Însă campania mea va continua. De fapt, de-abia acum începe. Pentru început, în virtutea articolului 16.1 din Constituție, îmi voi cere înapoi taxa de participare în valoare de 3.500 de lei. Conform actualei legislații electorale această taxă se confiscă definitiv de la candidații ale căror partide nu au întrunit 2% din votul popular și li se returnează celorlalți. Ori, în Constituție art. 16.1 se spune foarte clar că legea e aceeași pentru toți, „fără privilegii și fără discriminări”. Ca să înțelegeți impactul nefast al acestei prevederi vă spun doar atât: înainte cu o săptămână de încheierea termenului de înscriere (1 noiembrie) partidulețul reprezentat de mine, P.A.S., încă avea vreo 50 de potențiali candidați. În cele din urmă 30 nu și-au mai depus dosarul. Adică 60%. De ce? Simplu, de frică să nu piardă banii degeaba. Pentru că odată confiscați cei 3.500 de lei, mai trebuia să bagi bani și în campania electorală. Eu am mai băgat aproximativ 1.000 de lei, exclusiv online: majoritatea pe Facebook, mai puțin pe Adwords și Etarget. Voi publica într-una din zilele următoare un bilanț, după publicarea rezultatelor, pentru că sunt curios să văd cât m-a costat, efectiv, fiecare vot.
Sigur, nu am nici o speranță să îmi iau banii înapoi, dar pot face un caz pentru Avocatul Poporului și, de ce nu, pentru CEDO. Prioritatea nr. 1 a democrației românești e la ora actuală corectarea urgentă a legii partidelor și a legii uninominalului. Sunt două legi date în timpul unor regimuri semidictatoriale - regimul Năstase și regimul Băsescu - și acest lucru se vede și ne afectează pe toți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu