Sunt furios.
Din când în când n-am ce face și mai citesc diverse bloguri retardate, cum e și Capitalism pe pâine al unui mare idiot pe nume Mihai Giurgea. Acest mare idiot, fost lătrător pe sticlă, pe la ProTV, în vremuri de mult apuse, își voma dejecțiile în urmă cu ceva timp și pe Standard.ro, până când Soviani s-a sesizat de aberațiile lui și i-a aplicat un mare șpiț în cur, dându-i eject.
Pe scurt, ideile despre capitalism ale acestui mare dobitoc, pe care dacă l-ai auzi vorbind ai zice că are cel puțin un Microsoft sau un Boeing în proprietate personală, așa de mare capitalist se crede el, se rezumă la un singur lucru: „socialismul” (prin socialism înțelegându-se ceva extrem de difuz și confuz) e mama crizei. De acum încolo va veni capitalismul sălbatic la putere. Vom (adică „noi” - nu și el, că el e supraom) accepta să fim sclavi sau vom muri. Toate drepturile sociale câștigate în ultimii 200 de ani se vor duce dracului (ei, nu zău?!). Etc. Te poți întreba cum de poate exista atâta prostie agresivă îngrămădită într-o singură tărtăcuță.
Articolele lui sunt scrise pe un ton violent, limitat și apodictic.
Dar furia de acum mi-a fost provocată de ultima lui postare, care bate câmpii despre prezumtiva plecare a Daciei din România (plecare care, dacă va avea loc, va avea loc exact din motivele opuse celor invocate de bou - așa cum voi arăta mai jos) și despre plecarea Tnuva. Evident, ăștia vor pleca pentru că salariile din România sunt prea mari, sindicatele sunt prea puternice, taxele prea mari - și sclavii mișcă în front.
Băi boule, Giurgea, boulene. Hai să o luăm metodic.
1. Nu țările cu salarii mici atrag cele mai mari FDI / cap de locuitor!
Să privim această listă. Lista țărilor care atrag cele mai multe FDI (foreign direct investments) din lume. Spre surprinderea idioților, dar nu spre surprinderea oricui are măcar 2 neuroni funcționali, în top 20 se află nu mai puțin de 16 țări dezvoltate: SUA, Marea Britanie, Hong Kong, Franța, Belgia, Olanda, Germania, Spania, Canada, Italia, Australia, Elveția, Suedia, Singapore, Irlanda și Danemarca!
Mai mult. Dacă luăm nivelul FDI / cap de locuitor și ne uităm la cele 4 țări în curs de dezvoltare din top 20 - Brazilia ($2.429 / locuitor), China ($225 / locuitor), Rusia ($300 / locuitor), Mexic ($2.657 / locuitor) - și comparăm această valoare cu a celorlalte țări din top, ce observăm? Că toate aceste valori pălesc când sunt comparate cu valorile din țările dezvoltate, cu salarii de 5-6-7 ori mai mari: $6.540 în SUA, $7.500 în Germania, $20.700 în Marea Britanie, $16.500 în Franța, $42.000 în Olanda, $45.000 în Irlanda etc. [1]
Valoarea acestui indicator în România e de $2.800 / locuitor. La bulgari e de $4.500 / locuitor (anticipez un pic concluzia: totuși e logic, fiindcă bulgarii deși au salarii comparative cu ale noastre, au condiții de business infinit mai bune). Pentru Cehia și Polonia, țări din Est cu salarii sensibil mai mari ca în România, indicatorul e de $10.500 / locuitor, respectiv $3.800.
Concluzia e clară: nu doar că nu există nici o legătură directă între salariile mici și nivelul ridicat al investițiilor străine, ba dimpotrivă, se pare că de fapt corelația e inversă - salariile mici generează investiții reduse!
2. Care este explicația pentru lucrurile de la pct. 1? Special pentru Giurgea, Boc și alți idioți de teapa lor!
Explicația pentru concluzia de la punctul 1 e foarte simplă și are două mari direcții de abordare.
În primul rând, este un fapt indubitabil că salariile mici dintr-o economie sunt un indicator al mai multor probleme generale cu privire la starea acelei economii: management neperformant, relații economice clientelare, corupție etc. - într-un cuvânt, subdezvoltare. Un mediu subdezvoltat nu are cum să atragă investiții străine mai mari decât atrag Franța, Marea Britanie, Canada etc. Investitorii nu sunt masochiști.
În al doilea rând, toți idioții - în frunte cu marele Boc și consilierii lui, nu le dau nume, că sunt și femei pe acolo și mi-e jenă să zic de ele că sunt proaste - nu înțeleg un lucru simplu, care ar fi trebuit învățat la ASE încă din primele săptămâni. Cu ce se poate ocupa un agent economic?
Păi, unii agenți economici produc bunuri pentru piața internă. De exemplu, un brutar - care își va vinde pâinea numai în proximitatea brutăriei sale, sau un investitor imobiliar, care obligat-forțat își va vinde apartamentele în principal locuitorilor din zona în care a construit (sau celor care vor să se mute acolo). Alții produc bunuri pentru piața internă și pentru export. Cum e Dacia. Alții furnizează servicii pentru comunități locale (de exemplu, un coafor) sau servicii pentru piața internă (o firmă de contabilitate, o firmă de reparații de calculatoare). Alții furnizează servicii pentru export (de exemplu, un call-center). Alții furnizează servicii și pentru piața internă, și pentru export (de exemplu o firmă de software). Unii fac comerț de proximitate (de exemplu, băcăniile de cartier sau rețeaua de supermarketuri Mega Image), alții fac comerț la scară (de exemplu marile lanțuri de hypermarketuri: Cora, Carrefour etc.). Unii se ocupă de transport și logistică la nivel național, alții la nivel internațional. Etc. etc. etc.
După cum observăm, economia nu se mișcă într-un singur sens, de la intern spre extern, așa cum cred Boc, Giurgea, și ceilalți idioți de teapa lor. Dimpotrivă. De-a lungul timpului, antreprenorii au învățat să facă bani din piatră seacă. Și dacă ne punem întrebarea: „Cui convin salariile mici?” observăm că salariile mici nu convin decât agenților economici orientați către produse ieftine de export. Atât. Pentru că exportatorii, da, iau ieftin muncă din România și o vând scump pe alte piețe. Dar aceștia - exportatorii - nu dezvoltă decât o mică parte din potențialul economic al unei națiuni.
Ce se poate spune despre ceilalți agenți economici? Cât de convenabile sunt salariile mici pentru cei care vor să deschidă un salon de frumusețe, o firmă de contabilitate, o brutărie, o firmă de construcții de case, o firmă de taximetrie, un hypermarket etc. etc. etc.? Păi nu sunt convenabile deloc. Pentru că salariile mici semnifică, de fapt, o putere de cumpărare minusculă care echivalează, la rândul ei, cu o lipsă de clienți. În acest caz, cine ar fi tâmpit să investească pe o piață de săraci?! Nimeni!
Așa se explică și aparentul paradox prin care FDI-urile pe cap de locuitor (cu tot ce implică asta: șomaj scăzut, prosperitate, velocitate ridicată a banilor etc.) sunt uriașe în țări precum Olanda sau Danemarca, unde și salariile sunt uriașe, și sunt mici sau foarte mici în țări amărâte, în care salariile sunt în general mici. Nu toți investitorii fac export. Unii ar veni pentru a-și vinde marfa sau competențele populației locale - cu condiția să aibă cui! Și dacă salariile sunt mici - nu au cui! Ceea ce înseamnă că nici nu vor veni, ceea ce înseamnă că țara care se încăpățânează să păstreze salariile la un nivel redus, nu face decât să-și taie craca de sub picioare, condamnându-se în continuare numai la lohn, servicii ieftine de outsourcing și sclavageală măruntă!
3. Și atunci cum se explică plecarea Tnuva, a Nokia și relocalizarea unei părți a producției de la Dacia?
Dobitocul de Giurgea se bucură că Tnuva, după ce a înregistrat pierderi (cumulate) de 200 de milioane de euro, nefiind pe profit niciodată, va ieși de pe piață și va lăsa fără job 200 de oameni din Popești-Leordeni. În mintea lui de bou, Tnuva are o problemă cu salariile și cu taxele ridicate.
În realitate, Tnuva iese de pe piață dintr-un singur motiv: pentru că salariile românilor sunt prea mici pentru produsele lor (știu bine ce vorbesc, pentru că eu mai luam din când în când produse de la Tnuva și știu prea bine că erau ceva mai scumpe decât media). Când și-au făcut temele la intrarea pe piață, prin 2006-2007, bieții evrei or fi pus botul la prostiile debitate de politicieni [editare ulterioara: 2], care ziceau că până în 2010 salariul mediu va ajunge 700 de euro, pensia - 350 etc. Realitatea, azi, o cunoaștem prea bine. Dacă gura politicienilor ar puți după căcatul pe care l-au mâncat în diversele campanii, s-ar face gol în jurul lor...
Despre Dacia, ce ar mai fi de spus?! Conform datelor de la APIA, Dacia vânduse anul acesta până la 1 octombrie fix 20.490 de mașini. Din păcate nu am găsit și statistici pe marcă, dar am citit undeva mai demult - și sper să redau corect din memorie - că aici intră vreo 15.000 de Logan, 3.000 de Duster și 2.000 de Sandero. Asta în condițiile în care, fără a avea ditamai uzina auto în România, mărci precum Skoda Octavia, Renault Clio sau Volkswagen Golf s-au vândut, și ele, în peste 2.000 de bucăți (aproape de preformanță e și Opel Astra cu 1.794 de mașini). Deci, ce sens ar avea ca Dacia să păstreze liniile de producție de Sandero și Duster în România, în condițiile în care nu are nici un avantaj competitiv din treaba asta față de alți concurenți?! Păi, nici unul! Decizia de a-și muta o parte a producției la Tanger, care e și mai aproape de Occident (Tangerul e vizavi de Gibraltar) e absolut logică și are o singură motivație: din cauza sărăciei, adică a salariilor mici, în România se vând prea puține mașini. N-are sens să fabrici mașinile aici, pentru că oricum nu vei vinde mare brânză și va trebui să le transporți la dracu'n praznic!
Cât despre plecarea Nokia, nu avem prea multe amănunte din culisele ei, dar eu știu un lucru: telefoanele fabricate la Jucu se găseau la vânzare pe magazinele online din România (probabil și la operatorii de pe stradă, de care însă nu am habar fiindcă eu îmi achiziționez electronicele exclusiv online). Ceea ce înseamnă că Nokia nu ar fi avut nimic împotrivă să vândă o parte a producției de smartphone-uri chiar aici în România. Crede cineva că dacă Nokia ar fi fost sigură că va vinde măcar, să zicem, un milion de smartphone-uri în România, ar mai fi închis fabrica de la Jucu? Numai că, la o populație de vreo 20 de milioane de locuitori, peste 90% dintre români preferă telefoanele ieftine și simple și numai 8,4% dețin un smartphone (la grămadă: Nokia, Iphone, Samsung Galaxy etc.). Hm, oare de ce? Poate știe să ne răspundă dobitocul de Boc, că tot are el un iPad, „ca tot românul”...
În concluzie
- Salariile mici nu sunt un stimulent, ci un impediment pentru investițiile străine.
- Sărăcia nu face decât să perpetueze precaritatea, inclusiv precaritatea modelelor economice interne (cu cât vin mai puțini investitori străini, cu atât rămân mai multă vreme la putere șmecheria, vrăjeala, clientelismul).
- Modelul de dezvoltare ales de România în ultimii 20 de ani (încurajarea exclusivă a investițiilor de tip lohn + outsourcing) e falimentar, dovadă nivelul FDI per capita din țări precum China ($225, plus despotism) și India ($70).
---
[1] Problema țărilor bogate pare a fi alta: din cauza globalizării, multe au ajuns să fie investitori net în economiile din străinătate decât în economiile de acasă. v. Lista țărilor după FDI în străinătate. Practic mulți investitori preferă să producă ieftin în străinătate și să vândă scump acasă. Totuși, printre excepții se numără Belgia, Australia sau Israel.
[2] 15 decembrie: Ziarul Financiar de azi explică foarte clar așteptările pe care le avea Tnuva la intrarea pe piață. Tnuva venise să facă business pentru piața locală, nu sclavageală pentru exporturi ieftine.
Faci o confuzie mare intre cauza si efect. Salariile mari nu sunt cauza investitiilor, ele sunt efectul lor. Cu cat investitiile intr-o tara sunt mai mari, cu atat forta de munca are o putere de negociere mai mare, ergo salarii mai mari.
RăspundețiȘtergereSi apropo, problema cea mai mare nu e lipsa investitiilor straine dar lipsa antreprenoriatului. Asta si multumita fiscalitatii si legislatiei in vigoare. Din proprie experienta, e al naibii de greu sa ai firma in Romania.
RăspundețiȘtergereNici vorbă.
RăspundețiȘtergereDacă ne uităm la ultimii 200 de ani, la început (1800-1850) a fost un acelaşi proletariat sărac, indiferent de locaţia sa (Anglia, Franța, Germania sau Rusia).
„Puterea de negociere” a fost stimulată de condițiile proaste de lucru, nu de ... investițiile străine.
Acolo unde nu s-a putut negocia, adică în Rusia, au avut grijă bolșevicii să facă negocierea cu un glonte în ceafa adversarilor. În majoritatea țărilor civilizate, însă, „negocierea” a fost rezonabilă de ambele părți, ceea ce a dus la prosperitatea generală.
Ori, tocmai drepturile sociale câștigate începând cu anii 1850 sunt cele care formează și acum temelia relațiilor de muncă în țările prospere, fiind puse în discuție de diverși idioți pe motiv că ar fi „socialiste”. Prilej pentru ei să propună reîntoarcerea la relațiile de muncă din epoca lui Napoleon.
Legat de lipsa antreprenoriatului (autohton) sunt de acord în principiu, dar trebuei spus că nu doar legislația îi împiedică pe români să fie mai atrași de perspectiva afacerilor, ci și lipsa unor perspective serioase de câștig dintr-o afacere (datorită puterii de cumpărare scăzute).
Ca sa atraga capital romanii trebuie sa renunte la cultura coruptiei, sa reduca birocratia, sa imbunatateasca infrastructura, sa echilibreze bugetele publice. Intr-adevar salarii mici sau mari nu influenteaza decisiv decizia de investitie intr-o piata (sau nu ar trebui, dar sint si exceptii). Asta e valabil oriunde, dar in unele tari precum Romania sau Grecia problema coruptiei e aparte. Referitor la falimentul socialismului, exemplul Greciei e edificator. Atita timp cit nimeni nu plateste taxe, aproape toata economia fiind la negru, dar toata lumea vrea beneficii publice mai ceva ca-n Suedia, toata shandramaua EU se va darima mai devreme sau mai tirziu, cu Suedia cu tot. Din fericire nu exista doar doua sisteme diametral opuse, adica "capitalism salbatic" vs. "socialism grecesc", precum ameninta radicali liberali ca Obama sau conservatori ca Rush Limbaugh. Probabil in vreo 25 de ani, dupa citeva falimente inclusiv EU si USA, omenirea va gasi o solutie adecvata de organizare pentru fiecare zona. Oricum ce merge in Suedia nu merge neaparat si in USA sau Canada, asta sa fie clar. Intr-un sistem federal precum USA descentralismul e "cheia succesului": lasa statele sa se organizeze cum vor. Romania e tara mica, pentru ea un sistem social ca-n Suedia da mai bine pe hirtie ... numai ca romanii nu sint suedezi ci mai degraba greci.
RăspundețiȘtergereSalut Cristi,
RăspundețiȘtergereDin experiența mea personală, corupția e problemă mare mai ales pentru antreprenorii români, nu pentru cei străini. Mai ales dacă străinii sunt arabi, turci sau greci, îi doare undeva pe ei de corupție. Cel mai tare investitor arab pe care l-am cunoscut, un anume Samat, oriunde se ducea avea permanent un plic cu dolari la el. „Eu așa fac la România mereu, așa e aici, așa fac.” - cam asta era filozofia lui de viață. Ceea ce contează de fapt e profitul. Dacă pot face profituri frumoase, corupția e doar un cost printre altele. În perioada bulei imobiliare pe aici s-au perindat fel de fel de venetici - inclusiv canadieni sau britanici - care au făcut o grămadă de afaceri bune (după cum alții au rămas cu cartoful fierbinte în mână când s-a prăbușit piața). Șpaga era un cost printre altele. Cei care au ridicat ilegal turnul de lângă Catedrala Sf. Iosif sunt britanici, nu români, și au fost mai mult decât fericiți ca în schimbul unei șpăgi să comită o porcărie. Știu un alt caz, similar, al unui investitor spaniol care a luat aprobare într-o zonă pentru un bloculeț cu 2 etaje, a ridicat un mamut cu vreo 6 și apoi a dat șpagă la primărie pentru a i se aproba proiectul. Ultima oară când am verificat era în proces cu vecinii cărora li se surpase fundația casei, dar își luase avocat bun (un prieten de-al meu) și probabil va câștiga procesul, dacă nu cumva l-a câștigat deja. Șpaga, din păcate, reprezintă un cost important mai degrabă pentru antreprenorul român pentru că acesta, în 90% din cazuri, e subcapitalizat, și șpaga reprezintă o povară financiară în plus, pe lângă costurile normale de derulare a afacerii.
Pe de altă parte birocrația este într-adevăr o problemă remarcată de toată lumea. Aici stăm cu adevărat prost și momentan nici un guvern, în ciuda declarațiilor de intenție, nu a făcut nimic. Faptul că e corupție, eh, putem trăi cu asta (repet: intră în costurile businessului), dar birocrația te face să pierzi timp și oportunități - adică bani. Ceea ce e de neiertat. Cred că astfel se și explică de ce bulgarii stau mai bine decât noi la FDI, pentru că la ei birocrația cică e de 10 ori mai redusă decât în România, ceea ce înseamnă că mediul general de business e mult mai prietenos.
Si totusi, puterea mica de cumparare a romanilor n-a falimentat mall-urile, daca e sa analizam simplist. Presupunand ca te-ai mai plimbat pe afara, ai vazut ca aceleasi (dar fix aceleasi) lucruri la Viena sunt mai ieftine ca la Bucuresti (un mic exemplu). Si magazinele din mall o duc bine-mersi.
RăspundețiȘtergereIar daca Tnuva nu avea piata desfacere in Romania, cauta alte piete, dar productia o lasa aici. Crezi ca dupa ce pleaca Tnuva n-o sa mai avem produse Tnuva la raft? Ba da, doar ca o sa fie aduse din Bulgaria sau te miri ce tara. O sa fie mai ieftine? Nu, pentru ca romanul e prost si cumpara orice ar fi.
Salariile o sa creasca o data cu productivitate mai mare, eficienta mai mare, birocratie mai mica, coruptie mai putina, nu cand o sa vrea un gigel din pix.
Ce garantii ai ca daca dai mai multi bani oamenilor ei o sa cumpare mai multe din tara asta? Daca produsele de aici sunt scumpe si proaste, o sa preferi oricand sa cumperi de afara. Mie cand mi-a crescut salariul am inceput sa-mi fac vacantele in strainatate si sa-mi fac shoppingul de acolo - si nu de fitze, ci pentru ca efectiv era mai ieftin.
Un coleg de-al meu si-a luat niste boots (pt. snowboard) de pe net, pentru ca acelasi produs, fabricat in Austria, comandat din SUA online (deci transportat Austria-SUA-Romania), era mai ieftin decat in magazin in Bucuresti.
Pe unele nu le-a falimentat. Mall-urile Thiago Oradea / Armonia Brăila / City Mall București nu ar fi de aceeași părere (plus că mai sunt cel puțin o duzină de proiecte în cvasi-faliment). Chiar și Doldora Bazar al lui Gică Popescu intră aici, deși nu era propriu-zis mall.
RăspundețiȘtergereExistă, într-adevăr, o massă critică de consumatori, probabil în jur de 500.000-1.000.000 la nivelul întregii țări, care se bucură de salarii frumoase și pot susține un anumit nivel al consumului, dar acest nivel e limitat.
În cazul Tnuva nu e cazul să fi rămas aici - lactatele sunt prea perisabile. N-are nici un sens să le fabrici la mii de kilometri de locul de desfacere, că te costă și transportul și le duci gata stricate.
(Apropo de Tnuva, alți evrei care au pus botul la propagandă și și-au luat țeapă au fost Boom TV... pierderi de vreo 70 de milioane.)
Legat de Viena: reparațiile din casă, un cuptor stricat, o instalație electrică arsă, mașina etc. nu ți le poți repara la Viena. Dacă salariile ar fi mai mari, automat și micile afaceri ar înflori - inclusiv cele deschise de antreprenori străini. Firește că nu putem mări din pix productivitatea, dar practica ne arată că tot din pix putem da un cod al muncii care să inhibe total și aiurea creșterile salariale, pe motivul complet stupid că anumiți investitori străini vor să facă aici lagăr de concentrare și au nevoie neapărat de o armată de sclavi pe model chinez.
rar mi-a fost dat sa vad un idiot mai mare ca Giurgea, acest mare mancator de cacat.
RăspundețiȘtergereDin pacate problemele sociale ale tarii nu pot fi rezolvate prin salarii mai mari. Sa-ti reamintesc ca s-a incercat. Perioada 1997-1999 suna a ceva? Salariile cresteau spre cer, preturile la fel. Poti sa stabilesti si salariu minim de 10000 de lei, n-am nimic impotriva, dar inevitabil asta o sa creeze inflatie asa incat o paine sa fie vro 50 de lei.
RăspundețiȘtergere@dragon: dar nu despre asta e vorba. În anii '90 era inflație pentru că se tipăreau bani în neștire pentru ca statul să-și plătească datoriile, inclusiv salariile „la stat” (aici totuși ar fi de discutat - atunci se zicea că statul e mereu dator și e nevoie de tiparniță pentru că economia e „un morman de fier vechi” dar astăzi știm prea bine că statul a fost devalizat cu bună știință, vezi cazurile Necolaiciuc, Bancorex, privatizările pe 1 dolar etc. și apoi nașul, adică prostimea, adică noi toți, plătea găurile prin inflație). Eu vorbesc de cât de dăunătoare e o politică anti-muncă (adică: anti-asociere, anti-condiții minime de lucru, anti-contracte colective de muncă etc. etc. etc.), pe considerentul că investitorii trebuie ținuți în puf. Care investitori? Că nu toți vin să investească în lagăre de muncă. Mulți ar veni pur și simplu să facă business - dacă ar avea cu ce și cu cine!
RăspundețiȘtergereGiugrea e un ticnit - dar e misto sa-l mai citesti din cand in cand ca si contrapondere la alti ticniti din sens contrar ( cum ar fi cei de la Critic Atac de ex. ). ;)
RăspundețiȘtergereProblema salariilor mici - dincolo de faptul ca reduc prin ele insele piata de desfacere si deci sunt impediment pentru acei capitalisti care nu vizeaza doar exportul ( si e clar nu toti pot/vor sa faca asta ) ar mai fi :
1. Duc la cresterea coruptiei ( de-aia "investitori" provenind din tari sarace au stiut mai bine cum sa se descurce aici ;) ) si indirect a birocratiei - deoarece cata vreme nu prea exista alternativa "slujbelor bine platite dar mai nesigure" vor fi presiuni pentru a creste macar numarul "slujbelor mediocru platite dar sigure".
2. Duc la o stare generala de demotivare a fortei de munca - una din sursa de baza a celebrului "merge si asa" ...
Oricine a facut afaceri reale inainte de ... sa zicem 2003-2004 cred ca stie cat de greu era de motivat un angajat care impletea lehamitea de zi cu zi cu tendinta oarecum inevitabila de a o tuli la o firma care-i oferea 100 de DM mai mult ... ;)
3. Descurajeaza investitiile in tehnologie si ( indirect ) crearea de slujbe mai bine platite in domeniul consultantei, intretinerii s.a.m.d. de solutii/utilaje complexe.
4. In buna masura distruge "etica ( protestanta ) a muncii" la nivelul antreprenorilor/patronilor datorita faptului ca acestia scot deja profit destul din exploatarea angajatilor ... asa ca de ce sa se mai streseze sa-si perfectioneze alte aspecte ale afacerii ?
S.a.m.d. etc. :)
@MIA: mulțumesc pentru comentariu. E foarte pertinent și completează perfect ceea ce am vrut să spun eu (mai puțin partea cu prietenii mei de la CriticAtac, care nu sunt țicniți... chiar toți :).
RăspundețiȘtergereE foarte important de înțeles că nimeni nu vrea o creștere inflaționistă a salariilor, dar o politică de băgat din principiu pumnul în gura proletarilor și a micilor antreprenori pe considerente mai mult decât dubioase e greșită și falimentară din start.
>dar o politică de băgat din principiu pumnul în gura proletarilor{...}
RăspundețiȘtergereCred ca se poate detalia/aprofunda ideea ...
Se poate spune ( de dl. Giurgea sau vreun adept al sau ) ca el nu vrea neaparat sa "bage pumnul in gura" proletarilor - ci doar asa ... un non-combat generalizat din partea statului ( sau pur si simplu acesta sa nu mai existe :) ).
Dar personal as zice ca e o greseala in contextul actual si iata de ce : tot ca apreciere personala principiu de "check and balance" s-a dovedit cam singurul care functioneaza acceptabil pe termen ( ceva ) mai lung. Ori in conditiile in care la ora actuala "proletarii" nu mai au de partea lor avantajul/apararea sindicalizarii masive ( in Romania si nu numai ) balanta de putere trebuie intr-o oarecare masura restabilita de o legislatie a muncii suficient de favorabila pentru acestia ( gen salariul minim, concedii reglementate clar etc. ).
Aici trebuie repetat ca totul tine de context, cat de banal ar suna, de regula se tinde sa se uite asta - si desi e drept ca in anii '90 ( practic pana sa fie implementat programul de cvasi-demolare a industriei pre-'89 a Romaniei in perioada '97-'99 ) balanta era excesiv inclinata in "partea cealalta" ... lucru pentru care probabil sindicalismul s-a si "sinucis" asa de complet in ultima decada ... la ora actuala puterea sindicatelor e virtual nula ... si fara perspective prea clare de revenire in viitor. Daca situatia ar sta altfel ... legislatia ar fi oarecum neimportanta - de ex. Suedia nu are prin lege stabilit un salariu minim, dar nu o sa poata nici o compania angaja pe 1000 de SKK/luna ... nici macar imigranti. ;)