Un protest cât 100.000 de semne de întrebare

Nu, nu am ieșit la protestele astea, și mă mândresc cu asta. E prima oară din ianuarie 1990 când nu particip la nici un fel de protest de stradă - și nici nu vreau. A, nici la „colectiv” n-am fost, dar alea au durat prea puțin și până să apuc să mă dumiresc ce e cu ele, încetaseră.

Pun pariu că ăștia care s-au strâns cu zecile de mii (și, în momentul de vârf, adică în după-amiaza zilei de 5 februarie, peste 100-120.000) în Piața Victoriei își închipuie că nu sunt manipulați pentru simplul motiv că și atunci când văd un iaurt al cărui preț se termină cu „.99” în coadă îl cumpără de... bunăvoie.

În ceea ce mă privește am ajuns la o vârstă la care, pur și simplu, am învățat să-mi pun întrebările esențiale. În cazul unui protest, de pildă, întrebarea esențială nu e : „De ce să ies?”, ci : „Cui folosește dacă ies eu la tăvăleală?”

Am ieșit în urmă cu 4 ani la „Roșia Montană” pentru că ieșeam și împotriva ticăloșiei guvernului USL (și personal a lui Ponta, care una promisese și alta făcea) și împotriva celor care luaseră prin rapt Roșia Montană. Indiferent împotriva cui manifestam problema Roșiei Montane ar fi fost rezolvată.

Acum, însă, am fost chemat pe un ton alarmist de diverși cunoscuți să ies în stradă „împotriva corupției”. În primul rând țin să-mi felicit cunoscuții care s-au deșteptat și care au aflat, în sfârșit, că în România guvernul poate da OUG-uri în favoarea unei persoane: mai bine mai târziu, decât niciodată! Numai că atunci când vezi că ăia care te cheamă:

- sunt, o mare parte, prieteni fără nici un fel de cunoștințe politice, deci care pot fi manipulați ca la Bingo, pe a căror judecată de valoare, așadar, nu poți pune bază;
- printre agitații cei mai agitați din lista de Facebook sunt de fapt diverși membri ai USR-ului, unii care au contribuit de la bun început la facerea USB;
- bașca unii care chiar sunt plătiți de Soros, că doar lucrează la fundațiile lui, și nu pe funcții lipsite de importanță...;
- și bașca unul pe care-l știi că lucrează la SRI de vreo 15 ani...

...nu poți să nu tragi concluzia că nu împotriva corupției mă chemau ei, ci împotriva PSD-ului, adică vroiau să le rezolv unora - în principiu, lui Iohannis și tolomacilor lui din PNL+USR, plus șmecherilor din servicii - problema de fond, adică să dea jos PSD-ul și să se (re)pună ei la putere. Și că nu rezolvi corupția punând în locul ei altă corupție.

Că protestele sunt direcționate către „guvernul meu #2” ar trebui să-i fie clar de pe acum și celui mai dobitoc observator politic. La început au vrut „jos ordonanța”, apoi „jos Iordache”, acum „jos guvernul Grindeanu” dar, parol d'onoare, monșer, vrem tot guvern PSD... Nu, protestele se vor opri abia atunci când, din revendicare în revendicare, se va ajunge la „guvernul meu #2”.

Drept pentru nu am vrut să particip nici măcar așa, din plăcerea de a-mi întâlni prieteni pe care nu i-am mai văzut de mult timp, pentru că nu am vrut să fiu nici măcar accidental un „1” adăugat la multe alte zeci de mii de „1” care să arate că, uite, boborul revoltat se revoltă. Le transmit celor care au instrumentat totul un călduros „hai sictir”, că nu vă veți scoate castanele din foc cu mâna mea. N-aveți decât să așteptați alegerile și data viitoare să încercați să obțineți voturi mai multe decât PSD-ul cu altfel de mesaje decât: „Votează-ne pe noi că altfel îți fură Dragnea sendvișul.”