Vă mai aduceți aminte de circarii ăia doi care au luat premiul Nobel pentru medicină anul ăsta și care au apărut cu chiloții pe bot - atâta încredere având ei înșiși în panarama lor de „vaccin”?
Ei bine, la nici 2 luni de la acel eveniment un studiu peer-reviewed la care au lucrat 20 de savanți vine să arunce o bombă peste care nici o autoritate zdravănă la cap nu va putea trece cu ușurință. Dar să vedem despre ce e vorba.
Poate vă aduceți aminte că în urmă cu cca. un an a făcut înconjurul internetului problema anticorpilor IgG4. Această problemă explica parțial de ce injecțiile mRNA par să inducă în corp o reacție inflamatorie pe care, cu timpul, sistemul imunitar tinde să o trateze cu deferență (înlocuind anticorpii normali, „buni”, cu anticorpi „docili”, IgG4, care doar țin sub observație agentul alergen sau patogen, fără să bage „artileria grea” la înaintare, care luptă concret pentru îndepărtarea infecției).
Sper că vă mai aduceți aminte și de un mic paragraf din recenzia mea la cartea Alexandrei Henrion-Caude - renumita savantă genetician franceză, eleva lui Luc Montagnier - în care remarcam faptul că exista riscul ca mesajul genetic transmis de aceste vaccinuri mRNA să nu fie același cu cel pe care intenționează să-l transmită creatorii vaccinurilor. În cartea ei Alexandra Henrion-Caude explica faptul că fie și o mică interferență sau greșeală de transmitere poate duce la o greșeală catastrofală, și că lucrurile nu stau așa cum zic imbecilii - că avem de-a face cu o chestie ca la computere, bagi cheia USB, rulează programul, pac-pac, și gata.
Organismul uman e mult mai complex decât un computer.
Or, exact asta demonstrează studiul apărut recent (N1-methylpseudouridylation of mRNA causes +1 ribosomal frameshifting)! Și anume, că în cca. 30% dintre cazuri (adică o treime!) mesajul codificat genetic este decodificat greșit de organismul nostru. În principiu, teoria zicea că mesajul mRNA ar fi trebuit să instruiască celulele corpului nostru să creeze proteina „spike”, pentru ca sistemul imunitar să înceapă să o combată, astfel încât la întâlnirea cu virusul real, pentru care proteina „spike” reprezintă o componentă critică, să știe să-l combată.
În loc să se întâmple strict asta, în cca. o treime din cazuri (ceea ce reprezintă o pondere imensă!) mesajul conduce și la decodificări greșite, și celulele produc multe alte bălării de proteine, complet lipsite de sens. Cu alte cuvinte, pentru un număr imens de injectați (care la nivel mondial trece, probabil, de un miliard de oameni) vaccinurile mRNA nu fac altceva decât să inflameze complet inutil corpul și sistemul imunitar, punându-l „să lupte” împotriva unor inamici inexistenți.
În loc să se întâmple strict asta, în cca. o treime din cazuri (ceea ce reprezintă o pondere imensă!) mesajul conduce și la decodificări greșite, și celulele produc multe alte bălării de proteine, complet lipsite de sens. Cu alte cuvinte, pentru un număr imens de injectați (care la nivel mondial trece, probabil, de un miliard de oameni) vaccinurile mRNA nu fac altceva decât să inflameze complet inutil corpul și sistemul imunitar, punându-l „să lupte” împotriva unor inamici inexistenți.
Poate că așa se și explică faptul că la un moment dat se produce trecerea de la anticorpii normali către cei de tip IgG4 care, atunci când sunt prea mulți, sunt și indicatori ai faptului că în organismul nostru e ceva în neregulă. Poate chiar un cancer nedepistat. Pentru că sistemul nostru imunitar se satură pur și simplu să mai lupte împotriva a ceva inutil. Dar asta, din păcate, înseamnă că lasă garda jos și împotriva altor pericole!
Și știți care e partea cea mai mișto a poveștii? Că „vina” principală pentru această corupere a intenționalității mRNA se pare că o poartă chiar pseudourinina, pentru care clovnii ăia au luat premiul Nobel în 2023. O premiere infamă care va rămâne în istorie, fără îndoială, alături de cea din 1949 când premiul a fost acordat inventatorului... lobotomiei.
Mai multe explicații „pe limba profanilor” pe blogul lui Igor Chudov și în articolul din Frankfurter Algeimene Zeitung. De asemenea, și The Telegraph a scris despre asta într-un mod accesibil, încercând să-și asigure cititorii că „nu e nimic grav”.
Nu e nimic grav my ass. E ca și cum ai lua o aspirină și în loc să-ți treacă durerea de cap, te trezești că te umpli de bube pe coate. Nu e nimic grav?!
PS. Iată că și prof. dr. Alexandra Henrion-Caude a comentat acest studiu pe care îl numește - ironic, firește - „un très joli cadeau de St. Nicholas”, explicând pe înțelesul tuturor semnificațiile. Trebuie să înțelegeți franceză, dacă nu, găsiți oricum explicația a ceea ce înseamnă frameshifting la Igor Chudov.
Ce que l'on apprend sur le contenu des produits injectables pseudo vaccinaux est de pire en pire.
— Dr Stéphane GAYET (@Dr_Steph_GAYET) December 9, 2023
Merci @CaudeHenrion pic.twitter.com/Vk3iqsQcIX
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu