Tăriceanu nu-i în stare să-și facă partid conform legii propuse de tovarășii lui liberali

Așa cum am explicat aici, actuala lege a partidelor, care e un mare scuipat între ochi pe care ni l-au adresat politicienii (alături de multe altele) a fost de fapt opera PNL-ului.

Iată că dl. Tăriceanu, fostul meu contracandidat și fericit candidat la Senat 2 București, care abera de zor pe după blocuri că cum vor schimba ei Constituția și că când or să facă ei reformă, n-a fost capabil de a fi în stare să-și înființeze un partid de la zero respectând criteriile criminale introduse în lege chiar de către liberalii domniei sale. Nici o problemă - a fost deja precedat într-o încercare similară de un alt simandicos, MRU, care a preluat de-a gata sForțarea Civică după ce și-a dat seama că munca de Sisif e mai grea decât datul cu after shave și admiratul în oglindă.

Dar pot să pun pariu că, în ciuda eșecului evident, nu-i vom auzi niciodată pe „liberalii reformatori” (așa cum nu-l vom auzi nici pe MRU), și cu atât mai puțin pe dl. liberal reformator Tăriceanu, propunând dracului o reformă a legislației câmpului politic care să vizeze:

- ușurința înființării de noi partide, fără criterii aberante legate de cantitatea și răspândirea membrilor;
- transparență reală a finanțării partidelor puternice și decuplarea fermă a acestor partide de la conducta cu bani a statului, având în vedere că subvențiile publice pe care le primesc le conferă în mod evident un avantaj incorect față de restul partidelor (cum dracu' să te bați în campania electorală cu ei, dacă ei iau hălci întregi de bani gratis de la stat?!... milioane de lei, an de an?!...)
- legi serioase privind organizarea diferitelor tipuri de alegeri, astfel încât să se asigure transparența reală a numărătorii voturilor și echidistanța celor care numără.

De fapt dl. Tăriceanu e mucles față de tot ce le debita oamenilor prin spatele blocurilor în campania electorală și cred că dacă l-aș confrunta acum iar, nu ar avea nici o jenă să spună „vai, dar n-am zis eu, s-a înțeles greșit, sigur n-ați înțeles bine etc.”.

Nu vom auzi nimic legat de adevăratele reforme de care e nevoie pentru ca șandramaua să meargă înainte întrucât ceea ce vor acești pseudo-liberali să reformeze e doar modul în care maxilarele politice vor înhăța ciolanul puterii de la toamnă. Dl. Tăriceanu a sesizat că de la toamnă există pericolul real de a rămâne „fără coledzi”, adică fără amprentă dentară pe ciolan, pentru că geografia maxilarelor a fost stabilită deja, și vrea și el să-și revendice o bucată până nu e prea târziu.

Nu mai auzim nimic legat de avântul reformist și din cauză că peste câteva luni, fix pe aceeași Constituție visată erotic de Bombonel și pusă în practică sexuală de Băsse se va întrona președinte mai tânărul șef aliat al Tăriceanului, dl. Ponta. Și oare cum se va comporta Ponta de la Cotroceni? Ghici ciupercă... Hm, oare va demara cu aplomb acțiuni de însănătoșire a vieții politice, clarificarea rolului deținut de fiecare palat, va pune presiuni pe partide pentru deschiderea scenei politice către noi actori politici? O, da...

De acord cu Băse. Follow the money, Ponta!

N-am văzut înregistrarea de ieri de la Cotroceni, și nici nu mă interesează, dar în principiu sunt de acord cu Băsescu: reducerea CAS cu 5% la companii e o imbecilitate crasă. Dacă ne plângem că fiscalitatea pe muncă e ridicată, păi atunci hai să reducem CAS la angajat, nu la companie. Pentru că angajatul muncește, nu compania. Compania e doar cadrul în care munca angajatului este pusă în valoare.

Pentru companie acel 5% e o cheltuială în plus, un cost oarecare în plus în desfășurarea afacerii, alături de apă, electricitate, chirie, consumabile etc. Dacă  la finalul lunii e pe plus, e ok. Dacă nu, închide taraba și gata. Pentru angajat, în schimb, e o reținere în plus din salariu pe care statul i-o cere lună de lună, cu promisiunea că îi va returna banii sub formă de „protecție socială”. Dar ce să-i zici celui care are 800 de lei leafă netă atunci când nu poate pune suficientă pâine pe masa copiilor? Că face sacrificii la un salariu mic și își privează copii de mâncare, dar în viitor statul îi va da înapoi un oarecare beneficiu?... Păi el muncește, cu adevărat, de peste 1500 de lei. Cum să-i zici să-și priveze copiii de pâine pentru că aproape jumătate din ceea ce muncește se duce undeva, într-o promisiune?!...

Măsura e nejustificată și din perspectiva motivației pusă pe masă de Ponta: nu, nu va crește numărul angajaților. Dragi tâmpiți de dreapta, în frunte cu Victor Ponta și cu fătuca aia de la finanțe, dați-vă o palmă și repetați până vă intră în scăfârlie: COMPANIILE ANGAJEAZĂ PE CINEVA DACĂ AU NEVOIE DE EL. Iar nevoia companiilor e dată de OPORTUNITĂȚI. Dacă există oportunități suficiente pe piața internă sau internațională, companiile or să creeze 10 milioane de locuri de muncă, nu numai 1 milion (cum a promis PSD-ul în campanie). Dacă nu există, atunci nu vor crea. Totul e așa de simplu! Nu trebuie să ai studii la Harvard ca să înțelegi o chestie așa de simplă.

Ori, pe o piață lipsită de oportunități reale, așa cum e astăzi România, cum e Europa neoliberală scufundată în criză, reducerea CAS la angajator cu 5% nu va însemna altceva decât o creștere a profiturilor companiilor. Bineînțeles, nu vorbim de buticarul din colț, care are și el doi angajați cu salariul minim pe cartea de muncă. Pentru acest buticar „mărețul” profit înregistrat de reducerea promisă de Ponta va fi de ordinul a două-trei beri în plus pe lună pe care și le poate permite. Dar o companie cu 500 de angajați - și, oare, cine are asemenea companii în România?... că românii nu prea au! - va aduna bob cu bob de la fiecare angajat și va realiza un surplus frumușel. Bănuți frumoși care vor intra în buzunarul investitorilor. Că doar nu e nimeni într-atât de cretin încât să creadă că băieții abia așteaptă să îi bage iar într-o afacere pe aici, sau că de-asta nu mai deschid o afacere, sau nu mai suplimentează locurile de muncă, pentru că vezi doamne se împiedicau de câțiva firfirei.

O vorbă a englezilor zice „follow the money” ca să înțelegi cine învârte cheița din spatele lui Ponta. Cei care ar beneficia astfel de măsura tâmpită anunțată de Ponta vor fi „marii investitori”, care sunt aproape fără excepție companii străine venite aici la sclavageală ieftină. Și care sunt singurii pe care îi putem bănui de intenția reducerii anunțate de Ponta. E posibil ca „investitorii” să fie nemulțumiți de faptul că în ultimii ani România a devenit cam neprofitabilă pentru gustul lor. Cine poate ști?... Întâlniri de taină între „mediul de afaceri” și oamenii de vârf de la guvern știm prea bine că se practică. Și Boc s-a întâlnit cu afaceriștii lui pește prăjit și a dat apoi un cod al muncii cu care ar trebui bătut non-stop în cap, acolo, la Cluj, unde e azi. De ce ar face Ponta altfel? E la fel ca ei. E alt chip al aceluiași sistem monstruos.

Dacă tot ne plângem de fiscalitatea muncii, atunci măsura corectă e reducerea progresivă a CAS la angajat, în așa fel încât salariaților să le rămână mai mulți bani în buzunar, banii să intre în circuitul economic (oamenii simpli nu vor sta cu fundul pe bani, nici nu-și vor cumpăra yachturi de lux la Cancun, ci își vor cumpăra de pe piața internaă ceea ce au nevoie: alimente, haine, bunuri diverse etc.), circulația banilor să stimuleze crearea de noi afaceri pe o piață în creștere și guvernul să acopere gaura din colectarea crescută de TVA, impozit pe afaceri etc. Numai că în cazul ăsta Victor Ponta ar fi un premier cu adevărat de stânga, PSD - un partid cu adevărat socialist, iar guvernul - un guvern al României, nu un guvern de compradores în slujba capitalului străin.

Și cum Victor Ponta nu e un premier de stânga, PSD nu e un partid socialist, și nici guvernul, un guvern care să reprezinte interesul național, avem circul pe care îl avem. Nu că Băsescu ar fi mai breaz, dimpotrivă, dar în chestiunea asta are perfectă dreptate.

LE. Iată și comentariul de pe Facebook, după ce am văzut filmul :)

Post by Lucian Sarbu.

Brazilia 7

Trăgând linie peste semifinala de aseară și noi, românii, ne putem mândri cu un lucru: echipa noastră se va putea numi de acum încolo, fără teama de ridicol, „Brazilia” Europei.

Tricouri galbene deja aveam. Lipseau rezultatele comune dintre noi și brazilieni. Situație corectată, iată, de Germania. De acum, îi așteptăm pe Piți & co. să ducă faima naționalei României acolo unde merită!

Revenind la meciul de aseară și la consecințele sale, cred că umilința Braziliei nu va fi suficientă dacă Messi nu va ridica trofeul deasupra capului, chiar pe Maracana. De aceea cred că zeii care au poruncit acel 7-1 stupefiant de azi-noapte vor avea grijă până la final ca tragedia Braziliei să fie completă. Altfel, nimic n-are sens. O finală Germania-Olanda sau Germania-Argentina, cu victoria Germaniei, ar fi o simplă piesă de teatru absurd.

Brazilia a pierdut probabil și locul 3, pentru că mi se pare imposibil ca jucătorii să se mai adune după ce au fost umiliți de nemți în halul ăla. Jocul, mai ales între minutele 23 și 29 (adică între golurile 2 și 5), a semănat cu un simplu antrenament cu public al echipei Germaniei care parcă avea în față o echipă de jaloane, nu o pretendentă la titlul mondial. Înclin să cred totuși că lipsa lui Neymar, jucătorul care chiar dădea culoare și luciditate atacului brazilian, s-a simțit enorm. În absența sa, matahală-Hulk a semănat cu un damblagiu electrocutat, Fred cu o fantomă care plutește și piticul Bernard, cu „Mutulică” din Albă ca Zăpada. Dacă ar fi fost prezent pe teren, Neymar tot ar fi fost util prin aceea că ținea ocupați 2-3 fundași nemți care nu și-ar mai fi permis să zburde spre poarta nefericitului Julio Cesar ca Usain Bold la Olimpiadă. Cât despre lipsa lui Thiago Silva în apărare, ea s-a văzut din chiar jocul de apărare al Braziliei: nici marcaj om la om, nici apărare în zonă, nici măcar apărare în linie... nimic! Pur și simplu apărarea Braziliei nu a existat. Dacă puneai niște pietre să joace sau îi lăsai pe fundașii ăia, era tot aia. Așa că în meciul pentru locul 3, chiar dacă va reveni Thiago Silva și va pune ordine în apărare, nu prea văd cum ar putea să înscrie, pentru că atacul, care s-a dovedit complet debil fără Neymar, tot nu s-ar repara.

Cine va juca împotriva Germaniei? La prima vedere favorită pare să fie Olanda, aureolată de acel 5-1 cu Spania din prima etapă, deși bookmakerii cotează superior Argentina, ceea ce înseamnă că știu ei ceva din anturajul echipelor (bookmakerii știu întotdeauna cine e accidentat, cine nu se simte bine, cine e în pericol să absenteze ș.a.m.d.). Dintre toate echipele prezente în semifinale Argentina e singura care a luptat cu tenacitate și modestie pentru locul său din careul de ași. Nu s-a rupt în figuri cu victorii la scor, nu a jucat senzațional (dar nici slab), a căutat mereu să înscrie doar un gol mai mult decât adversarul. Argentina a jucat „italienește” și a reușit să rupă, după 24 de ani, blestemul dependenței de Maradona, calificându-se într-o semifinală și fără „el pibe”. Până în acest moment a învins trei echipe europene: Bosnia, Elveția și Belgia, ultimele două fiind chiar bunicele (mai ales Belgia, una dintre revelațiile acestui mondial). De cealaltă parte Olanda a jucat și ea cu trei echipe latino-americane: chilienilor le-a administrat un 2-0 într-un meci fără miză, de Mexic i-a salvat plonjonul artistic al lui Robben din minutul 90 iar cu Costa Rica s-au jucat de-a ruleta rusească. Glonțul le-a vâjâit pe la urechi, și nu o dată, dar totuși au reușit să acceadă în semifinale pe baza unui mix de valoare certă, noroc porcesc și șiretenie individuală. Bookmakerii, așadar, s-ar putea să nu se înșele: ulciorul nu merge la apă chiar la nesfârșit și pe 13 iulie e posibil ca oaspeții... Germaniei pe Maracana să fie argentinienii. Iar dacă Messi va ridica trofeul, chiar în bârlogul dușmanilor de moarte, la Buenos Aires se va declanșa o fiesta de care își vor aminti și nepoții.