Ceea ce m-a frapat ieri nu a fost declaraţia nu ştiu cărui individ din guvern (parcă Tăriceanu himself...) care zicea că sistemul va garanta şi la noi toate depozitele de până în 50.000 de euro, ci statistica aia conform căreia oricum media depozitelor populaţiei - adică vreo 17 milioane de depozite - e undeva pe la 1500 de euro, deci cu limită de 20 sau de 50 de mii... tot aia.
Cifra asta ar trebui să dea de gândit fiindcă reflectă mai degrabă o stare de pauperizare generală, în ciuda "bunăstării" afişate la semafoare. Economiile sunt plasa de siguranţă a populaţiei ori realitatea este că populaţia noastră are o plasă de siguranţă extrem de fragilă. Cu rate de câteva sute de euro pe lună cred că nimeni nu poate rezista mai mult de 2, 3 luni din aceste... economisiri, că "economii" nu le pot numi, în cazul în care apar probleme. Prin extindere putem socoti că în cazul în care ceva merge prost în industria creditării - şi ştim că restanţele cresc alarmant de la o lună la alta - băncile nici nu prea au pe ce să pună poprire, pentru că populaţia noastră, săracă în esenţa ei, a oferit ca garanţii mai degrabă vise de viitor şi fabulaţii. Deci nu ştiu ce părere au alţii dar eu zic că băncile din România, în cazul în care tsunami-ul financiar ajunge şi pe la noi, ceea ce pare a fi inevitabil, nu doar că nu vor rezista suveran valului ci vor avea al naibii de multe probleme. De altfel întreaga industrie a creditării pare să se fi clădit pe câteva pariuri riscante:
- că salariile vor creşte non-stop în România, ani la rândul, indiferent de conjunctura internaţională, în condiţiile unui şomaj care va tinde permanent spre 0;
- că România are o creştere economică organică, nicidecum una conjuncturală datorată strict măririi artificiale a masei de bani aflaţi în circulaţie pe teritoriul naţional;
- băncile au crezut că românii ştiu să îşi evalueze riscul personal, aşa cum o face un neamţ sau un francez, deci au pariat pe responsabilitatea populaţiei;
- la rândul lor, românii au crezut că băncile ştiu să le evalueze riscul, având încredere în capacitatea băncilor de a previziona preţurile (la imobiliare, de exemplu), deci au pariat pe ... responsabilitatea bancherilor ("ce, mi-ar mai da banca 100.000 de iuro credit dacă n-ar creşte preţurile?").
Realitatea pare a fi cu totul alta. Nici nu au apărut bine nişte zvonuri în piaţă că băncile X... sau Y... (pentru cei care nu ştiu, e vorba de BRD şi Raiffeissen, dintre băncile internaţionale, precum şi de Transilvania dintre băncile româneşti, ceea ce e o mare prostie, Transilvania fiind una din puţinele bănci care nu a făcut niciodată tamtam pe piaţa imobiliară) pot avea probleme, că au şi început să apară dezminţirile din partea BNR-ului. Deci sus, acolo, nişte funduri tremură de frica a ceea ce s-ar putea întâmpla. Probabil că nici o bancă nu ar fi atât de puternică încât să reziste unui "rush on" al deponenţilor; este clar că vor apărea şi momentele astea, dar ele trebuie amânate cât mai mult pe principiul că de ce să te legi la cap azi dacă o să te doară mâine. Până una alta, însă, după ce OTP a anunţat de vreo câteva luni că va ieşi din România, citeam că şi ABN Amro ar avea de gând să facă aceeaşi mişcare, semn că piaţa nu mai e câtuşi de puţin aşa atractivă (ceea ce e şi normal, după ani întregi de "olimpiade" ale creditării). Eu personal nu prea am încredere în Alpha Bank, care a fost una dintre cele mai agresive bănci de pe piaţa imobiliară şi despre care ştiu că a fost extrem de activă pe această piaţă şi în ultimele 2 luni, când s-a pus problema introducerii noilor norme de creditare. În plus, o vizită pe situl băncii mamă din Grecia ne va arăta că acţiunile dumnealor au scăzut de la un maxim de 25,44 E / acţiune din data de 2 noiembrie 2007 până la valoarea actuală de 13,94 E. Nu ştiu să interpretez aceste date, că nu sunt mare doctor în finanţe şi burse, dar mintea mea de prost îmi spune că respectiva bancă nu e câtuşi de puţin aşa solidă cum reiese din reclame sau din sedii, fiind afectată de criza globală. Şi în general manifest o mefienţă totală faţă de toate băncile care au alimentat Caritasul imobiliar al ultimilor ani. Iar băncile greceşti au fost în prima linie.
PS. Nici cu National Bank of Greece (Banca Românească, altă bancă agresivă pe imobiliar) lucrurile nu par a sta mai bine: cotaţia de la NYSE. Dacă nu mă înşel se vede o scădere a cotaţiilor de cca. 50%. Fără a mă pricepe, repet, mie chestia asta nu-mi miroase a bine. Şi asta ar fi o chestie suficientă ca să mă feresc de asemenea bănci expuse pe imobiliarul românesc.
