Și în ianuarie 2020 România rămâne cea mai săracă țară din UE sub aspectul bogăției monetare

Cine a citit textul meu din Stânga și agenda socială a României (Tritonic: 2019) știe că argumentul din textul meu legat de slaba activitate antreprenorială autohtonă e legat de sărăcia extremă din punct de vedere monetar a economiei noastre (altfel zis, subcapitalizarea ei).

Mai exact, în timp ce la data redactării textului în România circula o bogăție monetară (M1) de cca. 2.329 EUR / cap de locuitor, în țările vestice aceasta era de la 17.000 EUR în sus.

Dar cum am ajuns la concluzia că bogăția monetară în imediată circulație pe cap de locuitor este indicatorul care trebuie măsurat atunci când vrem să evaluăm șansele unui câștig decent dintr-o activitate antreprenorială? Adică nu M3 sau M2, ci strict M1. Am ajuns la această concluzie pentru că eu însumi sunt antreprenor, de peste 15 ani, și în tot acest timp în care mi-am pus mii de întrebări mi-am dat seama că noi, românii, nu suntem nici mai tâmpiți, nici mai proști, nici mai grei de cap decât occidentalii dacă nu reușim să ne vindem serviciile cu 300 de euro / oră, cum o fac ei, și suntem nevoiți să ne mulțumim doar cu 30 de euro / oră. Pur și simplu pe la ei circulă mai mulți bani. Pur și simplu o coafeză își poate permite să ceară 100 de euro pe un coafat în Franța, dar nu și în România. Clienții ei au atâția bani. Aici dai cu tunul și nu găsești! Dar de unde au clienții ei atâția bani? Aparent, dracu' știe. Out of thin air. În realitate e vorba de acumulări de capital sau, în contextul capitalismului financiarizat de după 1971, de emisiuni succesive de bani pe datorie, având decenii întregi în spate.

Bine, dar toată emisiunea asta de bani nu trebuia să nască o inflație galopantă?

Ba da, și a și născut, numai că inflația s-a manifestat galopant numai în anumite zone, de pildă activele imobiliare, în care e greu de observat de la an la an deoarece achizițiile concrete sunt rare și niciodată cu banii jos. În alte zone s-a manifestat moderat pentru că uriașa cantitate de bani a fost absorbită de o creștere tot mai mare a ponderii serviciilor în economie. De pildă acum servicii în plin avânt sunt astea legate de gig economy: cine naiba ar fi crezut în anii '70 că peste o jumătate de secol oamenii vor fi atât de tâmpiți încât să plătească un uber eats ca să li se aducă tocănița acasă? Ei, uite că se poate. Și ăsta e doar un exemplu, dar exemplele sunt mii. Creșterea bogăției monetare circulante M1 a dus la creșterea ofertei de servicii (supply) iar pe piața serviciilor s-a putut intra mult mai ușor, fără bariere. Practic, o mare parte a forței de muncă disponibilizată din industrie, de la bandă, a ajuns angajată în industria serviciilor, și cantitatea suplimentară de bani și-a găsit contrapondere într-o ofertă explozivă de servicii. Există acum economii occidentale în care peste 80% din PIB e format din servicii și chiar dacă serviciile financiare au o mare pondere, grosul e format din servicii de tot felul, unele de înțeles (turism, cosmetice etc.) altele complet ciudate (lecții de yoga, plimbat câini etc.).

Asta e tot, nu e nimic misterios.

Am lucrat pe parte de IT cu tipi din Canada, din Franța și din Anglia. Credeți-mă că nu au nimic în plus, ba dimpotrivă, sunt mult mai proști decât noi, românii. Singura problemă e că atunci când un occidental cere 10.000 de euro pe un site unui mic comerciant, ăla nici nu chițăie, pe când la noi, dacă-i ceri 1.000, începe să transpire, să plângă, îl ia cu leșin. Și îl înțeleg perfect. Dacă i-aș cere 10.000, el la rândul său ar trebui să-și vândă serviciile de zece ori mai scump, sau să vândă ceea ce vinde de 10 ori mai mult. Cui? Aici n-are piață. Fiindcă nu există bani.

Revenind la textul meu, am avut curiozitatea să actualizez toată informația statistică la data de 1 ianuarie 2020 și am constatat cu neplăcere câteva lucruri. 

1. Cu tot led-wage growth-ul PSD-ului, România rămâne în continuare cea mai săracă țară din UE, cu doar 2.857 EUR / cap de locuitor bogăție monetară. E adevărat că am înregistrat o creștere solidă procentual, de 22,65%, de la data redactării textului, dar nominal creșterea e cea mai mică din toată UE, de numai +528 EUR / locuitor. Spre comparație, în țările cu următoarele cele mai mici creșteri, în Bulgaria M1 a crescut cu +862 EUR / locuitor, în Ungaria cu +935 EUR, în Letonia cu +1.014 EUR și în Croația cu +1.055 EUR.
2. În general în Estul Europei M1 a crescut în aceste ultime 16 luni cu procente solide, de peste 20%, campioana absolută fiind Lituania cu 71,31% (nominal: +2.784 EUR, ajungând acum la 6.688 EUR / cap de locuitor). Partea proastă e că deși în Europa occidentală creșterile procentuale au fost mult mai mici decât în Est, în general, și decât la noi în particular, nominal creșterea e mult mai mare. De pildă în Olanda M1 / cap de locuitor a crescut procentual doar cu 7,79%, dar nominal cu +1.828 EUR, deci de mai bine de trei ori mai mult decât în România! Asta înseamnă că de fapt tot în Occident s-a acumulat mai multă bogăție. Cum să nu continue românii să emigreze?!
3. Cel mai rău lucru este că România e în acest moment singura țară din UE care are o bogăție monetară M1 exprimată în termeni de EUR / cap de locuitor mai mică de 3.000 EUR / locuitor în condițiile în care absolut toate celelalte țări au acum o bogăție monetară M1 de cel puțin 4.300 EUR / locuitor. Asta înseamnă că wage-led growth-ul pesedist de fapt a fost un eșec. Nu a redus nici un fel de decalaje față de occident.

Eu personal urmăresc acest indicator cam din 2014. Niciodată decalajul între România și următoarea clasată nu a fost așa de mare. De fapt, atunci când am început eu să urmăresc acest indicator, România încă era deasupra Bulgariei. Cred că aici, de fapt, e cel mai mare eșec al guvernării PSD. Ca și în finalul textului din Stânga și agenda socială a României nu mă voi apuca să fac recomandări, pentru că nu pretind că știu ce ar fi de făcut pentru a crește bogăția monetară. Pentru asta avem Bancă Națională, Guvern, politicieni, instituții ale statului, europarlamentari. Tot ce pot face e să constat că România se adâncește în sărăcie în ciuda unei prosperități de spoială vizibilă doar în marile orașe (București, Cluj și cam atât). Singura alinare, dar și salvare, poate veni din faptul că populația rezidentă pe care am luat-o în calcul, 19,4 milioane (așa zic cei de la INSSE, nu eu!) s-ar putea să fie muuuult, muuuult umflată. Dacă noi am mai rămas vreo 18 milioane (așa cum bănuiesc că e situația în realitate) atunci indicatorul e ceva mai bun: 3.079 EUR. Deci am trece și noi de 3.000 EUR / locuitor. Dar nu am cum să-mi dau cu părerea, trebuie să lucrez cu datele oficiale.

Tot tabelul cu date poate fi vizionat aici. În măsura în care voi avea timp îl voi actualiza periodic, cam o dată pe semestru.

A, și să nu uit: la mulți ani tuturor!