Un text suprinzător a fost publicat ieri de ediția online a The New York Times. În mod normal, textul le dă peste bot tuturor retărdeilor libertariano-neoconi (mai ales ăștia duri, de Dâmbovița, care trăiesc din burse, sinecuri și stipendii de la stat), pentru că este semnat de nimeni altul decât de Warren Buffett și pentru că susține, de o manieră logică strălucitoare, necesitatea impozitării corecte a hiperbogaților.
Textul lui Buffet este perfect în simplitatea sa și reia toate temele pe care gândirea economică de stânga le-a tot dezvoltat în ultima vreme, fără a se face auzită dincolo de urechile simpatizanților proprii. Acum, aceste teme vin din gura unuia dintre miliardarii faimoși ai planetei.
- Economiștii de stânga au remarcat de multă vreme că la baza crizei actuale stă raportul inechitabil de impozitare dintre muncă și capital (a se vedea de ex. Pierre Larrouturou). Mai precis, supraimpozitarea muncii și relaxarea impozitării capitalului a condus la dezechilibrele care au făcut posibilă Marea Criză pe care o trăim acum. Ori, trebuie regăsit un echilibru. Buffett exprimă acest lucru foarte bine: impozitul plătit de el pentru câștigurile sale din speculații financiare, care i-au adus zeci de milioane anul trecut, a fost de 17%. În același timp, angajații biroului său de investiții, care au muncit efectiv în schimbul unor salarii, au fost impozitați cu un procent cuprins între 33% și 41%. Indiferent ce credem, așa ceva nu e normal. La baza bogăției stă munca, dar nu putem încuraja munca dacă o impozităm mai mult decât impozităm specula și ingineriile financiare.
- Autorii manifestului intitulat Le Manifeste des économistes atterrés (se găsește la liber online) subliniază la punctul 4 că actualele deficite ale statelor nu sunt rezultatul cheltuielilor [sociale] exagerate, ci rezultatul anumitor măsuri, printre care și „contrarevoluția fiscală” conservatoare din ultimele decenii (cum e și cota unică de la noi) care a micșorat impozitele pentru activitățile de investiții specifice bogaților, cei care oricum aveau nevoie cel mai puțin de stimulente. De aceeași părere e și Warren Buffett, care își aduce aminte că în anii '80-'90, când taxele erau mult mai mari, a făcut bine mersi o mulțime de afaceri bune:
„According to a theory I sometimes hear, zice Buffett, I should have thrown a fit and refused to invest because of the elevated tax rates on capital gains and dividends.
I didn't refuse, nor did others. I have worked with investors for 60 years and I have yet to see anyone — not even when capital gains rates were 39.9 percent in 1976-77 — shy away from a sensible investment because of the tax rate on the potential gain. People invest to make money, and potential taxes have never scared them off [s.m.]. And to those who argue that higher rates hurt job creation, I would note that a net of nearly 40 million jobs were added between 1980 and 2000. You know what’s happened since then: lower tax rates and far lower job creation.”
Practic, Buffett desființează din câteva vorbe două dintre miturile cele mai tâmpite ale neoconilor, cel privitor la „trickle-down economics” (infirmat zgomotos de realitatea din teren) și cel privitor la relația directă dintre relaxarea taxelor și investiții (în realitate investițiile vin acolo unde sunt oportunități de câștig, nu unde sunt taxe joase; de exemplu în Sahara poți face taxe pe profit 0%, că nu va veni nici dracu să ridice vreo fabrică). Armate întregi de institute și ideologi neoconi sau aserviți lor au muncit din greu în ultimii 20 de ani, mai ales după căderea URSS-ului, la colportarea acestor două mituri de nimic susținute - și iată că vine acest moșuleț miliardar, care întâmplător a învârtit la viața lui mai mulți dolari decât câte fire de păr au ei în cap, și le face praf tot eșafodajul.
Fără a pretinde că impozitarea hiperbogaților ar re-echilibra deficitul bugetului de stat american, Buffett crede totuși că a sosit vremea ca hiperbogații să participe în egală măsură la criză, așa cum o fac săracii și clasa mijlocie. Adică, să fie solidari. De fapt, de aici pornește și ideea textului său. Pentru că Buffett știe că fără o clasă de mijloc puternică America e nimic, și dacă America e nimic, el însuși e nimic.
Iată un miliardar care... face toți banii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu