2.6.11

O minciună de dreapta: chiar și cu cota unică, bogaţii tot plătesc mai mult impozit decât sărăcanii

Cristian Ghinea, un publicist de dreapta destul de activ, comite un articolaş în România Liberă vizavi de cota unică vs. impozitul progresiv în care persistă, persistă şi iar persistă în aceleaşi erori tradiţionale (voite sau nu) pe care "dreptacii" noştri le scot de la naftalină atunci când vor să ne arate cât de virtuoasă şi corectă e cota unică. Noroc cu ei că luminează planeta, nu știu ce se va alege de miniștrii de finanțe din 95% de țări ale lumii (inclusiv SUA) care se încăpățânează ca prostănacii în impozitarea progresivă, fără a vedea lumina care vine de la... București.

Eu am scris de mai multe ori pe acest subiect, dar astăzi voi face şi un grafic, ca să înţeleagă de data asta până şi cei mai proşti dintre proşti de ce cota asta unică e, de fapt, o mizerie injustă.

Deci, să purcedem. Ghinea nu merge dincolo de matematică şi trage concluzia că dacă Marcel care are 100 de lei salariu plăteşte 16 lei impozit, şi Gigel, care are 10 lei salariu, plăteşte doar 1,6 lei, atunci Marcel plăteşte un impozit mai mare decât Gigel. „Asta nu e o chestie de interpretare, e matematică de clasa a treia: prin cota unică, „bogaţii" plătesc mai mult la stat decât săracii.” - declară ritos, pe un ton de Cezar învingător, tinerelul nostru publicist.

Numai că dumnealui greșește. Realitatea e exact pe dos. Realitatea e că în regimul cotei unice, Gigel e ăla care plătește mai mult. Și ca să fiu bine înțeles chiar și de către fanaticii matematicii, da, repet: 1,6 lei înseamnă mai mult decât 16, da, ați auzit bine, da, nu e o greșeală. Și iată de ce (explic pe scurt, ca pentru proștii proștilor):

i. Viața are un cost minim care e fix (sub el nu se poate coborî!) și pentru Gigel, și pentru Marcel. Acest cost include cheltuielile cu mâncarea, cu locuirea etc. Toate, cheltuieli prin care statul îi impozitează indirect și pe Marcel, și pe Gigel. În clipa în care încasează banii din salariu, amândoi - și Gigel, și Marcel - trebuie, obligat-forțat, să-și plătească acest cost minim al vieții. În rest, e treaba fiecăruia dacă unul își Dacia Logan, altul Audi A7; unul, apartament în Ferentari, celălalt, vilă în Pipera. Sub costul minim al vieții, adică sub nivelul minim de impozite pe consum pe care trebuie să le verse la stat din salariul lunar, nu poate coborî niciunul.
ii. După ce salariul fiecăruia e amputat, obligat-forțat, cu acest cost minim al vieții, vine cota de 16%. Fiecare plătește proporțional, aparent totul e just.
iii. Problema e că 16% + costul minim nu reprezintă un total proporțional, ci invers proporțional cu mărimea salariului de plecare. Cu cât salariul e mai mare, cu atât 16% + costul minim reprezintă o proporție mai mică, și viceversa. Ceea ce înseamnă că Marcel rămâne în buzunar cu o proporție mult mai mare a banilor munciți, decât cea cu care rămâne Gigel. Matematică de... clasa a treia, domnule Ghinea!

Să exemplificăm grafic. Să presupunem că Ionescu are salariu de 8000 de lei, Popescu de 2000 de lei și costul minim e de 500 de lei. Conform graficului de mai jos, se observă cu claritate că atunci când se aplică mizeria asta de cotă unică Ionescu rămâne în buzunar cu 77,75% din cât muncește spre deosebire de Popescu care rămâne doar cu 59%.

Deci, stimabile domn Ghinea, nu doar că aia 16 lei ai lui Marcel din pilda dumneavoastră nu reprezintă o sumă mai mare decât cei 1,6 lei ai lui Gigel, ci dimpotrivă. Suma e mult mai mică!

Pentru ca Ionescu și Popescu să fie impozitați corect, la același nivel, adică să-i rămână fiecăruia în buzunar, la sfârșitul zilei de muncă, o sumă proporțională egală, ar trebui din două, una:
  1. fie Ionescu să fie impozitat cu 34%,
  2. fie Popescu să fie impozitat ... cu 0%!
Altfel zis, impozitare progresivă. În lipsa impozitării progresive, cu cât câștigi mai puțin, cu atât munca ta e penalizată mai mult: dacă ai 1000 de lei salariu, ești mai penalizat față de cel care are 2000; dacă ai 2000, ești mai penalizat față de cel care are 4000; și tot așa. 

Altfel, mă întreb de ce oare acest domn Ghinea, în loc să-și irosească talentul și competențele la România Liberă, nu mai bine le scrie 'mnealui o scrisorică de amor lui Obama, sau Angelei Merkel, sau lui Sarkozy, sau lui David Cameron, poate, cine știe, își va găsi un post de ministru de finanțe pe la... înapoiații ăia.

25 de comentarii:

AristotelCostel spunea...

Drama e ca-n Romania, raportat la salariile lui mi'aita si gigel, cota unica e de 47.5%.

Lucian Sarbu spunea...

Da, Aristotel, asta dacă băgăm și CAS-ul, CASS-ul etc. Vorbim însă de principiu aici.
Altfel, la „cotă unică” de 47,5% drama e și mai mare pentru salariile mici (cum sunt majoritatea din mediul privat), ceea ce înseamnă că ai o grămadă de oameni care muncesc în țara asta și care nu se pot bucura pe deplin de munca lor, pentru că abia își duc zilele de la un salariu la altul.
De altfel, vorbind tot de muncă, s-a văzut clar pe cine a ajutat cota unică atunci când a fost adoptată: oligarhia de partid(e) și de stat, care a fost cadorisită de puterea politică cu joburi bine plătite la... stat. Se ajunsese la aberația ca în mediul privat să ai salarii nete mai mici cu 30-40% decât la stat. Pentru că mediul privat nu-și permitea să dea oricui salariu net de 3-4000 de lei. Dar statul își permitea!

BlacKat spunea...

Foarte bun articolul, dar nu cred ca veti reusi sa-i convingeti pe neo-coni. Nu de alta, dar viziunea le este obturata de ochelarii fumurii ai doctrinei lor care este aceea a egoismului exacerbat (de tipul: 'daca mie imi e mai bine cu aberatia asta economica, restul lumii poate sa moara'). Eu cunosc oamenii care l-au votat pe Basescu de doua ori doar pt ca a tinut mortis la aceasta ineptie cu cota unica. Oamenii pe care altfel i-ai crede inteligenti, oamenii care calatoresc in strainatate si carora, daca le spui ca francezii si englezii, si germanii pe care ii admira atit de mult au statele pe care le au si datorita impozitarii progresive te privesc timp si schimba subiectul.

Lucian Sarbu spunea...

Păi, atunci oamenii ăia ori sunt proști, ori sunt tâlhari la drumul mare (deci nu le pasă cum se impozitează munca). Asta e. Oricum am lua-o, nu le poți interzice dreptul la vot.

dragon spunea...

E simplu, daca gigel nu este multumit cu 10 lei ci vrea 100, atunci sa invete o meserie care sa se plateasca cu 100. Altfel nu inteleg ce ma intereseaza pe mine cat ii ramane lui Gigel. Credeti ca pe cel care are 4000 de lei nu-l doare sa dea 640 degeaba la stat. Impozitul ideal este 0. Atunci nu este nimeni dezavantajat, e cota unica :D.

BlacKat spunea...

Stimate Dragon, va multumesc pt ca ati demonstrat magistral ca aveam dreptate in postarea mea anterioara. Un om inteligent a spus cindva ca aceasta atitudine ultra-liberala, 100% egoista de care dati dovada si domnia voastra nu se regaseste in mod natural decit la doua categorii de oameni: economistii si... psihopatii :) Sper, spre binele dvs. si al celor din jurul dvs. ca ati terminat ASE-ul :)(Caz in care nu mai trebuie sa va explic de ce o comunitate oricit de mica trebuie sa perceapa taxe si impozite pentru a asigura macar siguranta personala a membrilor sai :)

Daniel I spunea...

Multa vorbarie ... Dar tare am eu senzatia ca in spate se ascunde un "sa moara capra vecinului" de genul - "sa-i impozitam cu 90% pe bogatani". Unde bogatan e ala cu 1000 de euro pe luna.

Pt ca, pana la urma, asta e "socialismul". O spoiala pseudo-intelectuala ca sa deghizeze invidia.

Lucian Sarbu spunea...

@Blackcat: 2... până acum... :)

AristotelCostel spunea...

Sunt sigur ca amandoi vad dezvoltarea Romaniei pe baza... serviciilor.

Practic banii care s-ar putea plimba aiurea prin economia Romaniei se strang in cateva conturi, iar cand le vine timpul repunerii in circulatie... se transforma in Lamborghini si dispar cu viteza... click-ului.

Si ajungem la alta odiosenie, in Romania taxarea luxului inseamna... cafea mai scumpa.

BlacKat spunea...

@ Daniel I (sper I-ul e o prescurtare de la Ionescu, nu de la Intaiul, ca in Ivan Groznii :)

O sa incerc sa va scap de o prejudecata (desi mi-e teama ca sortii de izbinda sint minimi). Stiu ca va trebui sa ma credeti pe cuvint, dar va garantez ca mai exista pe lumea aceasta oameni care NU se raporteaza doar cu invidie si egoism la semenii lor. Mai exista inca oameni care cred ca, pentru ca lor sa le fie bine, trebuie ca si celor din jurul lor sa le fie bine.

Ma numar in aceasta din urma categorie nu doar pentru ca sint profund de stinga, ci si pt ca, femeie fiind, tin foarte mult la siguranta personala.
Sa va explic, mai simplu: desi cistig bine si am fost negativ afectata de impozitul progresiv (salariul meu net s-a marit apreciabil dupa introducerea cotei unice)OPTEZ SI SUSTIN impozitarea progresiva. Daca nu din alt motiv decit din acela ca prefer ca oamenii pe linga care trece masina mea in fiecare zi sa fie suficient de multumiti de vietile si salariile lor incit sa nu se simta tentati sa imi taie cauciucurile sau sa imi zgirie bijuteria.

Asadar, da, aleg o mica neplacere personala pentru un bine colectiv SI din egoism (acesta, sint sigura, e unicul argument pe care il puteti macar auzi daca nu si pricepe).
Si, tot din egoism, prefer ca politistii din intersectie sa fie suficient de bine platiti (lucru vadit imposibil din cauza cotei unice care iata unde ne-a adus) pentru ca, in cazul in care vreun om prost platit si, prin urmare, nemultumit, se va lega de mine sau de masina mea sa manifeste minimul interes de a ma apara.

Si, ca o paranteza, sa stiti ca socialistii nu sint neaparat niste rupti in... coate. De Engels ati auzit? (Domnul acela barbos care avea o firma prospera, atit de prospera, incit si-a permis sa ii ofere multi bani gratis prietenului sau, Marx, celalalt domn cu barba, pentru ca acesta din urma sa isi poata scrie operele care au intemeiat socialismul :)

Daniel I spunea...

Da, observ - cea mai comuna forma de generozitate. Aia cu banii altora.

Eu tot nu pot sa inteleg cum intr-o tara in care un salariat e taxat direct cu ceva gen 43%, si cand aduni taxele indirecte ajungi undeva pe la 60-65% pot exista specimene care se agita ca "impozitele sunt prea mici".

De aia as dori sa aud cifre concrete. Cine e bogat ? Care e pragul ?

BlacKat spunea...

@ Daniel the First:
Mea culpa, mea maxima culpa! Stiam eu ca n-o sa intelegeti, dar m-am incapatinat sa incerc un dialog :)))

Va mai amintiti din timpul guvernarii Nastase ce este acela impozit progresiv? Daca nu, cititi macar propunerea facuta de USL, care reuseste admirabil sa ofere o solutie de compromis foarte eleganta.

Si, rogu-va, incercati si o argumentare, caci daca nu faceti altceva decit sa va dovediti plin de o demna manie... neo-liberala, sincer, nu veti reusi decit sa imi intariti convingerea ca nu se paote sta de vorba cu neo-conii.

Daniel I spunea...

Propunerea USL e fix praf in ochii naivilor. Orice om serios ar trebui sa fie constient de asta.

Argumentarea e foarte simpla. Romania a depasit cu mult punctul optim al curbei Laffer, munca cinstita e supra-impozitata.

Pur si simplu nu mai e loc de crescut impozite, o taxare realista a muncii in Romania ar fi de 25%.

Si dialog cu cine ? Cu niste comunistoizi pt care "liberal" e insulta ?

Lucian Sarbu spunea...

Ok Daniel I, întrucât nu accepți dialogul, poți liniștit să te cari și să-ți debitezi prostiile și insultele unde vrei tu.

Eject și să nu te mai prind pe aici.

dragon spunea...

@BlackKat: Bun hai sa lasam la o parte cazul ideal cu 0% impozit. De ce nu impozit de suma fixa. Ce am gresit eu ca pentru acelasi serviciu (jalnic in acelasi timp) trebuie sa platesc de 5 ori mai mult decat cel care castiga de 5 ori mai putin. Daca statul ar vinde un serviciu ca orice alta firma, nimeni n-ar accepta sa plateasca procentual fata de venitul sau.
Deci calculul ar fi asa: vrei asigurare de sanatate, 150 de lei pe luna, acopera 20000eur/an. Samd. Ce ma intereseaza pe mine ca Gigi e cur lenes si mai bine sta si freaca buha pe ajutorul de somaj, venit minim sau ce o fi, in loc sa munceasca.

dragon spunea...

Apropo ultra-liberalism. Pana cand n-am stiut exact cat imi ia statul pentru serviciile de care nu beneficiez, nu eram asa de suparat. Dar din moment ce imi dau seama cat platesc de exemplu la asigurarea de sanatate sau la fondul de pensii (de care n-o sa ajung sa beneficiez) m-am cam suparat. In Suedia functioneaza "socialismul de tip nordic" pentru ca acolo chiar simti ca dai banii pe ceva ce merita. La noi din pacate nu este cazul. Si sa platesc mai multe impozite decat o fac si acum doar ca vrun politician sa-si mai ia un X5, nu prea simt nevoia.

huzumstreza spunea...

Tot nu am inteles ce-l impiedica pe Popescu sa intre in randul celor care castiga 8000 de lei. E Ionescu cumva de vina ca Popescu nu e in stare de mai mult ? Sau ca exista un cost minim al vietii ? Numai creierul socialist e in stare sa produca asemenea enormitati : il pedepsim pe Ionescu pentru ceva ce n-are absolut nici o legatura cu el.

Sau o sa incepem cu cliseul "pacea sociala" ? Adica "da-mi bani sa te las in pace", ceea ce suna incredibil de asemanator cu taxa de protectie perceputa de Mafie ...

Lucian Sarbu spunea...

@huzumstreza, întrebarea ta e complet cretină. La fel de bine aș putea și eu să zic: „Tot nu înțeleg ce-l împiedică pe Ionescu să câștige 10.000 de lei, dacă e nemulțumit că impozitarea progresivă i-ar lua 2.000 de lei din venit.”

Lucian Sarbu spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Lucian Sarbu spunea...

Matale ori nu înțelegi românește, ori nu înțelegi firul unui argument (care e chiar simplu). Sigur ai citit cu atenție argumentul meu? Te-ai uitat atent la grafic? Ești sigur că ai înțeles care e problema abordată în text?

donjoe spunea...

Păi diferenţa cea mai importantă între cele două interpretări şi sursa aparentei contradicţii e că afirmaţia dreptace e construită pe premisa că taxele se plătesc statului exact ca unei firme private - în schimbul unor servicii - or câtă vreme "contractul" zice în mare că toţi avem dreptul la aceeaşi "cantitate" de servicii de stat, lor le iese că ar trebui să plătim cu toţii aceeaşi sumă lunară exactă, absolută (nu procent).

La tine lucrurile se schimbă radical pentru că tu schimbi premisa: pentru tine taxele servesc mai degrabă la a egaliza nivelul de trai relativ al tuturor - exprimat ca procent din venituri rămas în posesie după taxare -, indiferent de sumele absolute şi indiferent de munca depusă.

Eu sunt de acord cu aşa ceva, dar o pledoarie serioasă (sau "pe larg", cum o numeai în articolul cu cele 13 puncte) ar fi trebuit să menţioneze lucrurile astea de mai sus şi să continue cu o apologie a principiului că nivelul de trai e cel care trebuie egalizat între indivizi şi nu contribuţia absolută la bugetul statului. Asta ar însemna o argumentaţie de stânga, cel puţin una care loveşte la esenţa lucrurilor, la miezul neînţelegerilor pe care le avem cu dreapta.

huzumstreza spunea...

Si DE CE "trebuie" ca Ionescu si Popescu sa ramana in buzunar cu acelasi procent din venitul brut ? N-am vazut nici o umbra de argument in acest sens.

PS : La Carrefour toti platim cu lei, nu cu procente din venit.

donjoe spunea...

Pot să încerc eu o schiţă de răspuns dacă nu se supără nimeni:

Sistemul de piaţă liberă actual e prost gândit - el lasă prea multe grade de libertate ca oamenii să se atragă unii pe alţii în tranzacţii inechitabile şi astfel o minoritate de "descurcăreţi" care reuşesc să facă în mod sistematic astfel de schimburi cu ceilalţi se îmbogăţesc în timp ce majoritatea sărăceşte sau stagnează.

Dat fiind că nimeni n-a definit şi demonstrat practic până acum un sistem de schimburi radical diferit de piaţa liberă, în care să fie din principiu imposibil să faci în mod sistematic schimburi inechitabile numai în favoarea ta, toţi politicienii-economişti care văd o problemă în ce-am zis mai sus (că există şi tâlharii şi cinicii de dreapta care cred că aşa ceva e normal) se limitează la a propune politici de ajustare a REZULTATELOR funcţionării acestui sistem, fără a-i schimba mecanismul esenţial, sursa problemei.

De aici rezultă că "trebuie" folosit sistemul de taxe şi impozite nu numai pentru a percepe de la cetăţeni contravaloarea exactă a serviciilor şi produselor oferite lor de stat CI ŞI pentru a restabili echilibrul macroeconomic, adică a contracara pe cât posibil efectele cumulate ale numeroaselor furtişaguri (schimburi inechitabile) care continuă să se întâmple pentru că sunt permise de legislaţia pieţei libere capitaliste.

Deci "trebuie" compensaţi oamenii pentru multele şi micile furturi pe care le suferă pe piaţa liberă, pentru că ne place dreptatea/echitatea.

Tufis spunea...

@donjoe

" adică a contracara pe cât posibil efectele cumulate ale numeroaselor furtişaguri (schimburi inechitabile) care continuă să se întâmple pentru că sunt permise de legislaţia pieţei libere capitaliste."


Explica-mi cum te fura pe tine un angajat obisnuit cu salariul fix de 8000 ron. E hot speculant, nu?

donjoe spunea...

Pe mine n-are cum să mă fure un angajat pentru că nu sunt şi nu voi intra de bunăvoie în relaţii de muncă în care să uzurp dreptul colaboratorilor mei de a decide cum să se desfăşoare activitatea şi să-mi jefuiesc colaboratorii excluzându-i de la beneficiul profitului (remunerându-i doar cu un salariu fix), adică per total tratându-i ca pe nişte servitori.

Poate voiai să mă întrebi cum sunt eu jefuit în calitatea mea de angajat cu salariu fix şi fără drept de participare la deciziile manageriale. :)
Şi n-am înţeles ce vrei să demonstrezi cu suma aia de 8000 de lei.