Începe Mondialul!

Ura! În sfârşit, după 4 ani de aşteptare avem parte din nou de cel mai mare spectacol sportiv de pe planetă. Gata: nevestele, mamele, fiicele - n-au decât să-şi facă de lucru pe la cratiţă sau să iasă la plimbare. Televizorul e al nostru!

Cu acest prilej, vă prezint câteva momente din istoria Cupelor Mondiale de demult, momente care mi s-au întipărit în minte pentru tot restul vieţii:

1982 - Prima mea amintire de la Cupa Mondială. Aveam 7 ani şi în România nu se transmitea nimic. Dar se transmitea la ruşi (locuiam în Brăila). Nu TV Chişinău, ci TV Moscova, care se prindea mai greu. Aşa că taică-miu a meşterit ceva pe la antenă şi s-a văzut şi la noi mondialul, cam cu purici, dar s-a văzut. Primul meci pe care l-am văzut în direct a fost Franţa-Kuweit 4-1, şi mi-aduc aminte şi acum de rizibilul incident cu scoaterea echipei kuweitiene din teren de către şeicul lor, pe motiv că arbitrul i-a furat la un gol.



1986 - De data asta Mondialul s-a văzut la bulgari. Bulgarii aveau câţiva jucători foarte buni: Naşko Sirakov, Gheorghi Dimitrov, Ghetov şi au jucat chiar în meciul de deschidere, împotriva campioanei en-titre, Italia. Spre onoarea lor, bulgarii au făcut 1-1 după un meci spectaculos care a dat tonul unei Cupe Mondiale senzaţionale.



1986 - Golul spaniol anulat (mai bine zis neacordat) de Bambridge în meciul cu Brazilia. Era chiar în ziua/noaptea nunţii lui văr-miu. Cam toţi bărbaţii s-au retras la meci. Până la urmă brazilienii,
care îi aveau în echipă pe Socrates, Zico şi Falcao, au bătut cu 1-0.



1986 - Primul meci cu goluri multe de care îmi aduc aminte. URSS-Ungaria 6-0. Nimeni nu a înţeles atunci ce s-a întâmplat cu ungurii, care au jucat de parcă erau drogaţi. Şi "drogaţi" au rămas de atunci încoace, pentru că nu s-au mai calificat niciodată la vreun turneu final.



1986 - Meciul "thriller" din sferturile de finală dintre Franţa şi Brazilia arbitrat de un român, Ioan Igna. Cred că întreaga planetă fotbalistică ţinea cu Brazilia. Platini a fost de altă părere şi Franţa a mers în semifinale.



1990 - Golul lui Omam Biyk din meciul de deschidere împotriva Argentinei. În clipa aia fotbalul a devenit mai frumos. Echipele mici au început să le bată pe cele mari (din păcate nu am "prins" meciurile Algeriei din 1982...)



1990 - Egalul cu Argentina, unul dintre cele mai mari rezultate făcute vreodată de naţionala noastră. Gol marcat de Balint. În momentul ăla ruşii conduceau Camerunul cu 4-0 şi se părea că "ne-au luat faţa", în ciuda faptului că în meciul direct îi bătusem cu 2-0. Antrenorul Camerunului era rus, ceea ce la vremea respectivă a alimentat speculaţiile privind o mică înţelegere între camerunezi şi ruşi.



1990 - Şi din nou Argentina! De data asta în meciul din optimi împotriva Braziliei. Brazilienii se calificaseră din grupe bătând tot, în timp ce rivalii lor istorici, argentinienii, se calificaseră chinuit dintr-o grupă cu Camerun, România şi URSS. În meciul din optimi brazilienii au dominat copios, au avut vreo 2 bare, nenumărate alte ocazii, o posesie impresionantă a balonului, în timp ce Maradona şi ai lui nu au jucat efectiv decât vreo 20 de secunde, atunci când au construit golul din minutul 80. Niciodată, repet: niciodată înainte şi după aceea nu am mai văzut la vreun campionat mondial ca o echipă să fie dominată în halul ăla şi totuşi să câştige. Erau anii în care Maradona îl avea pe dracu-n el! Şi culmea e că în echipa Braziliei jucau cam jumătate din jucătorii care aveau să câştige titlul în 1994.



--

La ediţia de anul ăsta nu am vreo favorită şi cred că e greu de spus cine va câştiga, pentru că ne aflăm în faţa unor date inedite:

• Clima temperată ar favoriza echipele din America de Sud şi pe cele din nordul Europei - mai puţin pe favoriţii bookmakerilor, Spania!
• Totuşi, fiind prima Cupă Mondială de pe pământ african mă aştept ca echipele africane să joace cu un plus de ambiţie, mai ales că de data asta, spre deosebire de ultima Cupă Mondială, Africa e reprezentată de nişte echipe foarte tari.
• Să nu uităm nici declaraţia din 1994 a preşedintelui de atunci al Federaţiei de Soccer a SUA: "Până în 2010 vrem să câştigăm Cupa Mondială!" Iată, suntem în 2010, şi la ultima Cupă a Confederaţiilor SUA a jucat finala!

Eu personal ţin cu Argentina şi vreau să-l văd pe Maradona campion mondial a doua oară. De fapt îmi place tot grupul echipelor din America, mai puţin Hondurasul care în mod clar e în plus la această Cupă Mondială. Mai ales Chile are o generaţie interesantă de jucători. Iar dintre echipele europene, cel mai mult îmi plac Anglia lui Capello şi Olanda. La capitolul "decepţii" mă aştept ca decepţia nr. 1 să fie Spania, urmată de Franţa şi Portugalia, în timp ce surpriza nr. 1 cred că se va alege dintre Coasta de Fildeş, SUA, Chile sau Mexic.

Şi cu acestea fiind zise, să-nceapă meciurile!