„Lăsați-i să fiarbă în suc propriu!”

Nu e greu să observi că protestele anti-Roșia Montană au scăzut enorm în intensitate, în ciuda faptului că au început facultățile și, teoretic, se miza pe participarea studenților (de ce?).

Cel puțin asta e situația din București.

Care ar fi cauzele? Momentan nu știm, și e greu de ghicit, dar nu e greu să observăm o oarecare paralelă cu fenomenul Piața Universității din 1990 care, tot așa, după vreo două luni dădea semne de „extenuare”. Atunci fusese vorba de faptul că avuseseră loc niște alegeri libere și corecte care făceau inutil protestul. Acest lucru practic i-a descurajat pe majoritatea participanților și le-a dat de înțeles că degeaba protestează, fiindcă nu vor reuși nimic. După fuga lui Ceaușescu cu elicopterul din data de 22 decembrie 1989 ora 12.06, pe 13-15 iunie 1990 era pentru prima oară când Puterea învingea presiunea Străzii. Până atunci Strada repurtase numeroase victorii împotriva Puterii, care se mulțumise să tacă și să accepte presiunea exercitată de mulțime.

Dar acum? Ce îi descurajează pe oameni? De ce devin din ce în ce mai puțini?

Personal, cred că e vorba de același fenomen ca în 1990: multă lume simte că de fapt protestul nu are nici o finalitate și e zadarnic. E pierdere de vreme. Se bate apa-n piuă.

De la bun început anumite voci „binevoitoare” au vrut ca protestul să fie „apolitic” și să nu se lase capturat de vreun partid politic. Asta e cea mai mare prostie cu putință. Roșia Montană e un proiect cu o imensă încărcătură politică, deci e complet aiurea să-l ataci apolitic. Nu, trebuia mers în direcția creării unei mișcări politice sau a asocierii cu diverse partide politice fără legătură cu actuala clasă politică, în așa fel încât cei care sunt acum la putere să înțeleagă că manifestațiile le pun în mod real poziția în pericol, nu doar la nivel declarativ. Apolitismul acesta, rudă cu o altă aberație care se striga în iarna lui 2012 („USL/PDL - aceeași mizerie!”) este cel mai bun lucru pentru politicieni. Practic, este un sprijin pentru status-quo-ul politic actual în care câteva partide oligarhice își sucesc și răsucesc puterea între ele. Și totodată manifestațiile funcționează și ca o supapă de eliberat tensiunea: gata, ați strigat, v-ați răcorit, acum roiu' acasă.

Din păcate pentru vajnicii noștri manifestanți, încă nu s-a inventat democrația fără partide. Dacă vor să schimbe ceva, trebuie să o facă politic. Partidele sunt componente esențiale ale democrației și chiar dacă la noi sunt compromise, asta nu înseamnă că avem alternativă. Va trebui să inventăm partide necompromise, sau să le democratizăm pe cele deja existente, sau să revenim la dictatură. Pur și simplu nu există alternativă.

Manifestanții, altfel vajnic ecologiști, nu au încercat să atragă formal și oficial de partea lor nici măcar Partidul Ecologist, darămite un partid mai radical al Stângii, cum e PAS. Deși PAS, și probabil și Partidul Ecologist, a mobilizat permanent oameni pentru succesul de masă al demonstrațiilor. Aceștia însă au participat în nume propriu, pentru a nu deranja cu nimic „apolitismul” manifestației.

Pe politicieni îi doare undeva - într-o gaură neagră - de manifestațiile apolitice. Din păcate treaba asta o știu nu doar politicienii, ci și cei care ar fi putut participa la mitinguri dar au preferat în ultimele duminici să stea acasă, ceea ce face ca protestul să se fâsâie.

Nu cred în explicațiile privind acapararea protestelor de către legionari sau, dimpotrivă, de către stângiști, sau de către naționaliști șamd. Nu cred nici în teoria lansată pe CriticAtac că, vezi Doamne, s-au apucat legionarii să cânte „Tatăl nostru”, drept pentru care e semn clar-clarissim că extrema dreaptă a deturnat protestele. „Tatăl nostru” s-a tot recitat în anii '90 la toate protestele din București, era aproape un loc comun, e de mirare că s-au găsit unii să-l plictisească pe Dumnezeu cu problemele lor penibil-românești abia acum, la spartul târgului. Eu mă așteptam să apară pupătorii de icoane încă din primele săptămâni. Dacă li se pare că legionarii sunt (devin?) prea puternici, cei de la CriticAtac sunt în continuare invitați la PAS (invitația transmisă mai demult rămâne deschisă) pentru a vedea ce-i de făcut, cu ce ne putem ajuta reciproc și cum putem ajuta și manifestația, și nu numai manifestația, ci toată cauza Stângii românești, inclusiv cauza ecologiștilor. Dacă au impresia că apolitismul ajută la ceva, atunci n-au decât să rămână apolitici, dar măcar să nu se mai plângă și să-și vadă cu demnitate de apolitismul lor.

Nu în ultimul rând aș vrea să le reamintesc tuturor cititorilor ceea ce a zis Ion Iliescu despre manifestanții din Piața Universității cu mult înainte de 13-15 iunie: „Să-i lăsăm să fiarbă în suc propriu.” Cam asta face Ponta acum, dovadă că și-a însușit exemplar lecția bunicului său politic (zic „bunic” pentru că taică-su e Năstase). Compradoreșii, așadar, învață, se perfecționează, ADN-ul lor acumulează informație de la o generație la alta - dar noi, simplii cetățeni, oare învățăm ceva din ceea ce pătimim sau tot ca vai de noi rămânem?