Se sparge bula mediei sociale?

Cei care citesc blogul de mai multă vreme știu că sunt un sceptic față de potențialul de creștere al „social media”. Mai precis, cred că rețelele sociale, în special Facebook (dar și Twitter sau, mai nou, Pinterest) nu sunt altceva decât niște creații speculative care au alimentat până acum o bulă financiară de tipul bulei dotcom de la finalul anilor '90. Cred că singurul model cu oarece viabilitate e Linkedin, dar și orice altă rețea care ar fi focusată pe un grup anume (de exemplu o rețea destinată medicilor, o rețea destinată artiștilor etc.) Nu cred în potențialul unor rețele generaliste gen Facebook, care oferă de toate pentru toți, deoarece serviciul oferit de Facebook - un spațiu online cvasi-infinit pentru oricine - nu are cum să se autofinanțeze, fiind imposibil de realizat în practică fără cheltuieli masive. Iar aceste cheltuieli necesită venituri pe măsură. Ori, sursele de câștig nu ar putea fi decât două: fie o limitare a libertății conturilor și introducerea de conturi plătite (obiectiv nerealist în condițiile în care, indiferent de oferta Facebook, internetul oferă zilioane de contra-oferte gratis), fie publicitatea. Iar publicitatea pe Facebook, așa cum am mai scris, are un potențial limitat și rezultatele ei, comparativ cu rezultatele oferite de publicitatea pe Google Adwords sau prin alte rețele PPC, sunt destul de dubioase.

Ori, după un entuziasm susținut la greu de fel de fel de agenții de PR și de buzz-marketing, Facebook începe să primească lovitură după lovitură. Mai întâi a fost știrea care zicea că brandurile încep să-și închidă magazinele deschise pe Facebook (Bloomberg, februarie). S-a descoperit că oamenii nu vin pe Facebook ca să cumpere ceva, ci ca să stea de vorbă cu prietenii (unii dintre noi știam asta de la bun început, alții au trebuit să cheltuie milioane de dolari ca să ajungă la această concluzie). Apoi au apărut rapoarte conform cărora în primul trimestru din 2012 investițiile fondurilor cu capitaluri de risc în companii de internet au început să scadă ușor (Techcrunch, aprilie). Asta înseamnă că investitorii au mai puțini bani „gratis” disponibili pentru acest gen de afaceri. Pentru un gigant ca Facebook listarea la bursă și obținerea unor profituri sănătoase care să mențină treaz interesul investitorilor devine astfel imperativă. Ceea ce se pare că nu se întâmplă: ultimele rapoarte pe care cei de la Facebook au fost nevoiți să le facă publice în perspectiva listării arată că veniturile și profitul rețelei au scăzut față de trimestrul IV din 2011. Nu ar fi nimic tragic dacă Facebook nu ar fi evaluat pe piața extrabursieră la fantasmagorica sumă de 100 de miliarde de dolari! Ori, pentru a ajunge cu adevărat la o asemenea valoare, reală, adaptată indicatorilor acceptați de piețe (de exemplu un PER decent) Facebook ar fi trebuit să mai crească ani buni de acum încolo, fără nici un fel de sincope.

Oficial, explicația e dată de „scăderea sezonieră a trendurilor de advertising”. Capricioase trenduri!... de vreme ce veniturile Google, în același trimestru 1 / 2012, au fost în ușoară creștere față de trimestrul 4 / 2011 (Search Engine Watch). Fără să mai punem la socoteală că numărul de clickuri publicitare din Google Adwords a crescut cu 7% față de Q4 2011. Așadar nu e vorba de nici un „trend de advertising”. E vorba de faptul că Facebook se află în fața unui mare impas: plafonarea.

Dacă plafonarea se va dovedi reală atunci evaluarea de 100 de miliarde de dolari se va prăbuși instant. Partea proastă e că odată cu evaluarea Facebook se vor prăbuși multe alte afaceri care erau evaluate prin comparație cu Facebook. De exemplu, Facebook raportează 900 de milioane de conturi (multe dintre acestea sunt false, inactive sau duplicat, dar nu contează). La o evaluare a rețelei de 100 de miliarde de dolari înseamnă că prețul unui cont ar fi de aproximativ 100 de dolari. Bazându-se pe această evaluare, orice rețea socială putea să ia ca etalon cifra de 100 de dolari pentru fiecare cont. O rețea minoră, cu 100.000 de conturi, se trezea brusc că valorează zece milioane de dolari. De aici, o sumedenie de „oportunități de investiții” care au înghițit până acum banii fondurilor de risc fără a aduce nici un fel de profit (Twitter e doar cel mai mare nume). Dacă evaluarea Facebook scade la 10-15 dolari pe cont - cum ar fi normal - mulți bani vor dispărea în neant și nu doar industria de internet va fi lovită puternic, ci multe alte industrii, ca de exemplu producția de software pentru smartphone-uri (poate chiar și producția de smartphone-uri), plus regimente întregi de piariști, consultanți de marketing online, social media consultants etc. Pentru niște economii bazate pe servicii, cum sunt cele occidentale, o pierdere masivă a joburilor într-un anumit sector de servicii nu prea cred că o să pice bine. Aparent bula dotcom 2.0 pare mai benignă, mult mai marginală decât dotcom 1.0 dar cred că lucrurile stau de fapt cu totul diferit. Oricât de mic ar părea, butoiul cu pulbere tot butoi cu pulbere e.