Cu toate acestea e absolut surprinzător anunțul de azi al opoziției privitor la demararea procedurilor de suspendare a lui Traian Băsescu. E surprinzător, pentru că momentul e cu totul diferit de cel similar din 2007. Oponenții nu se (mai) bucură de majoritate parlamentară de două treimi, și nici măcar nu se întrevede vreo posibilitate de a obține această majoritate. Este exclus. Șansele sunt nule! Nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva Crin Antonescu a înnebunit. Ce urmăresc? Un nou eșec?
În plus, demiterea lui Băsescu în acest moment istoric nici măcar nu ar mai rezolva mare lucru. Răul a fost făcut. Poporul român a pierdut șansa istorică de a scăpa de Băsescu în mai 2007. Nu a făcut-o. Acum e prea târziu. Răul economic a fost făcut, răul social a fost făcut, dezvoltarea țării a fost compromisă pentru multe decenii de acum încolo prin mega-împrumutul FMI care va atârna ca o piatră de moară de gâtul inițiativelor pe care vor dori să le lanseze guvernele viitoare.
Și totuși s-ar putea să fie vorba de o mișcare inteligentă. Mai avem doar 40 de zile și ne pregătim să intrăm în 2012, an de alegeri. Una dintre mizele opoziției va fi să câștige majoritatea absolută în parlament. Pentru a-și îndeplini acest obiectiv trebuie să mobilizeze orice mijloace - și cel mai simplu e să le reamintești oamenilor că dacă vor să scape de individul pe care îl detestă la ora actuală 9/10 dintre români, va fi nevoie să voteze „cum trebuie” la anul.
Mișcarea e foarte interesantă și pentru că pune cu spatele la zid PDL-ul, obligând partidul de la putere să ia poziție într-o cauză pierdută dinainte, într-un moment foarte delicat pentru ei (arestarea primarului Apostu, care vine după alte arestări ale unor pedeliști mai mărunți). Chiar dacă nu va trece de parlament, va obliga strategii PDL să încropească discursuri penibile de apărare a lui Traian Băsescu care îi vor discredita și mai mult în ochii populației. Deja pedeliștii vorbesc de „atentat la stabilitatea țării”, de „pierderea încrederii investitorilor străini” și de „compromiterea creșterii economice viitoare”, fără să-și dea seama că oamenii urăsc tocmai asemenea formulări seci, în vădită contradicție cu realitatea de zi cu zi. „Stabilitatea” actuală e profund nocivă (oamenii ar da orice pentru o „instabilitate” plină de speranță decât să se mai continue cu actuala „stabilitate” deznădăjduită), „creșterea economică” se vede numai pe hârtie (și este, adaug eu, infimă în raport cu sacrificiile cerute populației, conjuncturală și nesustenabilă), nu și la nivelul salariilor sau al joburilor, iar despre „pierderea încrederii investitorilor străini” ce să mai zicem? Investițiile străine sunt la ora actuală la un nivel mai mic chiar și decât pe vremea lui Ion Iliescu, deci nu vedem ce s-ar mai putea pierde. Aproape fiecare vorbă pe care o scot și o vor scoate apărătorii lui Băsescu va stârni, cel mai probabil, ori hohote de râs, ori izbucniri de furie. Adică nimic bun pentru pedeliști.
Drept pentru care, deși lipsită de șanse reale, mișcarea opoziției pare a da startul campaniei electorale. Partidul-stat e pus cu spatele la zid și nu poate răspunde cu nici o mărire de salarii, de pensii, sau cu vreo pomană electorală. Nu poate răspunde decât cu minciuni și discursuri politicianiste. Și ce e mai interesant e că până acum agenda opoziției părea făcută invariabil la Cotroceni. Ceea ce se strănuta la Cotroceni dimineața, devenea subiect de discuție în rândurile opoziției până seara târziu. Era ca și cum Băsescu juca șah cu opoziția având trei regine și patru turnuri împotriva unei armate de pioni. Zdrobitor. Mișcarea de azi poate să marcheze însă o schimbare de inițiativă fundamental necesară pentru schimbarea guvernării care a făcut atâta rău țării. Și dacă în 2012 opoziția reușește să schimbe guvernul, atunci Băsescu va putea să rămână bine mersi la Cotroceni până în 2014, să-și termine mandatul în liniște. Oricum nu va mai fi cu nimic mai presus de o simplă sperietoare de ciori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu