Suntem ultimii în Europa la procentajul de firme care au un website: 24%. Pe primul loc sunt ţările nordice, cu un procent de vreo 85% în timp ce media europeană e de 65%. Până şi bulgarii sunt mai destupaţi la cap, cu 31% din firme prezente online.
Mâine-poimâine intrăm în 2008 şi trei sferturi din firmele româneşti nici măcar nu au intrat în secolul XXI. Mă rog, partea bună e că va fi mult de muncă, în continuare, în industria web.
10.12.07
Iranul si dolarul
Unul din evenimentele-cheie la nivel internaţional văd că trece complet neobservat în presa noastră. Iranul se pare că a renunţat oficial la dolarul american ca valută oficială pentru efectuarea tranzacţiilor cu petrol (mai precis, ca valută în care să-şi vândă petrolul).
Dacă americanii nu o pun repede de un război cu Teheranul, care să readucă lucrurile "back on track", atunci e foarte posibil să asistăm în următorii 10 ani la o depreciere atât de accelerată a dolarului, încât hârtia verde chiar va deveni bună de şters la fund. Pe de altă parte, dacă Teheranul a luat decizia asta şi nu va păţi nimic, e de aşteptat ca în perioada imediat următoare şi alte state să ia o aceeaşi decizie. Chestia e că după războaiele din Afganistan şi (mai ales) Irak şi cu o datorie publică de 3 triliarde de dolari, mă îndoiesc că America ar mai avea resursele necesare susţinerii unui război care ar fi, probabil, de 10 ori mai costisitor decât cel din Irak.
Dacă americanii nu o pun repede de un război cu Teheranul, care să readucă lucrurile "back on track", atunci e foarte posibil să asistăm în următorii 10 ani la o depreciere atât de accelerată a dolarului, încât hârtia verde chiar va deveni bună de şters la fund. Pe de altă parte, dacă Teheranul a luat decizia asta şi nu va păţi nimic, e de aşteptat ca în perioada imediat următoare şi alte state să ia o aceeaşi decizie. Chestia e că după războaiele din Afganistan şi (mai ales) Irak şi cu o datorie publică de 3 triliarde de dolari, mă îndoiesc că America ar mai avea resursele necesare susţinerii unui război care ar fi, probabil, de 10 ori mai costisitor decât cel din Irak.
7.12.07
Si scorul, cat a fost scorul?!
- sau cum să citeşti ca vita proastă un site prost -
În general, nu am timp. Nimeni nu are. Dar asta le întrece pe toate. Am vrut să intru pe ProSport să mai văd ce şi cum din fotbal. Hopa! Steaua a mâncat bătaie de la Urziceni în cupă! Dau click pe articolul de pe prima pagină şi încep să citesc. Şi citesc. Şi citesc. La final rămâne întrebarea: "Da' scorul, cât a fost scorul?"
În general site-ul ProSport e unul dintre cele mai prost făcute site-uri de sport. Dacă ne uităm pe prima pagină, o să vedem că lipsesc cu desăvârşire... scorurile! De fapt asta e o boală la jurnaliştii noştri, că şi la tv e la fel. Daca urmăreşti un meci pe RAI sau oriunde altundeva vei vedea undeva în colţul ecranului scorul: Cutare vs. Cutare 2-3 . Când televiziunile noastre preiau transmisii din afară, nu-i bai, că vin cu tot cu grafica de afară. Dar dacă ai ghinionul să te uiţi la un meci transmis de ai noştri şi ai ghinionul să deschizi televizorul după ce a început meciul, se poate întâmpla să stai ca vita şi o jumătate de oră în faţa ecranului fără să ştii cât e scorul, fiindcă nici pe ecran nu ţi se spune, nici cretinii de comentatori nu repetă periodic "am ajuns în minutul cutare, în continuare e x-x".
De fapt nici nu ştiu ce a fost în capul meu de m-am dus pe ProSport. Reflex de prost. Oricum, la finalul articolului am rămas cu iluzia că Urziceniul a dat cel puţin 3 goluri şi Steaua niciunul. Fals! A fost 2-0. Am aflat de pe GSP.ro, unde scorul însoţeşte, cum e normal, titlul cronicii meciului.
Ce să zic, probabil că e o operaţiune tehnică foaaaaaaaaaaarte grea să faci dintr-un site de sport... un site de sport.
În general, nu am timp. Nimeni nu are. Dar asta le întrece pe toate. Am vrut să intru pe ProSport să mai văd ce şi cum din fotbal. Hopa! Steaua a mâncat bătaie de la Urziceni în cupă! Dau click pe articolul de pe prima pagină şi încep să citesc. Şi citesc. Şi citesc. La final rămâne întrebarea: "Da' scorul, cât a fost scorul?"
În general site-ul ProSport e unul dintre cele mai prost făcute site-uri de sport. Dacă ne uităm pe prima pagină, o să vedem că lipsesc cu desăvârşire... scorurile! De fapt asta e o boală la jurnaliştii noştri, că şi la tv e la fel. Daca urmăreşti un meci pe RAI sau oriunde altundeva vei vedea undeva în colţul ecranului scorul: Cutare vs. Cutare 2-3 . Când televiziunile noastre preiau transmisii din afară, nu-i bai, că vin cu tot cu grafica de afară. Dar dacă ai ghinionul să te uiţi la un meci transmis de ai noştri şi ai ghinionul să deschizi televizorul după ce a început meciul, se poate întâmpla să stai ca vita şi o jumătate de oră în faţa ecranului fără să ştii cât e scorul, fiindcă nici pe ecran nu ţi se spune, nici cretinii de comentatori nu repetă periodic "am ajuns în minutul cutare, în continuare e x-x".
De fapt nici nu ştiu ce a fost în capul meu de m-am dus pe ProSport. Reflex de prost. Oricum, la finalul articolului am rămas cu iluzia că Urziceniul a dat cel puţin 3 goluri şi Steaua niciunul. Fals! A fost 2-0. Am aflat de pe GSP.ro, unde scorul însoţeşte, cum e normal, titlul cronicii meciului.
Ce să zic, probabil că e o operaţiune tehnică foaaaaaaaaaaarte grea să faci dintr-un site de sport... un site de sport.
1.12.07
"Batem orice pret", adica avem cele mai mari preturi
Flamingo a lansat eFlamingo.ro . Foarte bine, aş zice, dacă nu aş fi ajuns la ei prin intermediul reclamelor de care s-a umplut brusc tot netul. Reclame care bat monedă pe sloganul afişat şi pe prima pagină a site-ului: "Batem orice preţ!"
Păi şi ce e rău în asta? Păi, n-ar fi rău nimic dacă Flamingo nu ar fi al ţ-şpelea magazin online care pretinde că are cele mai bune preţuri. Pentru că, să fie clar, în comerţul online din România...
- toţi pretind că au cele mai bune preţuri;
- toţi pretind că îţi aduc marfa în 24 de ore;
- toţi pretind că au servicii de 5-7-9-200 de stele;
- toţi pretind că au marfa "în stoc";
- toţi pretind că au investit câteva milioane de parai într-o superplatformă care o să rupă tot la concurenţă (coaste, femururi, şira spinării);
- toţi pretind că etc.
Petarda cea mai tare e, evident, Altexul, care bagă reclama cu Mirya - "dacă găseşti preţ mai mic, îţi dăm banii înapoi" - în condiţiile în care Mirya e brand propriu şi nu-l mai vinde nici dracu' altcineva. Mă şi întreb, de altfel, dacă asta nu e reclamă falsă, care ar trebui sancţionată de CNA, fiindcă e la mintea cocoşului că n-ai cum dracu' să găseşti în altă parte mai ieftin un produs care se găseşte doar la Altex.
Aşa, şi revenind la eFlamingo, am răsfoit şi eu niţel site-ul să văd cam ce preţuri au. Dacă "bat tot", cum se laudă. Am luat la întâmplare câteva produse afişate în vitrină (deci, mă gândesc eu cu mintea mea de prost, chiar or avea preţ bun).
- boxe Creative I-Trigue 3220: pe eFlamingo sunt 189RON, pe Price.ro le găseşti cu 15-20 de lei mai ieftine la vreo 20 de magazine;
- telefoane, hai să vedem un Sony Ericsson W580i: la eFlamingo e 949 RON, pe Price.ro îl găseşti pe 7 magazine la preţuri mai mici cu 15-40 de lei;
- console: la eFlamingo Nintendo Wii e 949 RON, într-adevăr cel mai bun preţ; ceea ce nu se poate spune despre Playstation 2, pe care o poţi lua mai ieftin cu 20-35 RON din alte magazine;
Şi gata. M-am plictisit. Carevasăzică, se ia una bucată slogan stupid, se ia una bucată purcoi de bani şi se face una bucată campanie publicitară mincinoasă pe principiul "massele consumiste oricum e proaste" . Oare cât de departe va ajunge eFlamingo cu asemenea mentalitate de marketing?
Păi şi ce e rău în asta? Păi, n-ar fi rău nimic dacă Flamingo nu ar fi al ţ-şpelea magazin online care pretinde că are cele mai bune preţuri. Pentru că, să fie clar, în comerţul online din România...
- toţi pretind că au cele mai bune preţuri;
- toţi pretind că îţi aduc marfa în 24 de ore;
- toţi pretind că au servicii de 5-7-9-200 de stele;
- toţi pretind că au marfa "în stoc";
- toţi pretind că au investit câteva milioane de parai într-o superplatformă care o să rupă tot la concurenţă (coaste, femururi, şira spinării);
- toţi pretind că etc.
Petarda cea mai tare e, evident, Altexul, care bagă reclama cu Mirya - "dacă găseşti preţ mai mic, îţi dăm banii înapoi" - în condiţiile în care Mirya e brand propriu şi nu-l mai vinde nici dracu' altcineva. Mă şi întreb, de altfel, dacă asta nu e reclamă falsă, care ar trebui sancţionată de CNA, fiindcă e la mintea cocoşului că n-ai cum dracu' să găseşti în altă parte mai ieftin un produs care se găseşte doar la Altex.
Aşa, şi revenind la eFlamingo, am răsfoit şi eu niţel site-ul să văd cam ce preţuri au. Dacă "bat tot", cum se laudă. Am luat la întâmplare câteva produse afişate în vitrină (deci, mă gândesc eu cu mintea mea de prost, chiar or avea preţ bun).
- boxe Creative I-Trigue 3220: pe eFlamingo sunt 189RON, pe Price.ro le găseşti cu 15-20 de lei mai ieftine la vreo 20 de magazine;
- telefoane, hai să vedem un Sony Ericsson W580i: la eFlamingo e 949 RON, pe Price.ro îl găseşti pe 7 magazine la preţuri mai mici cu 15-40 de lei;
- console: la eFlamingo Nintendo Wii e 949 RON, într-adevăr cel mai bun preţ; ceea ce nu se poate spune despre Playstation 2, pe care o poţi lua mai ieftin cu 20-35 RON din alte magazine;
Şi gata. M-am plictisit. Carevasăzică, se ia una bucată slogan stupid, se ia una bucată purcoi de bani şi se face una bucată campanie publicitară mincinoasă pe principiul "massele consumiste oricum e proaste" . Oare cât de departe va ajunge eFlamingo cu asemenea mentalitate de marketing?
24.11.07
Sfat pentru tinerii creativi
Aflu acum că un cunoscut director de creaţie a trecut în lumea celor drepţi la doar 35 de ani şi mă ia cu frig. Bietul om nici nu a fost călcat de vreo maşină, nici nu s-a scufundat cu barca, nici nu a căzut cu avionul: pur şi simplu a făcut infarct. A, la agenţia la care lucra nu era simplu angajat ci era partener... ceea ce mă face să cred că de fapt era responsabil cu mult mai multe lucruri, nu doar simpla "creaţie": deadline-uri, clienţi, discuţii îndelungate & all that fucking shit pe care un angajat normal care vine la 9.00, îşi face treaba pe felia lui şi pleacă la 18.00 nu are de unde să-l ştie.
Să mai spun că de o asemenea moarte am început şi eu să mă tem la începutul acestui an când am şi decis, de altfel, să-mi iau măsuri de precauţie?...
Şi anume:
1. Contract-cadru care nu-i mai dă posibilitatea nici unui client să-mi fută nervii. Cine comentează o virgulă la el, e liber să nu lucreze cu noi. Zic "noi" fiindcă un proiect cretin mă tensionează şi mă oboseşte nu doar pe mine, ci pe toată lumea din birou, şi aşa apar certuri, reproşuri etc.
2. Reguli clare de acceptat clienţi, de la care nu voi face rabat nici dacă o fi să dau faliment: a) nu eu mă deplasez la client la sediu, ci clientul se deplasează la mine la sediu; b) nu clientul impune termenele limită, ci eu; c) decât să mai preiau lucrări subevaluate doar de dragul de a avea ceva de lucru, mai bine lipsă. Oricum practic nişte preţuri absolut decente, de mijloc.
3. 8 ore de lucru la birou, punct. Bine, că mai lucrez alte 5 ore acasă, e altceva, dar măcar o fac în papuci şi pijama, pe îndelete, cu telefonul mobil închis, şi de fapt acasă nu lucrez în principal decât chestiile personale. La birou ajung la 11-12 şi în funcţie de cât e de lucru stau 7-8 ore, nu mai mult.
4. Delegat cât mai multe sarcini, după nişte proceduri simple. Asta e esenţial.
5. Pe metrou obligatoriu citit sau / şi ascultat muzică. E foarte important să-ţi destinzi mintea în cele aproape 2 ore pierdute pe drum şi să te gândeşti la altceva. În viaţa particulară, investit cât mai mult în pasiuni tâmpite: momentan pariez foarte mult (gambling, sunt mai rău decât Jucătorul lui Dostoievski :) ) şi joc Hattrick :) unde sunt bun tare, sezonul ăsta rup tot.
La 20 de ani te simţi bine şi în putere, şi nu simţi când eşti futut la ridiche, dar la 30+ toate astea încep să se simtă şi nu prea e bine dacă ajungi să le faci cu mâna alor tăi de dincolo de Styx. Nu pot să uit primul meu site făcut chipurile ca "profesionist": proiectul a durat vreo 6 luni, a totalizat vreo 600 de ore şi am luat 600 de dolari. Clientul a beneficiat de vreo 6-7 layouturi, apoi de nu ştiu câte modele de bară de navigare, apoi de nu ştiu câte modele de butoane din bara de navigare etc. Colac peste pupăză, site-ul era full-html şi avea vreo 200 de pagini, tot eu le-am băgat şi pe alea. 600 de dolari. La vremea aia am avut sentimentul că am făcut numai o afacere proastă, dar acum ştiu că am făcut şi o afacere proastă, şi o treabă nesănătoasă fiindcă neuronii pierduţi cu prilejul ăla n-o să mi-i mai dea nimeni înapoi. Dar deh, cine e prost învaţă din greşelile proprii, cine e deştept învaţă din ale altora.
Să mai spun că de o asemenea moarte am început şi eu să mă tem la începutul acestui an când am şi decis, de altfel, să-mi iau măsuri de precauţie?...
Şi anume:
1. Contract-cadru care nu-i mai dă posibilitatea nici unui client să-mi fută nervii. Cine comentează o virgulă la el, e liber să nu lucreze cu noi. Zic "noi" fiindcă un proiect cretin mă tensionează şi mă oboseşte nu doar pe mine, ci pe toată lumea din birou, şi aşa apar certuri, reproşuri etc.
2. Reguli clare de acceptat clienţi, de la care nu voi face rabat nici dacă o fi să dau faliment: a) nu eu mă deplasez la client la sediu, ci clientul se deplasează la mine la sediu; b) nu clientul impune termenele limită, ci eu; c) decât să mai preiau lucrări subevaluate doar de dragul de a avea ceva de lucru, mai bine lipsă. Oricum practic nişte preţuri absolut decente, de mijloc.
3. 8 ore de lucru la birou, punct. Bine, că mai lucrez alte 5 ore acasă, e altceva, dar măcar o fac în papuci şi pijama, pe îndelete, cu telefonul mobil închis, şi de fapt acasă nu lucrez în principal decât chestiile personale. La birou ajung la 11-12 şi în funcţie de cât e de lucru stau 7-8 ore, nu mai mult.
4. Delegat cât mai multe sarcini, după nişte proceduri simple. Asta e esenţial.
5. Pe metrou obligatoriu citit sau / şi ascultat muzică. E foarte important să-ţi destinzi mintea în cele aproape 2 ore pierdute pe drum şi să te gândeşti la altceva. În viaţa particulară, investit cât mai mult în pasiuni tâmpite: momentan pariez foarte mult (gambling, sunt mai rău decât Jucătorul lui Dostoievski :) ) şi joc Hattrick :) unde sunt bun tare, sezonul ăsta rup tot.
La 20 de ani te simţi bine şi în putere, şi nu simţi când eşti futut la ridiche, dar la 30+ toate astea încep să se simtă şi nu prea e bine dacă ajungi să le faci cu mâna alor tăi de dincolo de Styx. Nu pot să uit primul meu site făcut chipurile ca "profesionist": proiectul a durat vreo 6 luni, a totalizat vreo 600 de ore şi am luat 600 de dolari. Clientul a beneficiat de vreo 6-7 layouturi, apoi de nu ştiu câte modele de bară de navigare, apoi de nu ştiu câte modele de butoane din bara de navigare etc. Colac peste pupăză, site-ul era full-html şi avea vreo 200 de pagini, tot eu le-am băgat şi pe alea. 600 de dolari. La vremea aia am avut sentimentul că am făcut numai o afacere proastă, dar acum ştiu că am făcut şi o afacere proastă, şi o treabă nesănătoasă fiindcă neuronii pierduţi cu prilejul ăla n-o să mi-i mai dea nimeni înapoi. Dar deh, cine e prost învaţă din greşelile proprii, cine e deştept învaţă din ale altora.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)