Scrisoare deschisă, legată de problema traficului, pentru maimuțele din primăria București

Mi-e teamă că, scriind acest text, jignesc maimuțele.

Maimuța este acel animal care, din cine știe ce motive, pe scara evoluției nu a ajuns să se transforme în om. Asta înseamnă că nu și-a dezvoltat capacitatea unui limbaj articulat și a unei gândiri inferențiale avansată, deși unele specii de maimuțe („primatele”) au comun cu omul o mare parte a ADN-ului.

Chiar și așa, majoritatea maimuțelor și mai ales primatele sunt capabile să facă inferențe logice simple, lucru observat atât în natură de cercetători precum Jane Goodall, care a lucrat o mulțime de decenii cu cimpanzeii, cât și în condiții de laborator, așa cum s-a observat pe cercetările făcute cu cimpanzei bonobo de Sue Savage-Rumbaugh.

Cel mai simplu act de gândire logică, de care până și maimuțele se pare că sunt în stare, se poate exprima astfel:

A -> B
B -> C
--
A -> C

ceea ce se traduce astfel: „Dacă A implică B și B implică C, atunci A implică C.”

Acum, de ce sunt nervos pe tâmpiții din PMB și primăriile de sector? Pentru că nu am pretenția să le meargă creierele seci după regulile avansate ale inferențelor cu conjuncții sau disjuncții sau termeni negativi șamd. Dar vreau să le funcționeze măcar după regula simplă a celei mai simple inferențe, pe care până și cimpanzeii se pare că o înțeleg.

Avem un oraș aglomerat. Se fac deja mai bine de 10 ani de când s-a pus acut problema aglomerației acestui oraș și primarii au început să câștige alegerile cu planuri de șosele suspendate, poduri-minune, pasaje subterane și „străpungeri” strategice. Vreo câteva (Basarab, Mihai Bravu, pasajul de la Piața Presei Libere) s-au și realizat. Orașul a rămas în continuare aglomerat. Și va rămâne în continuare.

Ceea ce ar trebui să ridice niște semne de întrebare e faptul că orașul nu e întotdeauna aglomerat. Vara, în timpul vacanței, nu e aglomerat. La fel și primăvara sau iarna, când sunt vacanțele de primăvară sau iarnă. La fel și în zilele în care sunt diverse vacanțe școlare ocazionale. De pildă luni, 5 octombrie, a fost „Ziua învățământului” și nu s-au ținut ore nici la grădinițe, nici la școli, nici la licee. Orașul a fost foarte lejer pentru o zi de luni de octombrie, inclusiv în zonele tradițional aglomerate. Aglomerația se suprapune mai mult decât clar pe sezoanele și zilele anului școlar.

Dacă ar fi să transpunem într-un raționament logic această observație, ea s-ar putea scrie astfel:

Toamna încep școlile.
Dacă încep școlile, orașul se aglomerează.
--
Orașul se aglomerează toamna.

După cum se vede, dacă citim ca imbecilii ultima frază: „Orașul se aglomerează toamna.” nu vedem decât problema. Dacă însă o citim ca oamenii inteligenți și ne uităm la cele două premise, descoperim și cauza, care e exprimată chiar acolo. Câtă vreme nu corelăm cauza cu problema generată, atunci rezolvările nu vor putea duce la dispariția cauzei. O să continuăm să facem șosele suspendate, pasaje, tuneluri și străpungeri până o să ni se acrească (și le vom face pe multe zeci și sute de milioane de euro, firește). Numărul mașinilor de pe străzi nu se va reduce. Ele vor continua să existe acolo. Nu vor mai fi pe strada X, ci pe pasajul Y sau prin străpungerea Z.

Și atunci trebuie să ne punem o întrebare simplă. Cine e toată populația asta care, odată cu începutul școlilor, începe să aglomereze drumurile? E evident: sunt elevii și copiii de grădiniță! Că doar ei încep „școala” în septembrie! Nu o încep nici oamenii care au 40 de ani, nici pensionarii.

Dar au elevii și copii de grădiniță permis de conducere, ca să poată circula mașina? Evident că nu! Nu ei au permisul de conducere și nu ei conduc mașina, ci părinții lor. Și atunci, ar fi logic ca primăriile să se întrebe: de ce naiba părinții nu-și dau copiii la grădinițele și școlile din aproprierea casei, așa cum era pe vremea când creșteam cu toții cu cheia la gât, și trebuie să-i transporte cu mașina?!

Și răspunsurile ar veni de la sine: nu, nu e vorba de sute de mii de părinți din București pe care i-a apucat damblageala și spre deosebire de părinții din urmă cu 20-30 de ani, care își dădeau copiii la școala din cartier, ei vor să-și dea copiii la școala cutare, că au auzit că e un profesor bun de mate, sau la școala cutare, că au auzit că se face mai multă muzică. E vorba de un cumul de factori care țin de:

- Lipsa accesului la locuințe ieftine: locuințele din București sunt încă foarte scumpe comparativ cu salariul median și chiar cu cel mediu. O familie nu se poate muta ușor în zona în care trăiește „ancora” (de obicei, bunicii) care se ocupă în timpul liber de copil / copii, pentru că primăriile nu atacă deloc problema locuințelor goale (care ar trebui impozitate suplimentar) și nu investesc nimic în construcția de locuințe. Drept pentru care o mașină e mult mai ieftină. Dacă nu te poți muta în zona care te interesează, măcar te deplasezi în fiecare zi. Pierzi niște timp în trafic, dar ieși mai ieftin.

- Lipsa investițiilor în sistemul de învățământ, investiții pe care, conform legii, trebuie să le facă primăriile: să zicem că te lipsești de ajutorul bunicilor și vrei să duci copilul la școala din zona în care locuiești efectiv, dar pentru asta îți trebuie o bonă care să stea cu el în orele în care nu o poți face tu. Păi fără 1500-2000 de lei, în cel mai bun caz, nu scapi. Având în vedere că salariul mediu din București e în jur de 2500 de lei (dar cel median cu siguranță e mult mai mic) e de la sine înțeles că foarte puține familii își permit o asemenea soluție. Drept pentru care tot mașina, cu care poți duce copilul acolo unde ieși mai ieftin cu creșterea lui, rămâne de bază. Primăriile ar trebui să investească direct în actuala infrastructură educațională, inclusiv să angajeze în mod direct personal didactic și auxiliar care să se asigure că unitățile școlare sunt folosite la maximum de potențial pe durata zilei, inclusiv în activități de tip after-school și în activități cultural-sportive. Credeți că nu se poate? Vă spun doar atât: Sectorul 1, cel mai sărac în creșe din București, are un buget anual de 1,1 MILIARDE lei. Sectorul 2, 0,89 miliarde. Cel mai sărac e sectorul lui Vanghelie, cu un buget anul acesta de 0,45 miliarde lei. În total sectoarele Bucureștiului au un buget cumulat de 4,6 miliarde lei, adică peste 1 miliard de euro. La banii ăștia se adaugă și „un mărunțiș” de vreo 100 de milioane de lei pe care Primăria Generală îi alocă anual primăriilor de sector, plus bugetul propriu-zis al Primăriei Generale. Oare sunt bucureștenii într-atât de proști încă să creadă că, având la dispoziție atâta bănet, obscen de mult, primăriile nu pot investi nimic nici în locuințe accesibile pentru clasa mijlocie, nici în extinderea sistemului local de învățământ? Probabil că da, altfel nu i-ar mai vota an de an pe imbecilii ăștia din PSD/PNL.

În concluzie, să nu ne mai mirăm că e orașul aglomerat. Nu e vorba de semafoare care nu se coordonează. Cu semafoare coordonate sau nu, cu autostrăzi suspendate sau nu, în traficul din București tot 1 milion de mașini în mișcare vor fi. Că nu vor fi pe axa X-Y ci pe axa Z-W, chiar nu contează. Ele se vor mișca în continuare. Aici. E vorba de necesități de viață cărora administrația e incapabilă să le răspundă, pentru că e incapabilă să le înțeleagă.