De acord cu Băse. Follow the money, Ponta!

N-am văzut înregistrarea de ieri de la Cotroceni, și nici nu mă interesează, dar în principiu sunt de acord cu Băsescu: reducerea CAS cu 5% la companii e o imbecilitate crasă. Dacă ne plângem că fiscalitatea pe muncă e ridicată, păi atunci hai să reducem CAS la angajat, nu la companie. Pentru că angajatul muncește, nu compania. Compania e doar cadrul în care munca angajatului este pusă în valoare.

Pentru companie acel 5% e o cheltuială în plus, un cost oarecare în plus în desfășurarea afacerii, alături de apă, electricitate, chirie, consumabile etc. Dacă  la finalul lunii e pe plus, e ok. Dacă nu, închide taraba și gata. Pentru angajat, în schimb, e o reținere în plus din salariu pe care statul i-o cere lună de lună, cu promisiunea că îi va returna banii sub formă de „protecție socială”. Dar ce să-i zici celui care are 800 de lei leafă netă atunci când nu poate pune suficientă pâine pe masa copiilor? Că face sacrificii la un salariu mic și își privează copii de mâncare, dar în viitor statul îi va da înapoi un oarecare beneficiu?... Păi el muncește, cu adevărat, de peste 1500 de lei. Cum să-i zici să-și priveze copiii de pâine pentru că aproape jumătate din ceea ce muncește se duce undeva, într-o promisiune?!...

Măsura e nejustificată și din perspectiva motivației pusă pe masă de Ponta: nu, nu va crește numărul angajaților. Dragi tâmpiți de dreapta, în frunte cu Victor Ponta și cu fătuca aia de la finanțe, dați-vă o palmă și repetați până vă intră în scăfârlie: COMPANIILE ANGAJEAZĂ PE CINEVA DACĂ AU NEVOIE DE EL. Iar nevoia companiilor e dată de OPORTUNITĂȚI. Dacă există oportunități suficiente pe piața internă sau internațională, companiile or să creeze 10 milioane de locuri de muncă, nu numai 1 milion (cum a promis PSD-ul în campanie). Dacă nu există, atunci nu vor crea. Totul e așa de simplu! Nu trebuie să ai studii la Harvard ca să înțelegi o chestie așa de simplă.

Ori, pe o piață lipsită de oportunități reale, așa cum e astăzi România, cum e Europa neoliberală scufundată în criză, reducerea CAS la angajator cu 5% nu va însemna altceva decât o creștere a profiturilor companiilor. Bineînțeles, nu vorbim de buticarul din colț, care are și el doi angajați cu salariul minim pe cartea de muncă. Pentru acest buticar „mărețul” profit înregistrat de reducerea promisă de Ponta va fi de ordinul a două-trei beri în plus pe lună pe care și le poate permite. Dar o companie cu 500 de angajați - și, oare, cine are asemenea companii în România?... că românii nu prea au! - va aduna bob cu bob de la fiecare angajat și va realiza un surplus frumușel. Bănuți frumoși care vor intra în buzunarul investitorilor. Că doar nu e nimeni într-atât de cretin încât să creadă că băieții abia așteaptă să îi bage iar într-o afacere pe aici, sau că de-asta nu mai deschid o afacere, sau nu mai suplimentează locurile de muncă, pentru că vezi doamne se împiedicau de câțiva firfirei.

O vorbă a englezilor zice „follow the money” ca să înțelegi cine învârte cheița din spatele lui Ponta. Cei care ar beneficia astfel de măsura tâmpită anunțată de Ponta vor fi „marii investitori”, care sunt aproape fără excepție companii străine venite aici la sclavageală ieftină. Și care sunt singurii pe care îi putem bănui de intenția reducerii anunțate de Ponta. E posibil ca „investitorii” să fie nemulțumiți de faptul că în ultimii ani România a devenit cam neprofitabilă pentru gustul lor. Cine poate ști?... Întâlniri de taină între „mediul de afaceri” și oamenii de vârf de la guvern știm prea bine că se practică. Și Boc s-a întâlnit cu afaceriștii lui pește prăjit și a dat apoi un cod al muncii cu care ar trebui bătut non-stop în cap, acolo, la Cluj, unde e azi. De ce ar face Ponta altfel? E la fel ca ei. E alt chip al aceluiași sistem monstruos.

Dacă tot ne plângem de fiscalitatea muncii, atunci măsura corectă e reducerea progresivă a CAS la angajat, în așa fel încât salariaților să le rămână mai mulți bani în buzunar, banii să intre în circuitul economic (oamenii simpli nu vor sta cu fundul pe bani, nici nu-și vor cumpăra yachturi de lux la Cancun, ci își vor cumpăra de pe piața internaă ceea ce au nevoie: alimente, haine, bunuri diverse etc.), circulația banilor să stimuleze crearea de noi afaceri pe o piață în creștere și guvernul să acopere gaura din colectarea crescută de TVA, impozit pe afaceri etc. Numai că în cazul ăsta Victor Ponta ar fi un premier cu adevărat de stânga, PSD - un partid cu adevărat socialist, iar guvernul - un guvern al României, nu un guvern de compradores în slujba capitalului străin.

Și cum Victor Ponta nu e un premier de stânga, PSD nu e un partid socialist, și nici guvernul, un guvern care să reprezinte interesul național, avem circul pe care îl avem. Nu că Băsescu ar fi mai breaz, dimpotrivă, dar în chestiunea asta are perfectă dreptate.

LE. Iată și comentariul de pe Facebook, după ce am văzut filmul :)

Post by Lucian Sarbu.