În urmă cu 7 luni am simţit nevoia să scriu postul ăsta.
Azi am citit, şi m-au distrat nespus, deşi sunt de plâns, nu de râs, porcăriile astea.
Mi-am adus aminte însă de postul din ianuarie şi vreau să repet ce am zis şi atunci: am văzut cu ochii mei oameni care au căzut de la înălţime. Se poate. Mulţi vor simţi pe pielea lor în următorii ani.
