Violențele din Vancouver: este Facebook, de fapt, un instrument de represiune?

Foto: CBS.ca

Ieri a avut loc ultimul meci din finala Campionatului nord-american de hochei - „Stanley Cup”. Echipa canadiană Vancouver Canucks a pierdut meciul și, cu acest prilej, și finala, fapt ce a dus la furia fanilor, care au declanșat o vendetă adhoc în downtown, unde au incendiat mașini, au spart magazine și s-au bătut cu poliția.

Centrul orașului Vancouver se pare că a fost devastat destul de rău (numărul fanilor veniți în downtown pentru a urmări meciul pe ecrane-gigant fiind de peste 10.000), ceea ce a provocat mânia multor canadieni, deloc obișnuiți cu asemenea excese demne, mai degrabă, de suburbiile europene. Haștagul #VancouverRiots provoacă la ora actuală discuții pasionate pe Twitter (la fel și #CanucksRiot sau cel simplu, #riot).

Totuși, pe lângă răscoala propriu-zisă, un alt lucru atrage atenția în această poveste. Este pentru prima oară când puterea face apel la utilizatorii rețelelor sociale, și mai ales ai Facebook, pentru a ajuta la identificarea participanților la revoltă. Atât primarul din Vancouver cât și departamentul local de poliție au cerut „oamenilor de bine” să posteze cât mai multe poze de la incidente (întreaga poveste aici). Ceea ce mulți canadieni au și început să facă. Pe Facebook s-a activat un grup care a ajuns să numere în acest moment peste 54.000 de participanți, care publică de zor poze, filmulețe și nume, care mai de care mai compromițătoare pentru cei care se află în ele. 

Toate bune și frumoase, numai că apelul autorităților vine în condițiile în care Facebook tocmai a șocat lumea prin decizia recentă de scanare automată a pozelor urcate de utilizatori, în vederea identificării persoanelor prezente în poză. „Pentru a-i scuti pe utilizatori să mai piardă vremea cu identificarea și clasificarea prietenilor.” - a sunat explicația oficială a companiei. „Pentru a încălca și mai mult intimitatea utilizatorilor.” - au replicat criticii. Altfel zis, e suficient ca un „om de bine” să urce o poză și imediat chipul/chipurile prezente în acea poză vor fi analizate și identificate de supercomputerele Facebook. Și poate, de ce nu, băgate într-o listă care va fi trimisă direct autorităților canadiene.

Întâmplător, răscoala din Vancouver este un eveniment condamnabil, poate, din punctul de vedere a 99% din locuitorii Vancouverului, ai Canadei și ai oricărei țări civilizate în general. La o primă vedere eforturile autorităților de a-i identifica pe vinovați sunt lăudabile, dar la o analiză mai atentă trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva manevra prin care o parte a cetățenilor sunt transformați în turnători împotriva celeilalte părți a populației, cea care „a făcut greșeala” de a se revolta, nu ascunde de fapt un adevăr sumbru: acela că o rețea socială precum Facebook este aliata perfectă a puterii în procesul de represiune, dominație și domesticire. Putere care nici nu mai are nevoie să fie preventivă și să-și facă datoria în timp real (violențele fiind, în fond și la urma urmei, rezultatul direct al incompetenței poliției locale, care a dat dovadă că nici nu a știut să-i organizeze pe fani, nici să-i țină în frâu), pentru că va avea oricând la îndemână, indiferent de cauză, o rețea de delațiune gata să se activeze la primul apel. Astăzi, pe scaunul condamnatului stau răsculații din Vancouver, care au provocat distrugeri haotice și lipsite de sens, dar mâine cei puși să dea socoteală în fața unor turnători binevoitori poate vor fi los indignados spanioli sau tinerii greci care luptă pentru apărarea țării lor. Mecanismul delațiunii este pus la punct și funcționează fără cusur.