Tăriceanu nu-i în stare să-și facă partid conform legii propuse de tovarășii lui liberali

Așa cum am explicat aici, actuala lege a partidelor, care e un mare scuipat între ochi pe care ni l-au adresat politicienii (alături de multe altele) a fost de fapt opera PNL-ului.

Iată că dl. Tăriceanu, fostul meu contracandidat și fericit candidat la Senat 2 București, care abera de zor pe după blocuri că cum vor schimba ei Constituția și că când or să facă ei reformă, n-a fost capabil de a fi în stare să-și înființeze un partid de la zero respectând criteriile criminale introduse în lege chiar de către liberalii domniei sale. Nici o problemă - a fost deja precedat într-o încercare similară de un alt simandicos, MRU, care a preluat de-a gata sForțarea Civică după ce și-a dat seama că munca de Sisif e mai grea decât datul cu after shave și admiratul în oglindă.

Dar pot să pun pariu că, în ciuda eșecului evident, nu-i vom auzi niciodată pe „liberalii reformatori” (așa cum nu-l vom auzi nici pe MRU), și cu atât mai puțin pe dl. liberal reformator Tăriceanu, propunând dracului o reformă a legislației câmpului politic care să vizeze:

- ușurința înființării de noi partide, fără criterii aberante legate de cantitatea și răspândirea membrilor;
- transparență reală a finanțării partidelor puternice și decuplarea fermă a acestor partide de la conducta cu bani a statului, având în vedere că subvențiile publice pe care le primesc le conferă în mod evident un avantaj incorect față de restul partidelor (cum dracu' să te bați în campania electorală cu ei, dacă ei iau hălci întregi de bani gratis de la stat?!... milioane de lei, an de an?!...)
- legi serioase privind organizarea diferitelor tipuri de alegeri, astfel încât să se asigure transparența reală a numărătorii voturilor și echidistanța celor care numără.

De fapt dl. Tăriceanu e mucles față de tot ce le debita oamenilor prin spatele blocurilor în campania electorală și cred că dacă l-aș confrunta acum iar, nu ar avea nici o jenă să spună „vai, dar n-am zis eu, s-a înțeles greșit, sigur n-ați înțeles bine etc.”.

Nu vom auzi nimic legat de adevăratele reforme de care e nevoie pentru ca șandramaua să meargă înainte întrucât ceea ce vor acești pseudo-liberali să reformeze e doar modul în care maxilarele politice vor înhăța ciolanul puterii de la toamnă. Dl. Tăriceanu a sesizat că de la toamnă există pericolul real de a rămâne „fără coledzi”, adică fără amprentă dentară pe ciolan, pentru că geografia maxilarelor a fost stabilită deja, și vrea și el să-și revendice o bucată până nu e prea târziu.

Nu mai auzim nimic legat de avântul reformist și din cauză că peste câteva luni, fix pe aceeași Constituție visată erotic de Bombonel și pusă în practică sexuală de Băsse se va întrona președinte mai tânărul șef aliat al Tăriceanului, dl. Ponta. Și oare cum se va comporta Ponta de la Cotroceni? Ghici ciupercă... Hm, oare va demara cu aplomb acțiuni de însănătoșire a vieții politice, clarificarea rolului deținut de fiecare palat, va pune presiuni pe partide pentru deschiderea scenei politice către noi actori politici? O, da...