Nu mi-am ascuns niciodată antipatia pentru Băsescu, pe care îl socotesc un mic fascist reprimat, care dacă ar fi trăit prin anii '30 fie ar fi declanşat un război civil, fie ar fi impus o dictatură personală.
Ceea ce îmi displace însă cel mai mult vizavi de votul de ieri nu e faptul că s-a reales iar - în fond, era dreptul lui să fie preşedinte, câtă vreme a câştigat democratic votul populaţiei în 2004. Cel mai mult îmi displace că va reveni la putere camarila de lingăi care îl înconjoară. Fiindcă Băsescu - ca orice spirit dictatorial, de altfel - are o problemă de structură: nu se poate înconjura decât cu lingăi şi nulităţi fără coloană vertebrală, incapabili să se afirme în vreun alt domeniu decât "în preajma" lui el lider maximo. După Ceauşescu, Băsescu este primul preşedinte al României care a reuşit efectiv să-şi îndepărteze din preajmă, din zona de luare a deciziei, toţi oamenii de valoare care l-au înconjurat cândva, păstrând în schimb numai yesmanii şi ţucălarii, în frunte cu ridicolul Boc.
Vi-l mai amintiţi pe Emil Bobu? Well, cam asta îmi inspiră mie Emil Boc. Vă mai amintiţi cum dădea Bobu tonul la aplauze când ţinea Ceauşescu un discurs? Well, cam ăsta e Boc. Băsescu tuşeşte şi Boc închide uşa să nu se mai facă curent. Băsescu râgâie şi Boc îl bate pe spate să nu se înece. Băsescu îşi freacă chelia şi Boc îi spune: "Vai, ce păr des aveţi domnule Preşedinte!" Ăsta e Boc. Un limbric aciuat sub o lupă care îl face să pară mare piton.
După cum Anca Boagiu îmi aduce aminte de Suzana Gâdea. O tipă agramată, cu privirea mustind a vid, cu tare de exprimare şi de logică, dar veşnic abonată la funcţii şi funcţiuni... sub umbrela lui el lidero maximo, se înţelege.
Şi să mai spun ce îmi sugerează Stolojan? Blaga? Videanu-bordură? Valeriu Stoica?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu