Venerabilul DP Aligică a mai comis un text pe platforma Contributors în care și-a reluat anumite idei libertariano-randiene-teapartiste pe care le tot repetă de ceva vreme în spațiul public românesc ca un disc stricat, prilej cu care un anume comentator „mariusip” îi dă o replică savuroasă, pe care nu mă pot abține să nu o redau aici, fiindcă e memorabilă (pe alocuri am inserat comentariile mele):
„Testul banului pentru identificarea raspandacilor
In principiu, o platforma precum Contributors este utila in lansarea unor idei, in incurajarea dialogului intre purtatorii/generatorii de idei si cei din “sala”. Din pacate, atunci cand in randul purtatorilor de idei se strecoara raspandaci (na, propagandisti) se perverteste intreg sensul unei asemenea platforme.
Exista insa un test foarte simplu care permite separarea graului de neghina. Anglofonii zic asa: “follow the money”. Ca sa vezi daca ai de-a face cu un ganditor (adica o persoana care are capacitatea sa construiasca idei in care crede si sa le supuna spre analiza si altora) sau din contra, cu un propagandist (adica o persoana care are capacitatea sa impacheteze idei gata construite intr-o forma mai mult sau mai putin personala si care e platit sa le raspandeasca) trebuie sa gasesti raspunsul la urmatoarea intrebare: ce se va intampla cu veniturile preopinentului daca s-ar lasa covins la un moment dat de opusul ideilor sale, datorita soliditatii unor argumente? In cazul domnului Aligica, chestiunea sta cam asa: daca intr-o buna zi dansul ar crede ca problemele sistemului financiar global nu sunt cauzate de politicile de “stanga” din Europa ci de altceva (de exemplu de lipsa de reglementare si de control asupra capitalului speculativ international) si ar enunta in mod public o astfel de parere, oops, veniturile dansului ar fi in pericol (verificati care este legatura dintre dl. Aligica si Hudson Institute, cu ce se ocupa acest think-tank si care sunt finantatorii lui Hudson Institute, ca sa ma intelegeti ce spun) [Hudson Institute, actualmente în Washington, este una dintre principalele pepiniere de lideri de opinie conservator-reacționari, promovând prin publicațiile și cercetătorii sponsorizați subiecte ca, de exemplu, non-încălzirea globală și utilitatea semințelor modificate genetic, n.m.]. Ca atare, atentie va rog: opinia foarte transanta cu care se deschide articolul de fata publicat de dl. Aligica [Fraza la care se face referire sună așa: „Dupa zeci de ani de retorica iresponsabila si propaganda de stanga, s-a ajuns in sfarsit ca peste tot in lumea civilizata sa se puna public si vizibil pe tapet marea problema a “statului social” si a abuzurilor institutionalizate la care este supus platitorul de impozite si banul sau.”, n.m.] nu este de fapt o opinie, ci este linia oficiala a propagandei pe care este platit sa o disemineze (s.m.). Ce sens are atunci sa citesti mai departe ce scrie domnul Aligica, eventual chiar sa polemizezi cu el. E ca si cum ai incerca sa ai un dialog cu un robot telefonic (s.m.).
Cat timp ideile unui om sunt legate de portofelul sau, ele nu au nicio valoare pentru cei din jurul sau. Nici nu stiu daca mai pot fi numite idei.”
E interesant că Aligică își ia banii (și) de la Hudson Institute, eu credeam că nu are treabă decât cu George Mason University (de fapt Mercatus Center), așa cum este prezentat pe Contributors.ro. George Mason University este universitatea „de casă” a republicanilor. Curioșii se pot uita pe Wikipedia la numele de politicieni care au absolvit de-a lungul timpului GMU pentru a-și face o părere despre apele ideologice în care se scaldă această universitate și institutul pe care îl patronează (nu zic, Doamne-ferește, că nu e o universitate de calitate, la care nu se face muncă științifică de calitate, zic doar că în chestiuni politice are o orientare și o misiune clară).
În altă ordine de idei, legat de acest „nou partid” pe care toți acești lătrăi plătiți îl visează, părerea mea e că nu se va face niciodată sau, dacă se va face, va eșua lamentabil. Până la urmă ca să faci un partid, nu e greu. Iată rețeta mea: aș vorbi cu un prieten care are un magazin virtual cu cel puțin 10.000 de înscriși, iau de acolo nume, prenume, adresă, CNP, le trec într-un tabel, inventez semnături, și gata. Dar ce faci mai departe? Cum îl finanțezi? Cum îl finanțezi ca să ia 5% din voturi, în condițiile în care PDL-ul „a ridicat ștacheta” la un nivel așa de înalt în ultimii ani (vezi cazul recent de la Neamț, cu Pinalti) încât oricine va dori să concureze cu succes în alegeri va trebui fie să aibă o notorietate uriașă, fie să aibă niște buzunare adânci ca Groapa Marianelor?!
Chiar și Băsescu se află în această dilemă, că altfel sigur o punea pe fiică-sa nu doar să înregistreze numele la OSIM, ci și partidul la tribunal. Să presupunem că îl vor lua pe Lăzăroiu, îi vor face repede o operație estetică pentru a-i schimba fața aia de psihopat, îi vor înființa un partid și îl vor lansa la apă. Cine o să-l voteze? Cei 100 de rătăciți care comentează pozitiv pe blogary.ro, pe articolele lui Aligică și pe cele ale lui Ștefan Vlaston? Bun, să zicem că PDL-ul își va rupe din finanțe și îl va împrumuta cu bani (cum au făcut cu EBA), ca să creeze diversiunea și să-l facă să intre în parlament, urmând ca după aceea să se reunească ambele partide sub aceeași pălărie. Păi câți bani va trebui să-și rupă de la gură PDL-ul ca să intre în parlament Albă ca Zăpadă?! Mai degrabă, riscul cel mare va fi ca Albă ca Zăpada să nu scoată mai mult de 1-2% iar ei, PDL-ul, să piardă câteva procente care ar putea fi esențiale, ținând cont de rahatul în care se află acum. Și pe care, cu fiecare zi ce trece, au tot mai puțin timp la dispoziție să-l facă să miroasă frumos!
În concluzie, degeaba scheaună și dau de pământ cu cozile lor virtuale micii dulăi propagandiști, întrebându-se de ce nu se înființează odată partidul lui pește prăjit și „care e problema”. Păi, problema e că ar trebui să înțeleagă că Hudson Institute și alte think-tankuri de-astea pe lângă care s-au aciuat și ei ca tot maidane... pardon, intelectualul cinstit, îi finanțează ca să latre, nu ca să muște. Când Hudson Institute o da și vreo 50 de milioane de dolari pentru înființarea și dezvoltarea unui partid politic în România, ceea ce se va întâmpla Sf. Așteaptă, adică la Paștele Cailor, mai stăm de vorbă. Până atunci le sugerăm micilor lătrăi să facă o încercare de integrare (nu în absolut!) cu asemănătorul-ca-denumire Partid al Poporului al lui DD-OTV, unde se vor putea regăsi cu alți „băsescianiști” de vârf, precum Florin Salam, Prințesa Ardealului, Ionică Ghicitorul, Magda lui Tolea, etc. etc. etc. Nu ne îndoim că se vor simți foarte bine în tovărășia acestor ilustre personaje și vor putea găsi și o tribună media de la care să-și exprime la un nivel adecvat teoriile personale privind reformarea României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu