Era nevoie, dar nu acum

Bine că am scăpat de Boc (pe care în 2007 îl comparam cu Emil Bobu) dar puteau și ei să mai aștepte măcar până trece perioada cu viscol. Care se tot prelungește și se tot prelungește, spre disperarea multora, inclusiv a mea (nu de alta, dar în jur de 20-25 februarie e de musai să fie cald și să pot folosi mașina :) Bun, prost, analfabetul ăla de Igaș măcar se chinuia să facă o treabă (mare). Acum nu mai avem nici o garanție că la viscolul următor, până se clarifică situația guvernului, va mai exista o autoritate care să-și facă treaba.

Pe de altă parte nu putem să nu remarcăm impactul incredibil al protestelor care, între noi fie vorba, au fost destul de leșinate în comparație cu ceea ce s-a întâmplat în alte părți (de exemplu la greci sau la Londra). Asta înseamnă că undeva, sus, cineva se teme foarte tare și ar face orice ca să nu-și pericliteze poziția. Ceea ce a început cu retragerea din dezbaterea publică a proiectului legii sănătății, a continuat cu reintegrarea medicului Arafat, retragerea stupizeniei monstruoase numită „taxa auto”, demiterea lui Baconschi ș.a.m.d. ajungând, iată, la căderea guvernului. Cedări pe linie ale unei puteri tot mai nervoase care părea, în absența reacției societății civile, cimentată în scaunul călduț de la vârf.

Trebuie, de asemenea, să salutăm renașterea spiritului civic la români. Erau vreo 15 ani de când strada nu a mai obținut nimic în România. Eu am mai zis-o: generația mea, a celor care se îndreaptă spre 40 de ani, a obținut destule punând presiune în anii '90. Când puterea derapează în interiorul ciclului electoral, singura soluție e să ieși în stradă și să-i dai la cap. Iliescu a cunoscut pe pielea lui presiunea străzii și tocmai de-aia o perioadă care ar fi putut fi foarte proastă, a fost mai puțin proastă. Actualul derapaj al puterii PDL s-a datorat și faptului că populația, și în special tinerii, au acceptat pasiv toate porcăriile care li s-au turnat în cap începând cu iarna lui 2008-2009. Bine că s-a terminat perioada de pasivitate! Și să sperăm că ea va ține, ca și la începutul anilor '90, cel puțin 5-6 ani, în așa fel încât oricine ar veni la putere, să se teamă de reacția străzii.