Conform BNR, creditul neguvernamental se ridică în acest moment la 41 de miliarde de euro. O datorie de aproape 2.000 de euro pe scăfârlie de român. Puţin, s-ar zice - şi aşa şi e. Americanii au, din câte ştiu, o datorie similară de vreo 70.000 de dolari. Ceea ce nu înseamnă că noi ne permitem să ne comparăm cu ei. Dacă am avea şi noi o tiparniţă de bani susţinută de o maşinărie de război în stare să sperie pe oricine, poate că ne-am permite să fim asemeni americanilor.
Întrebarea e, câte rate s-or plăti lună de lună în România? Nu am găsit nicăieri vreo statistică, dar bănuiesc că e o cifră care se află undeva între 2 şi 4 milioane.
Hai să luăm cifra minimă, 2 milioane de rate. Ca urmare a căderii leului, 2 milioane de rate devin brusc mai mari. Nu cu mult, probabil. Pentru omul de rând o creştere a ratei cu 20 de euro e nimic. Şi iau 20 de euro ca o medie. La un credit de casă probabil creşterea e mai mare, de 50-100 de euro în timp ce la un credit de consum creşterea poate că e de numai 5-10 euro.
Absolut suportabil, se va spune. Da, absolut suportabil... la nivel individual. Colectiv, însă, înseamnă că lună de lună dispar din consum 40 de milioane de euro. Adică, la nivelul unui an întreg, aproape jumătate de miliard de euro. Şi asta datorită unei mici scăderi a leului (nu mă gândesc la ceea ce e mai rău, atingerea pragului de 4 RON!).
Cum consumul a fost până acum motorul creşterii economice, este uşor de înţeles ce efect va avea dispariţia din consum a jumătate de miliard de euro. Efectul va fi catastrofal, şi e o catastrofă care nu se va petrece brusc, ci încetul cu încetul. E ca un tsunami: energia negativă se acumulează treptat şi loveşte când te aştepţi mai puţin. Probabil firmele de retail vor observa primele "ciudăţenii" de Paşti, când nu vor face vânzări pe cât se aşteptau. Pentru că oamenii nu vor mai avea suficienţi bani. La vară vor observa un fenomen similar agenţii de turism. Din acelaşi motiv. Şi tot aşa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu