Priviți graficul de mai sus. Reprezintă locul ocupat de România la Jocurile Olimpice în funcție de medaliile obținute din 1952 încoace. Așadar, de la toate edițiile de după al doilea război mondial încoace. Linia galbenă - clasamentul în funcție de medaliile de aur, linia roșie - clasamentul după numărul total de medalii. E vorba, firește, de toate edițiile la care România a participat, pentru că a mai fost o ediție, tot la Londra, în 1948, la care țara noastră nu a participat. Din păcate pentru noi, Londra 2012 reprezintă cel mai slab rezultat de la al doilea război mondial încoace. Comparațiile se fac în mod greșit cu Olimpiada din 1964, ultima la care delegația României nu a luat decât două medalii de aur. În 1964 era mai puține sporturi și mai puține discipline sportive. În 1964 s-au acordat în total 504 medalii. În 2012 au fost 962 de medalii, deci aproape dublu. Comparația nu are sens. Tot ce putem compara e locul între națiuni.
Graficul arată un lucru evident: România, exceptând prima ediție din acest grafic, s-a situat mereu undeva în interiorul topului primelor 15 națiuni. Vârful a fost atins între 1976-1988, e drept, în condițiile în care două dintre aceste Olimpiade, Moscova 1980 și Los Angeles 1984, au fost masiv boicotate. Chiar și după 1989 lucrurile au mers binișor, cu o participare excepțională la Sydney 2000 și una în nota tradițională la Atena 2004.
Ceva s-a întâmplat însă după Atena, în ultimele două cicluri olimpice. Beijing 2008 a reprezentat o prefigurare a dezastrului de azi. Nu sunt un specialist în administrarea problemelor sportive, ca să-mi dau seama ce s-a greșit, dar din 2004 încoace sigur s-a greșit ceva în selectarea, pregătirea și sprijinirea sportivilor de performanță. Nu cred că e vorba neapărat de bani, pentru că refuz să cred că țări precum Noua Zeelandă (PIB-ul Noii Zeelande, luat în cifre absolute, este de două ori mai mic decât al României), Cuba, Jamaica, Belarus, Etiopia, Coreea de Nord, situate deasupra noastră în clasamentul final al medaliilor, au cheltuit în ultimii 4 ani pe sport mai mulți bani decât s-au cheltuit în România. Cu siguranță e o problemă de organizare și de alocare corectă a banilor cheltuiți. Cineva ar trebui să evalueze tot ce înseamnă practicarea sporturilor în România, începând cu programele școlare și terminând cu felul în care sunt puse în valoare sălile de sport și bazinele construite în ultimii 8 ani. Vin copii și tineri să se antreneze în ele? S-a creat o emulație în jurul lor, sau se stă cu lacătul pe ușă?
Momentan România face figură de țară subdezvoltată. Recolta de medalii nu e una cu care să ne mândrim. Ea confirmă însă previziunile pe care le-au făcut strict pe baze economice specialiștii de la PricewaterhouseCoopers (care ziceau că putem câștiga 12 medalii) și Goldman Sachs (care au ghicit exact numărul de medalii, 9). Semn că ne putem autoiluziona, putem să mai ascundem dezastrul în spatele câtorva performeri, dar nu îi putem trișa pe cei care lucrează cu cifre, statistici și numere seci. Și în ochii cărora suntem, într-adevăr, o țară subdezvoltată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu