Aflu acum că un cunoscut director de creaţie a trecut în lumea celor drepţi la doar 35 de ani şi mă ia cu frig. Bietul om nici nu a fost călcat de vreo maşină, nici nu s-a scufundat cu barca, nici nu a căzut cu avionul: pur şi simplu a făcut infarct. A, la agenţia la care lucra nu era simplu angajat ci era partener... ceea ce mă face să cred că de fapt era responsabil cu mult mai multe lucruri, nu doar simpla "creaţie": deadline-uri, clienţi, discuţii îndelungate & all that fucking shit pe care un angajat normal care vine la 9.00, îşi face treaba pe felia lui şi pleacă la 18.00 nu are de unde să-l ştie.
Să mai spun că de o asemenea moarte am început şi eu să mă tem la începutul acestui an când am şi decis, de altfel, să-mi iau măsuri de precauţie?...
Şi anume:
1. Contract-cadru care nu-i mai dă posibilitatea nici unui client să-mi fută nervii. Cine comentează o virgulă la el, e liber să nu lucreze cu noi. Zic "noi" fiindcă un proiect cretin mă tensionează şi mă oboseşte nu doar pe mine, ci pe toată lumea din birou, şi aşa apar certuri, reproşuri etc.
2. Reguli clare de acceptat clienţi, de la care nu voi face rabat nici dacă o fi să dau faliment: a) nu eu mă deplasez la client la sediu, ci clientul se deplasează la mine la sediu; b) nu clientul impune termenele limită, ci eu; c) decât să mai preiau lucrări subevaluate doar de dragul de a avea ceva de lucru, mai bine lipsă. Oricum practic nişte preţuri absolut decente, de mijloc.
3. 8 ore de lucru la birou, punct. Bine, că mai lucrez alte 5 ore acasă, e altceva, dar măcar o fac în papuci şi pijama, pe îndelete, cu telefonul mobil închis, şi de fapt acasă nu lucrez în principal decât chestiile personale. La birou ajung la 11-12 şi în funcţie de cât e de lucru stau 7-8 ore, nu mai mult.
4. Delegat cât mai multe sarcini, după nişte proceduri simple. Asta e esenţial.
5. Pe metrou obligatoriu citit sau / şi ascultat muzică. E foarte important să-ţi destinzi mintea în cele aproape 2 ore pierdute pe drum şi să te gândeşti la altceva. În viaţa particulară, investit cât mai mult în pasiuni tâmpite: momentan pariez foarte mult (gambling, sunt mai rău decât Jucătorul lui Dostoievski :) ) şi joc Hattrick :) unde sunt bun tare, sezonul ăsta rup tot.
La 20 de ani te simţi bine şi în putere, şi nu simţi când eşti futut la ridiche, dar la 30+ toate astea încep să se simtă şi nu prea e bine dacă ajungi să le faci cu mâna alor tăi de dincolo de Styx. Nu pot să uit primul meu site făcut chipurile ca "profesionist": proiectul a durat vreo 6 luni, a totalizat vreo 600 de ore şi am luat 600 de dolari. Clientul a beneficiat de vreo 6-7 layouturi, apoi de nu ştiu câte modele de bară de navigare, apoi de nu ştiu câte modele de butoane din bara de navigare etc. Colac peste pupăză, site-ul era full-html şi avea vreo 200 de pagini, tot eu le-am băgat şi pe alea. 600 de dolari. La vremea aia am avut sentimentul că am făcut numai o afacere proastă, dar acum ştiu că am făcut şi o afacere proastă, şi o treabă nesănătoasă fiindcă neuronii pierduţi cu prilejul ăla n-o să mi-i mai dea nimeni înapoi. Dar deh, cine e prost învaţă din greşelile proprii, cine e deştept învaţă din ale altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu