Pentru casă

În urmă cu vreo doi ani un englez mi-a propus să vin să lucrez la Londra pe marketing pe motoare de căutare, exact ce fac și aici. Îmi oferea 2500 de lire. 

Inutil de spus, eu nu am câștigat niciodată în România și nu câștig o asemenea sumă. Dar l-am refuzat. La un calcul simplu mi-am dat seama că suma e complet insuficientă pentru ceea ce-mi doream de la viață. În momentul ăla căutam activ să mă mut cât mai aproape de zona Piața Victoriei - Titulescu - Gara de Nord, altfel zis kilometrul 0 al orașului, de unde în 90% din situațiile zilnice nu ai nevoie de mașină ca să te deplasezi și în plus ai acces facil la ceea ce mă interesează pe mine: centrul orașului,  viața culturală, rezidență în sectorul 1, parcul Kisselef și nu în ultimul rând școli și licee bune la care poți ajunge chiar și pe jos. Scopul mutării era să câștig cel puțin 2 ore pentru mine și pentru familia mea. Să pot merge la muncă lejer, cu metroul, să pot citi (și la fel și nevastă-mea). Să putem petrece mai mult timp cu copilul, inclusiv în vreun părculeț în apropiere de casă. Or, după ce m-am uitat un pic pe o hartă a Londrei și pe „scorurile” de acolo, mi-am dat seama instant că 2500 de lire erau ... „peanuts”. Numai chiria și transportul mi-ar fi mâncat 90% din acești bani. Așa că am mers mai departe cu planul meu.

Anul trecut am cumpărat apartamentul, l-am renovat eu însumi încetul cu încetul (a fost o plăcere și o redescoperire interesantă a skill-urilor dezvoltate în urmă cu 30 de ani, când eram elev în învățământul comunist și făceam la școală materia numită „Atelier”), cu mici excepții, cum ar fi, de pildă, rașchetarea parchetului, treabă mult prea grea, la care nu m-am băgat, dar pe care am făcut-o cu un fost coleg de școală care se ocupă cu așa ceva. Am eliminat niște uși, am confecționat eu altele (fără glumă! :) ), am măsurat în draci, am zugrăvit, am lipit baghete de polistiren, am tras canale de cablu, am montat robineți, am pus rolete pe la ferestre și câte altele. Dacă aveți timp de așa ceva (eu am avut) și, firește, capacitatea fizică, eu chiar vă recomand să faceți singuri renovarea apartamentului propriu: nimic nu e mai plăcut decât un pic de muncă fizică după ce ați stat toată ziua la birou.

În fine, acum am tras linie și concluziile ar fi cam așa:

Pentru materiale de bricolaj de tot felul și unelte:

• Numărul 1 e www.dedeman.ro, și magazinul din Băneasa e inegalabil - găsești acolo toate prostiile posibile.
• Numărul 2 e www.bricodepot.ro, de multe ori se găsesc chestii la preț mai bun decât pe Dedeman. Eu am luat vopsea Oskar care era cam cu 10% mai ieftină la Bricodepot decât pe Dedeman, și la cantitatea care mi-a trebuit, diferența de preț chiar s-a simțit. Vopseaua era fix aceeași, singura diferență era la ambalaj. În plus, la multe articole diferențele sunt insesizabile și dacă un Bricodepot vă e mai aproape, mergeți cu încredere.
• Bun e și www.mathaus.ro, au magazin pe Mihai Bravu, păcat că s-au rebranduit abia de anul ăsta, când eu terminasem o bună parte din ceea ce îmi propusesem, dar senzația a fost că au prețuri excelente cam la orice. Pe viitor nu-i voi ocoli. În plus, ceea ce mi-a plăcut la ei e că magazinul din Mihai Bravu e ceva mai mic decât supermagazinele de bricolaj ale concurenților, totul e mai compact, găsești mai rapid ceea ce cauți.
• Uneltele de zugrăveală și vopsitorie mi le-am luat de la Dedeman și Bricodepot, în schimb de pe www.emag.ro am optat pentru niște scule ieftine electrice: o bormașină chinezească, o șurubelniță etc. al căror echivalent nu-l găseam în magazinele de bricolaj. Pentru lucru în casă sunt mai mult decât ok, dar nu le-aș recomanda, firește, pentru uz profesionist.
• Nu cumpărați vopsea no-name sau marca proprie a magazinelor, de regulă sunt porcării, apă chioară. Trebuie să dai 10 mâini ca să rămână un strat culoare pe perete. Din păcate, prețul chiar e un indicator al calității în acest domeniu.

Pentru electrocasnice:

• Am optat exclusiv pentru www.altex.ro. De ce? Pentru că transport, până în casă, indiferent de etaj, fără discuție. Vizita de informare am făcut-o la www.megamall.ro unde Altex are magazin lângă Flanco, și decisiv în favoarea Altex a fost faptul că în seara aceea, din 3 electrocasnice necesare (aragaz, frigider, mașină de spălat), nevasta le-a găsit la Altex pe alea care i-ar fi convenit mai mult. După vizita în magazin m-am întors la calculator și am dat comandă online, după ce am verificat prețurile. Erau ok, dacă aș fi căutat „cel mai mic preț” nu aș fi făcut mare economie (maxim 10%) dar produsele mi-ar fi venit naiba știe în câte reprize, de unde și în ce condiții de livrare.

Pentru mobilă:

• www.ikea.ro e de neevitat, și aici vreau să-mi exprim nemulțumirea profundă față de producătorii români de mobilă: aveam nevoie de o bibliotecă, dar nu o firfirică de-asta cu 2 rafturi și 3 polițe, în centrul căreia să troneze televizorul, ci o bibliotecă adevărată, cu rafturi multe, care să îmbrace un perete întreg și în care să pui cel puțin 2000 de cărți. Ei bine, românii nu mai fabrică așa ceva. Bine, asta de fapt reflectă starea vegetală în care a căzut acest popor, care nu mai cumpără cărți. Drept pentru care cea mai convenabilă soluție găsită a fost familia „Billy” de la Ikea. Toată configurația de care aveam nevoie m-a costat sub 2000 de lei. Ceva comparabil găseai doar pe Mobexpert la un preț exorbitant (e adevărat, arăta și mult mai bine, dar chiar era dincolo de bugetul pe care mi-l permiteam).
• www.lemet.ro : situl arată cam nașpa, dar nu vă lăsați induși în eroare, fac mobilă de calitate, inclusiv bucătării. Au magazin în Megamall și sunt români de-ai noștri. Prețurile afișate pe site sunt corecte, actualizate. Dezavantajul lor - ca la toți producătorii români - e că nu țin nimic pe stoc și durează 4 săptămâni până îți livrează comanda.
• www.elvila.ro: idem, români de-ai noștri, mă rog, e domnul Cataramă patron, poate că nu e cel mai pozitiv personaj de la care să cumperi, dar muncitorii sunt români. M-am bucurat să le plătesc și lor un pic din salariu. Ca și la Lemet, durează 4 săptămâni până îți livrează comanda.
• www.jysk.ro: mobilier scandinav, au un model de afaceri diferit de Ikea, în sensul că au împânzit țara cu magazine mult mai mici ca suprafață decât un magazin obișnuit Ikea. Când au promoții prețurile sunt chiar foarte ok. Mobila se montează ușor, schemele sunt clar desenate, ca la Ikea. Informațiile de pe site corespund „la ceas” cu ce e în magazin, deci puteți liniștiți să vă faceți informarea inițială pe site și să vă duceți la sigur în magazin.
• www.kika.ro: același model scandinav (deși ei sunt austrieci, cred) de mobilier pe principiul „fast food”, linii simple și sobre, primează funcția față de estetic, avantajul e că ai văzut, ți-a plăcut, ai luat, ai montat, e gata.

Pentru aer condiționat:

• www.vent-sys.ro: pentru aer condiționat Mitsubishi cu montaj la domiciliu în timp decent. Or mai fi și alții, dar pe ăștia i-am găsit eu.

Bonus:

• www.voltatec.ro: aici am găsit niște panouri sandwich de tip ALP de care avea nevoie socrul meu la țară, și din care am folosit și eu o bucățică pentru o amenajare minoră pe balcon... :)

Superbonus:

• www.lemnamenajari.ro: fostul meu coleg de școală, Dragoș, și echipa lui, specializați pe tot ce înseamnă parchet. Apelați cu încredere la ei dacă aveți nevoie, inclusiv dacă vă permiteți financiar să vă puneți un parchet din cine știe ce lemn exotic.

În concluzie: un an de muncă, o grămadă de bani cheltuiți, ceva stress (nu excesiv), dar acum stau la un sfert de oră de mers pe jos de Sala Radio, și abia aștept ca din toamnă să mă duc iarăși la concerte.

Reversul medaliei e că astăzi aud din balcon hăuleala din Piața Victoriei :) Am auzit și mitingeala lui Dragnea, îi aud și pe ăștia de la #rezist.

Și ce? Viața e frumoasă.