebire de PDS, unde au găsit sute de liste trase la xerox, și sunt convins că e așa!), aveau date incomplete sau suspecte (de exemplu: 10 poziții, 10 nume, aceeași adresă și aceeași semnătură), erau nesemnate și nu s-a putut identifica autorul etc. Așa că mi-ar face plăcere să văd și eu cele 6.000 și ceva de liste care sunt, chipurile, neasumate de autorul lor. Să înțeleg mai bine ce înțeleg cei de la BEC prin lipsa numelui și prenumelui.
Oricum, noi vom depune contestație. Să vedem ce-o ieși.
Pe de altă parte, motivațiile pe care BEC le-a publicat azi mai sunt extrem de scandaloase dintr-un motiv. La trei candidați independenți, Vasile Iuștuc, Doina Noghin și Nicolae Toteanu, BEC motivează respingerea candidaturii prin faptul că nu au adus semnături de susținere suficiente. Mai precis, Iuștuc a adus 10 (zece :)))) ) semnături, Doina Noghin în jur de 130 și Toteanu... 0 (zero)! Cu toate acestea, înțelegem că BEC le-a acceptat dosarul de candidatură. Păi stați așa, să ne înțelegem. Lui Remus Cernea și Aurei Speranța Ungureanu, care au venit să-și depună dosarul înainte de ora 0.00 (Aura Ungureanu a venit chiar devreme, pe la 21:45 - eram de față) li s-a refuzat primirea dosarului pentru că, vezi Doamne, mormanele de liste nu erau numerotate. Logic, se pune întrebarea: păi când candidații Iuștuc, Noghin și Toteanu și-au depus candidatura, nu a observat nimeni că aceștia... nu au ce să numeroteze?!
Incredibil, dar adevărat.
2.4.14
Nu e bătaie de joc, ci război pe față
Am aflat, nu mi-a venit să cred, apoi m-am liniștit, chiar mi s-a părut amuzant și am participat oarecum relaxat la o șuetă de seară pe 6TV. BEC nu a validat candidatura PAS pentru viitoarele alegeri europarlamentare. 4 luni de muncă și vreo 2 săptămâni de lins dosare se duc pe apa sâmbetei.
Odată cu noi nu au fost validate alte 6 partide și jumătate dintre independenți. Privind lista celor rămași, e evident că sunt numai „băieți buni”. Care se au la mână între ei, că doar nu au stat degeaba atâția ani la guvern, în fruntea SIE, SRI etc. Și de PP-DD e nevoie la toamnă, pentru prezidențiale. Nu e cazul să-l supere pe domnu' Dan, că până la urmă mai are 4-5 procente care se pot dovedi de aur. Alde noi, Noua Republică, mișcarea lui Fuia, expiratul de Vadim - picam ca musca în lapte în toată afacerea asta care trebuia să fie un club închis. Singurii de care nu-mi pare rău sunt PDS - sigur aveau listele măsluite.
Una peste alta cred că trăim un moment la fel de trist ca în 1938, când regele Carol a dispus desființarea tuturor partidelor, instaurând, pentru mai bine de 50 de ani, dictatura în România. Lucrurile sunt de acum clare și previzibile: PSD o să ia vreo 40%, PNL, PDL, Mișcarea Băsistă Populară - undeva în jur de 12-15%, Forța Civică și PNȚ tradiționalul 1% și UDMR tradiționalul 6%. Dintre independenții rămași în cursă nu cred că va lua niciunul mai mult de 25.000 de voturi, în primul rând pentru că nu-l cheamă EBA și nu va avea reprezentanți moca în Birourile Electorale ca să poată preveni furturile. Nu văd care e diferența dintre o dictatură, să zicem Coreea de Nord, unde orice bagi în urnă, iese tot partidul lui Kim Jong Un, și un regim în care orice bagi în urnă, tot dintre băieții deștepți se alege. Chiar nu văd. 25 de ani au trecut degeaba, ne-am întors fix de unde am pornit, numai că de data asta viitorul e al dracului de neclar.
Singura șansă a unui partid din afara establishmentului de a mai face ceva rămân localele, drept pentru care încep să cred că în curând băieții vor da o lege prin care să plătești o sumă consistentă de bani și pentru a participa la alegerile locale pentru un umil post de consilier comunal.
Clasa politică nu-și bate joc de noi, ci ne-a declarat război pe față.
Odată cu noi nu au fost validate alte 6 partide și jumătate dintre independenți. Privind lista celor rămași, e evident că sunt numai „băieți buni”. Care se au la mână între ei, că doar nu au stat degeaba atâția ani la guvern, în fruntea SIE, SRI etc. Și de PP-DD e nevoie la toamnă, pentru prezidențiale. Nu e cazul să-l supere pe domnu' Dan, că până la urmă mai are 4-5 procente care se pot dovedi de aur. Alde noi, Noua Republică, mișcarea lui Fuia, expiratul de Vadim - picam ca musca în lapte în toată afacerea asta care trebuia să fie un club închis. Singurii de care nu-mi pare rău sunt PDS - sigur aveau listele măsluite.
Una peste alta cred că trăim un moment la fel de trist ca în 1938, când regele Carol a dispus desființarea tuturor partidelor, instaurând, pentru mai bine de 50 de ani, dictatura în România. Lucrurile sunt de acum clare și previzibile: PSD o să ia vreo 40%, PNL, PDL, Mișcarea Băsistă Populară - undeva în jur de 12-15%, Forța Civică și PNȚ tradiționalul 1% și UDMR tradiționalul 6%. Dintre independenții rămași în cursă nu cred că va lua niciunul mai mult de 25.000 de voturi, în primul rând pentru că nu-l cheamă EBA și nu va avea reprezentanți moca în Birourile Electorale ca să poată preveni furturile. Nu văd care e diferența dintre o dictatură, să zicem Coreea de Nord, unde orice bagi în urnă, iese tot partidul lui Kim Jong Un, și un regim în care orice bagi în urnă, tot dintre băieții deștepți se alege. Chiar nu văd. 25 de ani au trecut degeaba, ne-am întors fix de unde am pornit, numai că de data asta viitorul e al dracului de neclar.
Singura șansă a unui partid din afara establishmentului de a mai face ceva rămân localele, drept pentru care încep să cred că în curând băieții vor da o lege prin care să plătești o sumă consistentă de bani și pentru a participa la alegerile locale pentru un umil post de consilier comunal.
Clasa politică nu-și bate joc de noi, ci ne-a declarat război pe față.
28.3.14
Prima controversă a alegerilor europarlamentare: 6 milioane de semnături
Văd că multă lume e mirată de numărul mare de semnături strânse pentru europarlamentare. 15 partide și 11 independenți au strâns vreo 6 milioane de semnături. Pute? Da, pute.
De la bun început trebuie însă spus un lucru: e posibil să strângi cele 200.000 de semnături, cu o mobilizare exemplară. Gândiți-vă că oricine are un grup de rude și prieteni apropiați - măcar 20 de persoane. Dacă din ăștia 20 mai convingi vreo 2 nu doar să semneze, ci să ia și ei liste și să dea mai departe la semnat, se mai adună câteva zeci. Și tot așa. Totul pornind de la un singur om. Gândiți-vă acum că ai câteva sute de oameni în toată țara și pornești această mașinărie de semnături cu 4 luni înainte de data limită. Chiar nu e mare brânză, dar trebuie să ai baza de partid pregătită.
Partidele mari lucrează altfel, ele lucrează direct cu instituțiile - în general cu primăriile la care au acces - și semnăturile se iau val-vârtej pe măsură ce cetățenii interacționează cu primăria. Sau își pun oamenii de afaceri să strângă semnături de la angajați. Sau directorii de instituții. Partide precum PSD sau PNL ar putea aduna 200.000 de semnături fluierând, în cel mult 4-5 zile.
Nu doar că le adună fluierând, ci le adună și pentru alții. Există cel puțin o făcătură de partid înscris în cursa asta electorală care în urmă cu 3 săptămâni nu avea nimic, pentru că nu e un partid cu structură în teritoriu, e zero, dar căruia i s-au făcut cadou listele (e mai complicat de explicat motivul acestui cadou). Semnatarii de pe listele acestui partid se regăsesc cu siguranță și pe listele partidului „mare”, că doar nu stăteau cei de la „centru” să le caute astora mici semnături proaspete.
Listele PRM-iste probabil au și ele un număr mare de nume comune, pentru că membrii și simpatizanții PRM au semnat mai mult ca sigur și cu Funar, și cu Vadim - „ca românul imparțial”.
De Mircea Diaconu nu mai zic nimic. Ponta semnând pentru Diaconu la televizor a fost un semnal destul de clar pentru activul PSD din teritoriu că „trebuie să se mobilizeze”.
Deci, da, dacă vreun Superman s-ar apuca de scotocit temeinic prin cele 600.000 de file de dosar depuse la BEC ar descoperi nereguli. Încercați, totuși, să vă imaginați ce înseamnă 600.000 de file. Să ne închipuim că avem în față o bibliotecă plină de cărți, și fiecare carte are în medie 200 de file. De câte cărți ar fi nevoie ca să ai în bibliotecă 600.000 de file? 3.000 de cărți!
Nu stă nici dracu' să scaneze în câteva zile 3000 de cărți, să ocerizeze informația și apoi să înceapă să compare nume, serii de buletin, adrese etc. pentru a găsi duplicate.
Până la urmă marele câștig al acestor alegeri e că vor fi cele mai disputate din ultimii 10 ani. Pe mine chiar nu mă interesează dacă x sau y și-au strâns semnăturile incorect. Oricum, condiționarea asta e o barbarie și e profund antidemocratică. Mi se pare un semn încurajator că partidele mai mici și o mulțime de independenți au avut curajul să ia taurul de coarne și să înfrunte sistemul. Să ne bucurăm că sistemul nu ne cere 500.000 sau chiar 1 milion de semnături și să profităm de bunăvoința lui.
LE. și o scurmare în fund a colonelului Turcescu: http://inregistrari.b1.ro/view-27_Mar-2014-sub_semnul_%C3%AEntreb%C4%83rii-88.html Mulțumim colonelului pentru publicitatea gratuită pe care ne-a făcut-o.
De la bun început trebuie însă spus un lucru: e posibil să strângi cele 200.000 de semnături, cu o mobilizare exemplară. Gândiți-vă că oricine are un grup de rude și prieteni apropiați - măcar 20 de persoane. Dacă din ăștia 20 mai convingi vreo 2 nu doar să semneze, ci să ia și ei liste și să dea mai departe la semnat, se mai adună câteva zeci. Și tot așa. Totul pornind de la un singur om. Gândiți-vă acum că ai câteva sute de oameni în toată țara și pornești această mașinărie de semnături cu 4 luni înainte de data limită. Chiar nu e mare brânză, dar trebuie să ai baza de partid pregătită.
Partidele mari lucrează altfel, ele lucrează direct cu instituțiile - în general cu primăriile la care au acces - și semnăturile se iau val-vârtej pe măsură ce cetățenii interacționează cu primăria. Sau își pun oamenii de afaceri să strângă semnături de la angajați. Sau directorii de instituții. Partide precum PSD sau PNL ar putea aduna 200.000 de semnături fluierând, în cel mult 4-5 zile.
Nu doar că le adună fluierând, ci le adună și pentru alții. Există cel puțin o făcătură de partid înscris în cursa asta electorală care în urmă cu 3 săptămâni nu avea nimic, pentru că nu e un partid cu structură în teritoriu, e zero, dar căruia i s-au făcut cadou listele (e mai complicat de explicat motivul acestui cadou). Semnatarii de pe listele acestui partid se regăsesc cu siguranță și pe listele partidului „mare”, că doar nu stăteau cei de la „centru” să le caute astora mici semnături proaspete.
Listele PRM-iste probabil au și ele un număr mare de nume comune, pentru că membrii și simpatizanții PRM au semnat mai mult ca sigur și cu Funar, și cu Vadim - „ca românul imparțial”.
De Mircea Diaconu nu mai zic nimic. Ponta semnând pentru Diaconu la televizor a fost un semnal destul de clar pentru activul PSD din teritoriu că „trebuie să se mobilizeze”.
Deci, da, dacă vreun Superman s-ar apuca de scotocit temeinic prin cele 600.000 de file de dosar depuse la BEC ar descoperi nereguli. Încercați, totuși, să vă imaginați ce înseamnă 600.000 de file. Să ne închipuim că avem în față o bibliotecă plină de cărți, și fiecare carte are în medie 200 de file. De câte cărți ar fi nevoie ca să ai în bibliotecă 600.000 de file? 3.000 de cărți!
Nu stă nici dracu' să scaneze în câteva zile 3000 de cărți, să ocerizeze informația și apoi să înceapă să compare nume, serii de buletin, adrese etc. pentru a găsi duplicate.
Până la urmă marele câștig al acestor alegeri e că vor fi cele mai disputate din ultimii 10 ani. Pe mine chiar nu mă interesează dacă x sau y și-au strâns semnăturile incorect. Oricum, condiționarea asta e o barbarie și e profund antidemocratică. Mi se pare un semn încurajator că partidele mai mici și o mulțime de independenți au avut curajul să ia taurul de coarne și să înfrunte sistemul. Să ne bucurăm că sistemul nu ne cere 500.000 sau chiar 1 milion de semnături și să profităm de bunăvoința lui.
LE. și o scurmare în fund a colonelului Turcescu: http://inregistrari.b1.ro/view-27_Mar-2014-sub_semnul_%C3%AEntreb%C4%83rii-88.html Mulțumim colonelului pentru publicitatea gratuită pe care ne-a făcut-o.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)