De ce e frecție la picior de lemn legea insolvenței personale

Azi, cu multe surle și trâmbițe pesediste, Camera Deputaților a adoptat Legea Insolvenței Personale. Ceea ce înseamnă că avem și noi faliții noștri, cum s-ar spune. Teoretic. Practic, legea trebuie promulgată de președintele Iohannis, dar nu cred că există pericolul de a asista la vreo surpriză din acest punct de vedere.

Totuși, dacă lăsăm trâmbițele jos și ne uităm mai atenți la această lege avem toate motivele să dăm din mână a lehamite.

1. În primul rând, ea vine după aproape 7 (șapte) ani de criză, timp în care sistemul bancar a terorizat în voie datornicii. Cei care au fost executați silit în toată această perioadă, deși ar fi putut să-și returneze datoriile beneficiind de un pic de bunăvoință din partea băncilor, nu mai primesc nici un beneficiu din apariția atât de târzie a legii. Nici procedurile de executare aflate deja în derulare nu mai pot fi stopate. Legea nu funcționează retroactiv. Singura șansă a acestor datornici e să-și plătească datoriile.

2. Aparent, legea se adresează tuturor „persoanelor fizice care se află astăzi în imposibilitatea de a-și plăti datoriile”. Dar, ca orice lege făcută în România, ea are pretenții de universalitate fiind de fapt particulară. Pentru că, în sensul acestei legi, debitor aflat în imposibilitatea de a-și plăti datoriile nu e orice debitor sufocat de rata la bancă, ci numai debitorii aceia care au datorii la cel puțin „doi sau mai mulți creditori” (art. 5 alin. 2). Dacă e să mă întrebați pe mine, legea încalcă flagrant art. 16.1 din Constituția României („Cetățenii sunt egali în fața legii.”) dar ceva îmi spune că Iohannis nici nu va întoarce legea la Parlament, nici nu va sesiza Curtea Constituțională, ci o va promulga așa.

3. Legea îi discriminează fățiș și pe cei care sunt PFA. Ți-ai pierdut jobul, ți-a trecut și șomajul fără să-ți găsești nimic de lucru și din disperare te-ai făcut PFA, doar, doar vei scoate vreun ban de undeva? Ai pus-o. Mai bine devino de pe acum suporter dinamovist, ca să simți o bucurie în sintagma: „câine până la moarte”.

4. Există o zonă „gri” la care legea aceasta nu face referire. Astfel, pentru cine are chiar și 100 de lei datorie, dar la două bănci diferite, și nu mai poate plăti această datorie, e clar: își poate cere insolvența. Pentru cine are minim 25.000 de lei datorie la o singură bancă și nu își poate cere insolvența, iarăși e clar: banca e cea care poate cere deschiderea procedurii de insolvență, dacă debitorul nu mai poate plăti ratele (cf. art. 6). Este complet neclar, însă, care e statutul celor care au datorii mai mici de 25.000 de lei, față de o singură bancă. Și care nu își mai pot plăti ratele. Singuri, nu se pot cere în insolvență. Banca, la rândul ei, nu-i poate băga în procedura de insolvență. Logic, pentru aceștia lucrurile nu pot continua decât ca și până acum: cu teroarea executorilor și a executărilor continuând nestingherit. Business as usual.

Desigur, există și părți bune ale legii. Una dintre cele mai bune prevederi ale acestei legi este că un chiriaș nu poate fi dat afară din casă de proprietar din simplul motiv că s-a declarat insolvent (articolul 9 pct. 2). Una peste alta, totuși, această lege așa de frumos împachetată de PSD-iști pare a fi dată cu dedicație pentru „marii” insolvenți ai acestei țări. Băieții buni care au dat de dracu'. În nici un caz pentru Gogu care a intrat în rahat de la cardul de credit cu dobândă 65%.